16,722 matches
-
al nostru, e deosebit de dificil. Și apoi, e de presupus, că or fi având ei și alte cazuri. - Alex, al nostru e cel mai important! Simt că nu mai am mult și mă prăbușesc.Îți dai seama că mi-au cedat nervii, am devenit nerăbdătoare, irascibilă. În sufletul meu s-a deschis o grotă în care s-au adunat atâtea lacrimi, că dau în afară, de plină ce e. Nu mai pot, nu mai pot...! Și Ina izbucni într-un plâns
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să pleci? Se apropie miezul nopții! Șatra e departe. Dormi la noi, apoi dimineață, te duc eu cu mașina. Părinții tăi nu se vor îngrijora, vor bănui că te afli la noi... Când auzi că va merge cu mașina, Vișinel cedă. Acceptă să doarmă în această casă pe care, nicidecum, nu o socotea ca fiind și a lui. Dimineață, când toți membrii familiei se treziră, văzând că Vișinel nu dă nici un semn de viață, Alex bătu la ușa camerei lui dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Împuținam la trup, subțiindu mă. Tot la recomandarea lui mi s-a confecționat un veșmânt alb, din bumbac, asemănător cu o togă, pentru a-mi fi cât mai comod În postura În care mă aflam. Cea dintâi persoană care a cedat psihic după o vreme, nu a fost mama, așa cum m-aș fi așteptat, ci tata (bătrânul meu tată a muncit o viață, nesupărând niciodată pe nimeni, un om cu o atitudine exemplară, mult lăudată de-a lungul vremii de șefii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă mai continui, voi ceda din clipă În clipă. Brusc mă arunc pe scările de la intrare și, cu o Întoarcere rapidă a capului, privesc În spate. Epuizată, umbra rămâne o clipă Împietrită pe trepte, apoi dispare În neant... Acasă mi s-a părut totul mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arma mea magică. Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult. Nu mai puteam. Chinul meu devenea interminabil. În fiecare clipă credeam că voi ceda. Că voi sfârși În ghearele și În colții lor ascuțiți. Că voi fi sfâșiat. Apoi, În mod neașteptat, se Întâmpla ceva uimitor. Ajungeam În vârf, sus de tot. Iar lumea se vedea de acolo senină, foarte curată și nespus de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nici Victor Prisecaru, zis „Decuseară”, care-a făcut doi ani haltere și are un fizic impresionant. Nici Relu (”Pompelul”), karatistul, nici Țuțu, fratele Lisavetei, o matahală de om, care se laudă că „trage toată ziua la fiare”. Ușile nu au cedat sub nici un chip, iar oamenii au fost nevoiți, În cele din urmă, să le taie cu faiul balamalele și să le scoată. În ciuda faptului că a fost un om neprietenos, rece, distant, aproape Întreaga suflare din bloc l-a Însoțit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Există o tarabă chiar la capătul halei, are niște cartofi de-o frumusețe...! - Nu, nu e nevoie, dacă mi-ați spus unde îi pot găsi, mi-e suficient. - Dar drumul meu spre casă trece pe acolo, așa că... - Dacă e așa,... cedă ea. Ina cumpără cartofi, și mai adăugă și alte legume, încât sacoșa se îngreunase vizibil. - Dacă nu vă supără, aș îndrăzni să vă ajut eu, mi se pare că sacoșa a depășit gabaritul legal! - Nu, nu e nevoie, ... mulțumesc, sunteți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Bunăoară, ați putea să vă permiteți câteva clipe de relaxare sâmbătă, pe la 7 ori 8 seara? V aș invita la un local select, unde nu vă poate fi teamă că vă compromiteți!? - Știu și eu... Era vizibilă tendința de a ceda, mai ales că intervenise ceva neprevăzut. Poate era necesar să-l scoată la margine de rând pe acel nelipsit nu din vocabularul ei curent. Poate!? Dacă nu sunt la opt fără cinci, înseamnă că nu pot veni. Vă cer scuze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de reflecție - determinată de o serie de norme generale având un caracter logic, rațional. Se adaugă și exigențele impuse de ceilalți. Astfel se realizează un control al celei secunde și din partea celorlalți asupra voinței primare pentru ca individul uman să nu cedeze prea ușor dorinței și să intre În contradicție cu normele morale. Aceasta oferă baza, În jurul căreia se conturează problemele fundamentale ale eticii: probleme referitoare la originea, temeiul valabilității sau obligativității normelor constrângătoare! Acestor chestiuni li se găsesc o serie de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a raportului și de importanța diferitelor interese care trebuie să fie armonizate. Normele dispozitive, uneori, se referă la punctele particulare ale unui raport determinat (spre ex. În contractul de locație exista regula că locatarul are dreptul să subîrichirieze și să cedeze localul său altuia, dacă această facultate nu i-a fost interzisă: alteori, dimpotrivă, Îmbrățișează o Întreagă instituție juridică, spre ex. succesiunea legitimă, care are loc numai În lipsa testamentului. Dacă distincția de mai sus Între norme taxative și dispozitive poate fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se află În societate, oamenii pierd simțământul slăbiciunii lor; egalitatea care exista Între ei Încetează și Începe starea de război”. Așadar, invers decât la Thomas Hobbes, care considera că În starea de societate: „nu există drepturi naturale”, care au fost cedate În Întregime suveranului, prin pact social, ci există numai legile pozitive, impuse de suveran, care „creează dreptul”. Montesquieu a făcut clară distincția (anterioară lui) dintre: Dreptul ginților (legi privitoare la raporturile dintre popoare), Dreptul politic (legi privitoare la raporturile dintre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unitară. Giorgio del Vecchio nutrește convingerea că, la rigoare, „Statul nu poate să subziste Într-un mod pur static, ci el trebuie să se afirme și să se conserve cu un dinamism permanent, sub sancțiunea de a fi nevoit să cedeze În fața acelor alți centri de iradiere de norme juridice, care sunt mereu posibili, și, cel puțin virtual, sunt prezenți În jurul lui”. Afirmarea autonomiei Statului - observă filosoful - nu trebuie să fie Înțeleasă Într-o modalitate mecanică, ca și cum ar fi vorba de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cine pe cine sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă, bețivule, domnu’ m-a recunoscut, mi a spus Săndel, nu țigane, ca tine... - Acum vrei să spui că nu ești o cioară?... și nu mai continuă, că un leaț de gard cedă și se prăvăli ca un buștean. Săndel îl lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care nu fusese încă prinsă în cuie și scoabe și, chiar dacă ar fi fost, se vedea cât de colo că n-ar fi putut fi în stare să țină cele 90 de kilograme ale acestuia. Încă de la primul pas, scândura cedă și Alex căzu în gol până în balconul de la etajul al doilea. A fost suficientă doar o clipă de neatenție. Când făcuse primul pas pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sprijinit în cârje, veni la șantier. Nu putea lăsa o lucrare de o asemenea amploare fără o atentă supraveghere, deși era convins că oamenii lui știau bine lecția. Cu toate asigurările făcute, Alex găsi câteva hibe: într-un loc, cofrajul cedase și betonul, încă din turnare, se bombase nerespectând linia cerută în plan. Era o problemă care se putea remedia prin migală și cioplire atentă, dar cum de nu observase nici unul? Aceasta era întrebarea. Alex nu zăbovi mult pe șantier, promițându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nedumeririle care o încercară și continuă să citească scrisoarea abia începută. De ce or fi ținând totuși oamenii atât de mult la viață, când ea e legată de pământ doar cu un fir subțire de ață, gata în orice clipă să cedeze, fiind supusă atâtor și atâtor vicisitudini!? N-am înțeles acest lucru și probabil nu-l voi înțelege niciodată. E posibil ca îngrijorarea să vină și din faptul că, în timp ce aici, pe pământ, viețuim o clipă, dincolo durata e nemăsurabilă, infinită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai substanțiale, începând cu perioada imediat următoare. Mai substanțiale decât până acum? Cu mult mai substanțiale. Dar...nici un dar...Dacă dorești să facem echipă, în continuare. Dacă nu, găsesc eu, slavă Domnului. Văzând că n-are încotro, strânsul cu ușa cedează. Bine. Continui să fac parte din echipă. Bine. Menții legătura cu persoana din fața dumitale. Eu sunt extrem de ocupată. La treabă! Fiecare în direcția sa.Campania electorală s-a consumat într-un timp și o atmosferă de neprevăzut. Finalul a fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile sale mărunte și tăioase ca niște lame foarte mici de cuțit, continua. Mai observă, lângă piciorul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai arătă, cu degetul, și pistolul mitralieră de dincolo de mătură și banii din sacul din care mulți căzuseră pe covor. Cînd îl scoaseră, pe soț, din bae, careva dintre ei exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat la față, cum era. Cei doi copii, mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul, biata Corina, când, la televizor, știrile de la acea oră începură
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dădea, pentru că admirase leoaica, un ban-doi. El îi primea. Cumpăra de mâncare pentru dânsul și pentru animal. Numeroși vizitatori erau dispuși să preia leoaica. Fie contra-cost, fie în vreun alt fel, și se țineau scai, de Silistrul Silistrului, să le cedeze leoaica. La împlinirea celor cinci săptămâni, a decis, și le-a comunicat, pretendenților, decizia luată. Vă predau leoaica, dacă respectați condiția pe care v-o pun. S o auzim. Îi găsiți, animalului, adăpost și habitat sigur, ca să poată trăi, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o iubesc cu atâta adorare, că, mai târziu, m-am căsătorit cu fiica ei, sora mea de lapte, pentru simplul motiv că-i semăna. Mai bine zis, m-am trezit constrâns s-o iau de nevastă: ea nu mi-a cedat decât o dată - n-am să uit asta -, la căpătâiul mamei ei moarte. Era într-o noapte, foarte târziu. Toată lumea dormea. Mă sculasem, în cămașă și chiloți, să-mi iau un ultim rămas-bun de la defunctă și m-am dus în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sau numai vizual, acrobatic sau psihologic. Lev Dodin Încorporează totul”. Și fiindcă există mereu, În cazul regiei ruse, obsesia descendenței, aderăm la convingerea aceluiași mare englez, că „s-a format la școala dură a sistemului sovietic, În fața căruia nu a cedat o clipă.[...] A preluat ce era mai bun, fără să devină prizonierul unei metode sau doctrine”. Nu e ușor; nu e nici greu. În fond, de ce trebuie să depistăm, mereu, din cine se trage artistul? Poate, În unele cazuri, se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mulți profesioniști ar accepta să monteze, ca el , piesă du pă piesă. Personal, Îl simpatizez sincer și, mai mult, În perioada polemicii din jurul Evangheliștilor, mi-am expremat public prietenia . Cu toate acestea, nu pot Înțelege Înverșunarea lui, faptul că nu cedează, că se luptă cu o energie care poate părea, tuturor, disproporționată. Mi-amintesc că atunci cînd Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Andrei Șerban, Amza Pellea, Emil Boroghină ș.a. s-au aflat În situația lui Benoît, au plecat fără să privească Înapoi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să nu cadă de pe niște scări - numai că l-au silit părinții mei să mă ia de nevastă. Rămăsesem însărcinată cu el, deși eram căsătorită cu prietenul lui cel mai bun, Vlad. Recunosc, a fost și greșeala mea că am cedat prea repede. Soțul meu era plecat în misiune pe mai multe săptămâni. Eu am fost, ce-i drept, slabă de înger, iar el plin de bani și...Fostul meu soț nu va ierta niciodată această greșeală. Zicea că va merge
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]