2,949 matches
-
clar că viața sacramentală se naște din cuvântul lui Dumnezeu și totodată este introdusă de acesta. 3.2 Sacramentele Sacramentul este o celebrare, un moment solemn, un dialog, o întâlnire între om și Dumnezeu și un eveniment de har. Prin celebrarea sa, omul primește revărsarea harului divin care îl face să participe din plin la viața Trinitară a lui Dumnezeu. Întâlnirea omului cu Dumnezeu în celebrarea sacramentului are loc în mod real, pentru că, printr-un astfel de moment, Cristos, atât Om
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
solemn, un dialog, o întâlnire între om și Dumnezeu și un eveniment de har. Prin celebrarea sa, omul primește revărsarea harului divin care îl face să participe din plin la viața Trinitară a lui Dumnezeu. Întâlnirea omului cu Dumnezeu în celebrarea sacramentului are loc în mod real, pentru că, printr-un astfel de moment, Cristos, atât Om cât și Dumnezeu, „își prelungește în plan terestru umanitatea sa glorificată” și, astfel, își „prelungește” misterul întrupării sale de-a lungul timpului, în Biserică. Aceasta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îl pune pe om în legătură și în continuitate cu Cristos și cu Biserica. În acțiunea sa concretă, Biserica afirmă existența unui număr limitat de șapte sacramente, momente clare prin care se concretizează roadele pătimirii și învierii lui Cristos. În celebrarea acestora, se recunoaște apropierea mântuitoare a lui Dumnezeu de fragilitatea omului. Această oportunitate i se oferă omului în mod constant în toate momentele și fazele existenței sale, pentru ca, astfel, să aibă oricând posibilitatea și instrumentele necesare de a trăi întâlnirea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o „intersectare” între realitățile umane vizibile și realitățile divine invizibile. Prin aceasta, omul aduce cult lui Dumnezeu, exprimă lauda și mulțumirea, îi recunoaște bunătatea și milostivirea și formulează rugăciuni de cerere de ajutor, fapte ce le exprimă și simbolic prin celebrarea unui rit sacramental. „Substanța sacramentelor este cuvântul”, care devine o proclamare eficace a lui Dumnezeu însuși. Însă, celebrarea sacramentelor se folosește și de un limbaj simbolic, căci, „pentru a exprima realitățile divine (...), imaginile preced conceptele, riturile simbolice preced reflecția teologică
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lauda și mulțumirea, îi recunoaște bunătatea și milostivirea și formulează rugăciuni de cerere de ajutor, fapte ce le exprimă și simbolic prin celebrarea unui rit sacramental. „Substanța sacramentelor este cuvântul”, care devine o proclamare eficace a lui Dumnezeu însuși. Însă, celebrarea sacramentelor se folosește și de un limbaj simbolic, căci, „pentru a exprima realitățile divine (...), imaginile preced conceptele, riturile simbolice preced reflecția teologică”. Dacă aceasta se materializează printr-un rit, atunci și dialogul sacramental între Dumnezeu și om devine tot un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la sine”. Riturile sunt un limbaj prin care omul comunică cu Dumnezeu. Un rol esențial în cadrul ritului îl au semnul și simbolul. „Semnul este mereu un moment care trebuie să provoace - și provoacă - o reacție din partea omului”. Reacția, în cazul celebrării sacramentului, se formulează în maniera unui răspuns de credință pe care omul îl oferă într-un mod concret în toată existența sa. La rândul său, simbolul există doar într-un raport cu cineva, care îl recunoaște ca atare și față de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
primit. Rugăciunea de laudă, deși pare, nu este asemănătoare cu cea de mulțumire, pentru că dialogul omului cu Dumnezeu nu este motivat de faptul că omul a primit ceva anume, ci, pur și simplu, de convingerea că „Dumnezeu este Dumnezeu”. Însă celebrarea Euharistiei este cea mai importantă rugăciune, pentru că, prin intermediul ei, omul se poate exprima prin toate formele de rugăciune, păstrând și cultivând relația sa dialogică cu Dumnezeu. Omul se roagă în totalitatea ființei sale, cu sufletul, cu trupul, dar și cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a trăi dialogul este dezvoltat în sacramentul reconcilierii, moment în care omul, în intimitatea sa, se întâlnește cu divinitatea și se deschide acesteia, convins că va găsi milostivire și iertare. Așa se și întâmplă. Experiența și istoria o dovedesc prin celebrarea cu credință a unui astfel de moment, deși nu totdeauna în trecut această reconciliere a fost celebrată prin același rit și cu aceeași formă de limbaj. Dar a păstrat mereu în conținutul său un dialog și o relație a omului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de „stat de vorbă” cu preotul sau cu Dumnezeu, ci este în mod clar un dialog, prin care Cristos îi dăruiește omului iertarea, împăcarea și o viață nouă. Aceste roade provin din însăși jertfa lui Cristos, dar sunt concretizate prin celebrarea unei întâlniri solemne a omului cu Dumnezeu, în care omul în mod personal se recunoaște păcătos, în timp ce Dumnezeu se lasă privit milostiv și iubitor. Biserica, în existența sa istorică, a celebrat în diverse moduri acest moment de întâlnire. Credința omului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
personal se recunoaște păcătos, în timp ce Dumnezeu se lasă privit milostiv și iubitor. Biserica, în existența sa istorică, a celebrat în diverse moduri acest moment de întâlnire. Credința omului, istoria, cultura și planul însuși al lui Dumnezeu s-au implicat în celebrarea sa, dând naștere la forme diferite de concretizare a ritului sacramental de reconciliere. Raportul dialogic a fost prezent în mod indubitabil, dar nu mereu păstrând aceeași formă. De la Tradiție la Evul Mediu și mai apoi la postmodernitate, Biserica a menținut
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
persoane are și un caracter comunitar (cf. Ps 14,3; Qoh 7,20). Pentru ca acest păcat să fie iertat, era necesară nu doar împăcarea persoanei în mod izolat cu Dumnezeu, ci reconcilierea întregii comunități cu Dumnezeu. Aceasta se realiza prin celebrarea anumitor rituri cu caracter liturgic. Celebrarea era solemnă. Cartea Profetului Neemia prezintă un astfel de ritual al iertării, care se realiza prin parcurgerea mai multor etape: adunarea comunității în piața orașului (cf. Neh 8,1), amintirea faptelor lui Dumnezeu prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cf. Ps 14,3; Qoh 7,20). Pentru ca acest păcat să fie iertat, era necesară nu doar împăcarea persoanei în mod izolat cu Dumnezeu, ci reconcilierea întregii comunități cu Dumnezeu. Aceasta se realiza prin celebrarea anumitor rituri cu caracter liturgic. Celebrarea era solemnă. Cartea Profetului Neemia prezintă un astfel de ritual al iertării, care se realiza prin parcurgerea mai multor etape: adunarea comunității în piața orașului (cf. Neh 8,1), amintirea faptelor lui Dumnezeu prin citirea unui text sacru și prezentarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Biserica însă trebuia să se asigure de sinceritatea penitentului care dorea să se întoarcă, conferindu-i apoi dezlegarea. Deși sunt prezentate multiple elemente referitoare la pocăință, totuși autorul Păstorului lui Hermas nu indică niciun element liturgic care să sugereze vreo celebrare penitențială. Totuși, procedura penitențială este un dialog realizat cel puțin printr-un colocviu intim între Dumnezeu și om, din moment ce comunitatea nu putea oferi nici o garanție externă a iertării interioare primite. Tot în secolul al II-lea, Tertulian, în Tratatul despre
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mântuire. Cu toate acestea, condițiile cerute de practicile penitențiale au rămas aceleași. Această situație însă nu a demonstrat eficacitate, ci a condus chiar la un proces de îndepărtare a omului de sacramentul penitenței. 2.1.2 Elemente de rit în celebrarea penitenței Elaborarea unui rit mai organizat începe cu secolul al IV-lea, dorindu-se să se respecte trei etape ale celebrării: intrarea în penitență, timpul de împlinire a penitenței și reconcilierea propriu-zisă. Derularea procesului dialogic era mult mai organizată, delimitată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
condus chiar la un proces de îndepărtare a omului de sacramentul penitenței. 2.1.2 Elemente de rit în celebrarea penitenței Elaborarea unui rit mai organizat începe cu secolul al IV-lea, dorindu-se să se respecte trei etape ale celebrării: intrarea în penitență, timpul de împlinire a penitenței și reconcilierea propriu-zisă. Derularea procesului dialogic era mult mai organizată, delimitată de trei acțiuni, pe care le înfăptuia penitentul și care îl puneau în raport cu comunitatea și cu ierarhul acesteia, astfel: I. Intrarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dobândea cu adevărat un caracter penitențial. Deși la început nu era stabilită o zi anume pentru desfășurarea unui asemenea rit, treptat, în secolul al V-lea, începea să fie stabilită și ziua în care era acordată această dezlegare: Joia Sfântă. Celebrările erau destul de aspre, presupunând și îndeplinirea altor elemente de rit, relativ dure, care puteau cuprinde și pedepse corporale (folosirea ciliciului, raderea capului, renunțarea la îmbrăcăminte comodă, etc., sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi lungi) cu mortificări
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ciliciului, raderea capului, renunțarea la îmbrăcăminte comodă, etc., sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi lungi) cu mortificări alimentare, posturi și pomeni, ca probe concrete de convertire interioară. Întâlnim și o clasificare a penitenților, după criteriul modalității celebrării ritului penitenței și al admiterii la acțiunile liturgice ale comunității. Ei se împărțeau în patru categorii: a) „postulanzii” (cei care cereau în mod liber penitența și erau excluși din adunarea liturgică, după ce primiseră impunerea mâinilor la începutul Postului Mare, pentru ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
putea dura mai mulți ani); b) „auditorii” (cei care puteau doar participa la Liturgia Cuvântului, fiind trimiși afară din adunare la începutul Liturgiei Euharistice); c) „îngenunchiații” (cei care participau la întreaga liturghie, dar rămâneau totdeauna în genunchi, iar la sfârșitul celebrării primeau impunerea mâinilor); d) „drepții” (cei care asistau în picioare la întreaga liturghie, dar fără să aducă daruri și fără să participe activ la Euharistie). În secolele IV-VI, se păstrează această uzanță a iertării păcatului, prin pocăință sacramentală, care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și tarifată. Ia naștere astfel un fel de „spovadă terapeutică”, în care se practica un tip de dialog spiritual, repetat cu o oarecare frecvență, efectuându-se un examen mai minuțios al greșelilor comise. Numită și „penitență tarifată”, acest tip de celebrare a reconcilierii sacramentale se dezvoltă ca reacție față de modul în care penitentul iertat își făcea pocăința, de regulă căutând posibilitatea cea mai ușoară. Prin pocăința tarifată se urmărea obiectivizarea acestei penitențe, care nu mai putea fi neglijată, ci care trebuia
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fie cumulate, ridicându-se la sume exagerate, care erau practic greu sau imposibil de achitat. Aceasta a făcut ca mai apoi tariful să fie comutat, adică să fie înlocuit cu diferite acțiuni, cum ar fi: posturile, operele de caritate, rugăciunile, celebrarea de liturghii în care se cerea iertare și chiar participarea la pelerinaje în Țara Sfântă. S-a ajuns chiar să se dezvolte un tip de „comerț penitențial”. Cu toate acestea, întreg procesul penitențial rămânea secret, păcatele fiind mărturisite în mod
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitență: pocăința publică, care, conform tradiției antice, se aplica pentru păcatele publice, și penitența privată, care respecta sistemul tarifat, aplicându-se doar în cazul păcatelor grave și oculte. În dinamica acestor propuneri reformatoare, ia naștere și un nou sistem de celebrare, care se caracterizează prin următoarele: - absența „publicității”, pentru ca penitentul să se poată prezenta direct la preot, fără a mai recurge în mod public la episcop; - impunerea mai obiectivă a penitenței, care se fixa în mod corespunzător fiecărui păcat, printr-o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
iertare penitentul. Deja în secolele IX-X, alături de caracterul tarifat al acțiunii penitențiale, era din ce în ce mai răspândită și practica mărturisirii secrete, datorită acelorași călugări misionari veniți din Irlanda, fapt care începe să aibă o însemnătate deosebită pentru dezvoltarea ulterioară a formei de celebrare a sacramentului reconcilierii. 2.3 Perioada „mărturisirii” Secolele XI-XII delimitează o nouă perioadă și un nou început în stabilirea formei actuale de celebrare a sacramentului reconcilierii. Deja exista în acea perioadă un ritual care nu mai păstra structura inițială a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
veniți din Irlanda, fapt care începe să aibă o însemnătate deosebită pentru dezvoltarea ulterioară a formei de celebrare a sacramentului reconcilierii. 2.3 Perioada „mărturisirii” Secolele XI-XII delimitează o nouă perioadă și un nou început în stabilirea formei actuale de celebrare a sacramentului reconcilierii. Deja exista în acea perioadă un ritual care nu mai păstra structura inițială a sacramentului, trecându-se direct de la mărturisire la iertare, urmând ca abia în ultimul rând să se realizeze și îndestularea. Aceasta s-a întâmplat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la iertare, urmând ca abia în ultimul rând să se realizeze și îndestularea. Aceasta s-a întâmplat la început din motive practice, pentru că se dorea să se evite confuzia cu privire la multiplele forme de îndestulare, din ce în ce mai încurcate. Treptat, se ajunge ca celebrarea sacramentului să fie făcută direct înaintea preotului, care, stând în biserică, pe un scaun în fața altarului, aștepta penitentul pentru ca acesta să-și mărturisească păcatele și să primească iertarea în același moment, urmând ca apoi să-i indice penitentului pocăința, pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în această perioadă este marcată de trei momente de referință în istoria Bisericii: Conciliul Lateran IV, Conciliul Tridentin și Conciliul Vatican II. 2.3.1 Conciliul Lateran IV Biserica din această perioadă este reorganizată și clarificată în interiorul credinței sale de celebrarea Conciliului Lateran IV în 1215. Cu privire la sacramentul penitenței, Conciliul va afirma necesitatea ca fiecare credincios să își mărturisească păcatele în mod sacramental cel puțin o dată pe an. Aceasta face ca să se contureze din ce în ce mai mult ideea de spovadă frecventă. Din punct
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]