9,103 matches
-
ideii arderii cadavrelor în România. Un timp au beneficiat de un sprijin consistent din partea Primăriei Capitalei, însă acesta se diminuase în timp, dar, pe de altă parte, până la 1934, clădirea Crematoriului Cenușa era în mare parte finalizată, numărul membrilor societății Cenușa crescuse semnificativ, iar numărul incinerărilor efectuate era într-o ușoară creștere 130. Redăm mai jos evoluția numărului incinerărilor de la inaugurarea crematoriului până în 1940, pentru o mai bună limpede edificare: 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei"144. În concluzia acestei părți a studiului său, Șerboianu arăta că cremațiunea se supunea principiului chimic "totul se transformă, nimic nu se pierde" și astfel "cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat"145. Privind la modul general întreg studiul arhimandritului se poate considera că acest fragment este unul dintre cele mai relevante și bine argumentate dintre toate: alegea să explice și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pilda cu "jertfirea lui Isaac"), arhimandritul aducea în discuție un alt argument central al pledoariei sale pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars, iar cenușa îngropată sau aruncată într-o apă curgătoare. Acest argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text cu putere și, de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să înghită Dumjnezeiescul Sânge și vietatea ce a căzut"160. În asemene condiții preotul trebuia să scoată vietatea din potir, să o acopere cu o pânză sau hârtie, iar aceasta să fie arsă pe o piatră curată sau cărămidă și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor etc. Dar nu toate aceste situații excepționale presupun arderea 161. Ultimele trei părți ale studiului sunt dedicate analizei relației cremațiunii cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a jongla, ca argumente, doar cu ceea ce le convine pentru interesele proprii: "Va să zică, printr-un proces de abstracție, clericii unde le convin fac pământ din piatră; piatră din pământ etc. dar, în ruptul capului, nu voiesc să admită, că și "cenușa" incineratului este tot pământ, asupra căreia însă a reacționat un alt element (focul), mai rapid și mai igienic"168. Celelalte intervenții ale arhimandritului, cu câteva excepții, au același fir conductor: demonstrația justeții cremațiunii, a concordanței sale cu învățăturile creștine, precum și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care circulau în acea vreme. Printre acestea se numărau arderea la crematoriu a cadavrelor unor disidenți politici, arderea de vii a unor persoane, utilizarea grăsimii pentru prepararea de vaselină și farduri, modificarea trupurilor morților la ardere, prepararea de zahăr din cenușă umană etc., unele dintre asemenea zvonuri ajungând la urechea sa sub "patrafir", adică sub spovedanie 169. El le considera niște fantasmagorii, întreținute însă de preoții vremii, și se lansa într-o serie de întrebări retorice denunțătoare ale mediul clerical. Șerboianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului Ion Costinescu și cumnata lui Constantin I.C. Brătianu, avocatul Ion
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora ministrului Ion Costinescu și cumnata lui Constantin I.C. Brătianu, avocatul Ion Ionescu-Boancă, membru în Consiliul de Administrație a Societății "Cenușa", generalul Constantin Scărișoreanu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, profesorul universitar Nicolae Călugăreanu, Anton Vârnav, arhitect, Nicolae Bottea, asistent universitar, Demetru Baraș, membru în Consiliul de Administrație a Societății "Cenușa", Constantin Rătescu, președinte al Înaltei Curții de Casație, avocatul Titus Ionescu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Brătianu, avocatul Ion Ionescu-Boancă, membru în Consiliul de Administrație a Societății "Cenușa", generalul Constantin Scărișoreanu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, profesorul universitar Nicolae Călugăreanu, Anton Vârnav, arhitect, Nicolae Bottea, asistent universitar, Demetru Baraș, membru în Consiliul de Administrație a Societății "Cenușa", Constantin Rătescu, președinte al Înaltei Curții de Casație, avocatul Titus Ionescu, senator și prefect al județului Baia, Ion Ciorăneanu, secretar particular al lui Take Ionescu, George Volenti, consilier onorific la Înalta Curte de Casație etc. Însă abia din martie 1935
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
particular al lui Take Ionescu, George Volenti, consilier onorific la Înalta Curte de Casație etc. Însă abia din martie 1935 începea să fie specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Elizei Conta ar fi una dintre explicațiile opțiunii ei: neavând urmași a decis ca să aloce Crematoriului din București o sumă de bani, pentru incinerare, bani din care și să "i se facă cele ce cere legea creștinească, orânduind iarăși ca cenușa trupului ei, să fie zvârlită, ori în vânt spre răsărit, ori dată pe apa curgătoare a unui râu, din apropierea Bucureștilor"199. Acest gest era interpretat de către arhimandrit drept rezultatul luptei îndelungate ce s-a dat in sufletul ei "între vechea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Apostol Pavel, celor ce-l întrebau, dacă e bine sau nu să țină ceia ce au moștenit de la strămoși"200. Formula de armonizare pe care o pomeneam o regăsim și la finalul discursului când arhimandritul încheia cu "Ușoară fie-ți cenușa!..."201, adaptând străvechiul tipar al "țărânii", cu practica incinerării. Deși aparent ar fi semnificativă doar ca informație, certificând prețuirea de care se bucura arhimandritul printre adepții incinerării în epocă, scrisoarea sa de răspuns la acordarea de către Societatea cremaționistă "Oganj" din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai târziu, Glasul Monahilor critica vehement activitatea pro-cremațiune a arhimandritului, încadrând-o ca propagandă ce urmărea "silirea" populației de a-și incinera decedații. Șerboianu era considerat un "obișnuit colaborator" al revistei Flacăra Sacră, "care a intrat în slujba crematoriului, prohodind cenușa morților"205, în ciuda interdicțiilor Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a demonstra o dată în plus inconștiența arhimandritului, Glasul Monahilor îi republica articolul anti cremațiune a acestuia din 1910. Prin urmare, această nouă intervenție din revistă asupra lui Șerboianu nu proba decât inconsecvența
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ianculescu, care la un moment dat ajunsese pe la mânăstirea Bogdana. Atât Șerboianu, cât și Ianculescu erau aspru criticați în Glasul Monahilor pentru faptul că "slujeau" la crematoriu. Preluând informații din "revista de propagandă Flacăra Sacră" se nota faptul că societatea Cenușa primise subvenții "grase" de la toți primarii Bucureștiului, încă de la înființarea sa din 1923. Mai mult, crematoriul era înzestrat cu o capelă pentru săvârșirea serviciilor religioase, celor ce optau pentru incinerare, capelă concepută în "stil neutral". Prin urmare, se preciza că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și gramofonul la mânăstirea Bogdana și, mai ales, "poseda un fel special de satisfacere a țigăncilor de pe Valea Trotușului", pentru care fusese anchetat disciplinar de către autoritățile bisericești)208. În consecință autoritățile bisericești erau îndemnate să dea dosarul lui Ianculescu "soc. "Cenușa", pentru ca administratorii noului sistem de călătorie pe lumea cealaltă, să știe cine le dă binecuvântarea ultimă"209. Șerboianu este pomenit, în termeni foarte critici, și într-un articol publicat în 1933 tot în Glasul Monahilor de către Ioan (Irineu) Mihălcescu, la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în asemenea direcție, menționând atitudinea destul de pasivă a Bisericii, într-o împrejurare similară (transmiterea la radio a liturghiei). Mihălcescu denunța însă categoric zvonurile lansate de către cremaționiști, conform cărora autoritățile bisericești ar fi permis oficierea serviciului religios în chiar incinta crematoriului Cenușa (situația pe care am identificat-o ceva mai sus, menționată în paginile revistei Flacăra Sacră). El îndemna forurile conducătoare ortodoxe să dezmintă rapid această afirmație. În acest punct, Mihălcescu îl menționa pe Șerboianu, deși nu-i dădea numele, încriminându-l fără
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
când există date publicate, proporția celor incinerați a fost covârșitoare de partea celor aparținând confesiunii ortodoxe (deși o asemenea afirmație trebuie luată cu rezervele de rigoare datorită numărului ridicat de "incinerări administrative", adică în contul municipalității București, practicate de către Societatea "Cenușa"). Situația pare a nu se schimba mult în perioadele ulterioare, deși se remarcă o scădere a numărului incinerărilor după instaurarea comunismului. La nivel practic, necrologurile publicate în presă demonstrează cum că marea majoritate a celor care au optat și optează
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
diverse biserici ortodoxe din București sau chiar la domiciliul acestora. În plus, diversele alte servicii de comemorare/pomenire a defuncților, sub stindard ortodox, la binecunoscutele intervale de timp, au fost oficiate (parastase). În al treilea rând, nișele din columbariile crematoriilor Cenușa și Vitan Bârzești, prin simbolurile utilizate (mă refer aici nu doar la epitafurile cu caracter religios, ci și la semnele și mai ales uzajul iconițelor) demonstrează din nou cele afirmate mai sus. În al patrulea rând, preoții ortodocși înșiși nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate oasele se făcuseră cenușă. Printr-un mijloc dibaci, au scos tabla de fier din cuptor, au răcit-o puțin și apoi au adunat cenușa mortului, și au pus-o într-o cutiuță de lemn, pe care-au ridicat-o iarăși sus în sală pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate oasele se făcuseră cenușă. Printr-un mijloc dibaci, au scos tabla de fier din cuptor, au răcit-o puțin și apoi au adunat cenușa mortului, și au pus-o într-o cutiuță de lemn, pe care-au ridicat-o iarăși sus în sală pe scripetele de pe puț, unde toată lumea aștepta cu nerăbdare. Aici a luat-o un om și urmat de familia mortului și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Totul se transformă; nimic nu se pierde" Dar... să admitem și părerea acelora, cari, citind alături de Scriptură, cred cu tot dinadinsul, că citatul "pământ ești și-n pământ vei merge" indică oarecum felul de nimicire a stârvului omenesc și că "cenușa" nu e tot una cu "pământul". Aceștia uită, mai întâi, că pământul înglobează-ntrânsul tot ceia ce s-a născut din el și orice lucru de artă am crea noi, va fi nimicit de vreme, căci și lucrurile îmbătrânesc ca și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu "pământul". Aceștia uită, mai întâi, că pământul înglobează-ntrânsul tot ceia ce s-a născut din el și orice lucru de artă am crea noi, va fi nimicit de vreme, căci și lucrurile îmbătrânesc ca și ființele. Crematoriile, deci și cenușa tuturor morților incinerați după ani și ani de zile se vor coborî tot spre pământul, care servește de temelie lumii văzute și care de veacuri înghite ceia ce străduința oamenilor creează cu atâta pasiune. Mai uită opozanții incinerării și axioma
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cari în esența lor sunt una cu elementele prime din care s-au născut. Pâinea e tot bobul de grâu de la care a plecat, numai că are alte proprietăți fizice și chimice, grație diverselor reacțiuni la care a fost supusă. Cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat. Când vom vorbi despre "Diverse feluri de nimicire a stârvului omenesc" și despre Tradiție, vom arăta și alte erori ce se-mpotrivesc incinerării umane, pe motive religioase. (Flacăra Sacră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este "codul" de fiecare clipă al adevăratului slujitor al altarului. Spre marea mea uimire, am întâlnit chiar aici în Capitală preoți teologi, cari mi-au pus întrebarea: "Cum se-mpacă cremațiunea cu învierea morților? Cum o să mai învieze mortul din cenușă?". Acestor întrebări atât de simpliste, ca să nu le zic altfel, am răspuns, înălțând din umeri, căci nu meritau o discuție serioasă. Pentru cei ce vor însă a se edifica, în rog să citească Sfânta Scriptură și în special pe proorocul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ortodocșii, de ce atunci biserica poruncește, ca în caz de mucegăire a sfintei împărtășanii ori vărsarea ei pe jos, să fie strânsă cu grijă; locul unde a căzut, ras cu minuțiozitate și apoi cu totul să fie ars în foc, iar cenușa îngropată, ori aruncată pe apă curgătoare? De ce părinții bisericii n-au găsit altceva mai demn de majestatea lui Dumnezeu decât focul? Deschideți, frați preoți, orice Liturghier și veți găsi acolo poruncile bisericii cu privire, nu la hoitul nostru omenesc, ci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]