6,376 matches
-
risca să pară un ins înfumurat sau lipsit de gentilețe față de o doamnă atât de inimoasă și nu se cădea. Așa că, deși ideea de a se expune în fața camerelor de luat vederi într-o emisiune care i se păruse destul de cenușie nu-i surâdea în mod deosebit, conveni că trebuia să se ducă totuși. Emisiunea Cameliei era, la urma urmelor, nici mai bună și nici mai rea, nici mai proastă și nici mai deșteaptă decât foarte multe altele, pentru ce atâta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vorbe, dar ea nu le-a priceput. „Nu înțeleg, domnule!” a zis și, ocolindu-l, și-a urmat drumul. Îl mai zărise; un ins înalt și slab, cu părul tăiat scurt, ivit nu de mult prin partea locului. Avea ochii cenușii. Întâi i se păruseră albaștri. A doua zi, Donna Iulia l-a întâlnit iar pe străin. Se spunea despre el că venise de la război; unul purtat într-o țară îndepărtată; fusese voluntar. Donna nu știa de confruntare, ducea războiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
foc repetat! Doar să-l fi împresurat ditamai haita. Și nu mai era chiar străin țintașul. Devenise Vânătorul de lupi albi. Donna Iulia fusese și ea la demonstrația de tragere la semn. Îi părea rău că nu înțelesese ceea Ochi cenușii încercase să-i spună nu de mult. L-ar asculta cu atenție de i-ar mai ține drumul. Nu se va lua după vorbele lui. Să-l audă numai ar fi vrut. Vânătorul de lupi albi aflase că Donna Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cap. Când saluta, o atingea ușor cu mâna. Vânătorul de lupi albi trecea pe Strada Mare drept, purtându-și pe creștet trofeul. Era mai bine, ziceau unii, dacă străinul nu ar fi venit în târg. Donna Iulia știa că Ochi cenușii îi va vorbi. Privindu-l, i-ar fi pus palma pe umăr. El i-ar fi strâns brațul. Obosită, adormea gândindu-se la întâlnirea lor. Se trezea speriată: i se părea că bate Tim la ușă, avea un fel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bărbați, unii purtau furci. Unul tot învârtea deasupra capului o pușcă. Donna Iulia îl știa, nu era sănătos, ar fi putut să împuște pe cineva. A vrut să se întoarcă, dar a zărit albul căciulii. Departe, dincolo de ultima casă. Ochi cenușii arăta cu mâna spre munte: nu se vedea nimic. Din când în când, privea prin lunetă; o dădea și altora. Era răgușit, Donna Iulia se apropiase, îl auzea bine. „Dintr-acolo vor coborî!” a zis acesta, apoi s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mașinii, era intactă; a încercat-o întâi cu piciorul, apoi cu mâna. A întors capul. În direcția de mers, panglica de asfalt se întindea ca o linie ce înțepa orizontul. Automobilistul a cercetat iarăși zarea din care venise. Un deșert cenușiu, peste care era așezat un cer vânăt. Fără pic de nor. Înapoi? Fără busolă, era de neconceput. Orice abatere, cât de mică, de la direcția exactă - și nu s-ar fi putut altfel - ar fi dus, în douăzeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
potrivită? -Cred că cea mai bună combinație era în anii ’60-’70, când conducerile erau formate dintr-un regizor și un secretar literar, oameni veniți din sfera artelor - teatrologi ori filmologi - care avea cunoștințele necesare pentru alegerea repertoriului. Erau „eminențele cenușii” care alegeau repertoriul, fiecare trupă avea spectacolul care să o pună în valoare. Dar, trăim într-o lume a consumului care și-a pus amprenta și în zona asta, de aceea se simte nevoia unui manager care să știe să
Publicul românesc este prea cumsecade. INTERVIU cu teatrologul Mădălina Dumitrache despre starea actuală a teatrului () [Corola-journal/Journalistic/70203_a_71528]
-
au condus pe Hoover să-l înlăture din FBI - însă Purvis nu reprezintă decât o mică piesă în marele angrenaj la al cărei capăt se află o altă legendă, de altă factură, John Edgar Hoover, primul director al FBI, eminența cenușie a tuturor manevrelor secrete legate de spionaj, șantaj politic etc. Și pot scăpa unui spectator neatent detalii strecurate en passant, spre exemplu, fluxul de știri nu este tăiat exact pe știrea care-l privește pe Dillinger, ci lăsat să curgă
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
lui '41, a plecărilor nesigure și-a îngrijorărilor cu țintă precisă, umple, monocord, volumul lui Ion Sofia Manolescu, Întîlnirea cu focul, apărut în 1944, la Tiparul Universitar. Îmbinare de naivități grave - fricile sînt aceleași, ale fiecăruia, și de ecouri slabe, cenușii, ale cărților citite, poze ale unor eroi sub arme, față cu realitatea propriei concentrări. Sub două versuri din Apollinaire (din Merveille de la guerre), încap cîteva cronici de neliniște și duioasă pierdere cu firea, strecurînd cîte-o poantă tristă ("A plecat poetul
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
decât cinci sute de specii de salcâm, acest frumos arbore african cu frunze duble pereche, cu flori albe sau alb gălbui care stau �n axă cu fructul ca o putină cu cercuri de lemn. Aici există specii precum salcâmul părului cenușiu, salcâmul cu spini, spini fluierători, salcâmul cu spini roșii, salcâmul de gumă, salcâmul cu scoarță albă, salcâmul umbrelă, salcâmul cu coajă galbenă, salcâmul febră - există specii care au nume englezești ca: white thorn acacia, hooked thorn tree, black hooked thorn
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
nu prezentau tulburări de memorie și alte simptome ale demenței. Voluntarii au fost monitorizați apoi pentru o perioadă care a variat între șapte și 11 ani. Savanții americani au constatat că voluntarii cu cel mai subțire cortex - alcătuit din substanța cenușie ce conține neuroni, esențiali pentru funcțiile cognitive, senzoriale și motrice - se confruntau cu un risc mai mare de a suferi de maladia Alzheimer, comparativ cu pacienții ale căror cortexuri aveau o grosime mai mare. Astfel, din grupul de 11 participanți
Cu 10 ani înainte de diagnosticarea Alzheimerului, creierul începe să se micşoreze () [Corola-journal/Journalistic/70326_a_71651]
-
care se bat îndoieli. Și decît dorința de a crede, îndoită de temerea că n-o faci, nu e jertfă mai mare. Indecizia ostenește culoarea: "Uitată-n lumină sihastră,/ Ogiva sticlește pustie/ De-o flacără fostă albastră,/ Ajunsă în gol cenușie." (În golf) Un fel de oboseală, spunînd, cui vrea s-asculte, că sufletul nu-i balanță. Viața, însă, e o cumpănă. }inută de proptele de-o nefolositoare, repetat abuzată, maiestate: "Plopul uscat știa mai mult: a fost./ Fă și tu
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
scena violului, pe fundalul pluvial al unui cer plumburiu, cu un colhoz abandonat, cu hambare părăsite, cu tencuiala dizolvată, cu o chiuvetă răpănoasă, obiecte venite parcă dintr-un alt timp, supuse unei degradări lente, ireversibile. Singura atracție în acest univers cenușiu, leșios, o reprezintă Anna în uniforma ei albă de infirmieră. Leon profită de absența ei și îi strecoară în borcanul în care-și ține zahărul câteva somnifere, amestecându-le cu acesta. Faptul îi permite să pătrundă noaptea în camera ei
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
și crestate și pe scaune părinții orașului, autorii unor legi solide și cetățeni solizi care credeau în Tom Watson și se temeau doar de Dumnezeu și de secetă, cu cravate negre subțiri sau cu medaliile care nu mai însemnau nimic, cenușiu palide și șterse ori de bronz ale Statelor Confederate ale Americii, nemaiavând nevoie să pretindă că muncesc, dormeau sau își omorau lungile zile somnoroase în timp ce mai tinerii de toate vârstele, care încă nu erau destul de bătrâni ca să picotească în public
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
protector al unei maternități pe cale de a se dizolva dă un înțeles suplimentar filmului lui Sokurov, un film despre maternitate în raport cu lumea crudă căreia îi dă naștere și despre nostalgia eternei reîntoarceri la o feminitate îndepărtată. Filmat într-un cadru cenușiu, prăfos, sepia, ca al fotografiilor foarte vechi, filmul îți lasă impresia sfărâmicioasă de țărână, impresie de gol deșertic. Pe acest fundal din care nimic nu se distinge, nici măcar în bazarul improvizat unde localnicii vând ce mai au pentru a supraviețui
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
ajunge la Bacovia absurd și înspăimîntător. Toamna e anotimpul lor, al celor care-și iau servieta și pornesc, furnicar, pe străzile orașului. Așa încît romanul realist pe care nu lam avut, al micilor amărîți de duzină, ducîndu-și existența între ziduri cenușii de cancelarie, la burse, în oficii și cabinete, se condensează înfiorat-patetic în cîteva versuri care anunță întoarcerea la lucru cu scuturări de sfîrșit de lume. „și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fer" (Note de toamnă) nu o
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
în care beneficiarul lor crede cumpănit, anunțînd intrarea în convențiile modernității. Dincolo, oarecum, de modernitate, la pragul unei alte tranziții (spre ce? spre unde?), călătoriile lui Dimov sînt de-aceeași sorginte. Bizarerii blajine, desprinderi colorate de o lume tot mai cenușie. Cărora nu li se poate găsi nici fantasticul-fantastic, nici miza unei înfruntări pieptișe cu realul, ci doar o plăcere a rătăcirii printre lucruri bineștiute, ca și cînd le-ai confunda, pe întuneric, sau în altă paletă de culori, ori le-
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
transumană, răceala de reptilă care-și pândește și atacă pe neașteptate prada. Faulkner nu rezistă tentației de a-i face acest portret, înecat în aluzii livrești: „Jones, un Mirandola gras într-o castă nimfolepsie platonică, o orgie religios-sentimentală în tweed cenușiu, croind o nesinceră, iluzorie articulare de lut umed pe o veche, nestinsă dorință, construindu-se pe sine în chip de Fecioară de carton." Într-o scenă decisivă, el îi mărturisește „nimfei" Cecily Saunders: „Nu corpul tău îl vreau." Sfârtecat între
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
prin care militarii din alte vremuri erau învățați cum să identifice nordul după mușchii de pe copaci sau ce să mănânce atunci când sunt abandonați în pădure. O pasăre pe sârmă este, în primul rând, un roman de atmosferă, scris în culorile cenușii ale filmului 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile de Cristian Mungiu. O lume în pragul (și, adesea, dincolo de el) promiscuității, care își duce zilele sub semnul unei spaime nedefinite și se scufundă la propriu în noroiul din jurul pavilioanelor chinezești
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
săritură; trag repede... O! senzația aceea de satisfacție (criminală, recunosc, și poate o jumătate de ceas voi suferi cumplit și voi jura că Ťa fost pentru ultima oarăť) în fața prăbușirii spectaculoase! ș...ț Găsim țapul pe un pat gros și cenușiu de zăpadă rămasă de anul trecut. Lovit în inimă. Ochii, sub pîcla morții, au încă o lucire de smarald. Apoi, în cîteva secunde, devin opaci." (Cartea de la Gura Zlata) Imaginea ochilor care se întunecă, precum însăși lumina ce se stinge
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
dă substanță Verii neliniștite, nu pledează însă pentru specificitatea de gen. Ele pot fi, la fel de bine, secvențe dintr-o materie narativă cu mult mai așezată și cu mult mai întinsă. Pentru că, atunci când există, dincolo de fotografia de grup realizată în nuanțe cenușii, subiectul nuvelelor Gabrielei Adameșteanu e numaidecât unul "de roman". Către ce altceva ne trimite cu gândul Scurtă internare, probabil cea mai tulburătoare proză scurtă din anii comunismului târziu ? Cu mult înainte de succesul cinematografic al lui Cristian Mungiu, la numai câțiva
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
să subziste și să supraviețuiască literar în Occidentul putrefact. La noi, în patria aflată în proprietatea noastră, el nu mai există. Dedesubtul acestui implacabil vacuum, redescoperim o carte splendidă, o ficțiune de o originalitate șocantă - și nu doar în decorul cenușiu, mizerabil, al "prozei" din anii '50, ci și prin raportare la romane complet dezinhibate, apărute după 1989. Fără scene explicit sexuale și fără termeni luați din așternut sau din closet pentru a fi aruncați în pagină, Proprietatea și posesiunea e
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
însemna decît un "faliment jalnic", opunîndu-i "Marea Evoluție", reformarea pe cale pașnică, civilizată, a Rusiei. Barbaria comportării bolșevicilor nu inaugurează decît o epocă a fărădelegii și crimei. Primele impresii ale scriitorului fixează consternarea sa precum o sentință definitivă: "Am văzut mulțimi cenușii care, chiuind și suduind murdar, spărgeau geamuri în trenuri, am văzut cum sunt omorîți oamenii. În Moscova am văzut case distruse și pîrjolite... fețe obtuze și pline de cruzime... Am văzut mulțimi care asaltau intrările băncilor zăvorîte, luate cu japca
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
și Proust". Trădat, dar scăpat cu viață din plasa iubirii, Firmin se bucură câtva timp de atenția și afecțiunea lui Jerry, primul scriitor adevărat pe care îl cunoaște, dar acesta va muri, iar Firmin se regăsește iar în singurătatea sa cenușie și discretă. Privește ploaia prin geam, și se gândește la Verlaine, voracitatea sa dovedindu-se tragică, iar lumea absolut indigestă, pentru că nu se lasă posedată de cel care mănâncă, fie și cărți. Concluzia la care ajunge Firmin e resemnată, tristă
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
de V. Neumark) Întunecată, masa aceea din lemn masiv de stejar jupuit (subțiat cu multă grijă la rindea și dat apoi cu lac francez), ștearsă de praf întotdeauna, mereu întinsă în sufrageria noastră tăiată-n mobilă de frasin cu tente cenușii, masă ce-o folosim și azi la Pesah, e cea de ei cărată la Dover și sechestrată-n port, cu ceasul bunicului odată, da, e aceeași sub care ne plăcea să ne jucăm, senini și ocrotiți, asemeni caselor din Charing
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]