7,540 matches
-
orice urmă de prezumată îngăduință față de aristocrația furnizoare a celor mai mulți dintre eroii cărții, mereu suspectați a nu concentra asupra lor suficientă antipatie, oroare, oprobriu, în spiritul dogmei tutelare vehiculate zilnic. Mai păstrez, după peripeții teribile, părți din dactilogramă, având ștampila cenzurii, pagini numeroase încărcate de intervenții ale autorului, efectuate la o reîntoarcere a manuscrisului în redacție, dictată de "foruri superioare", după expresia vremii, temătoare, grijulii să nu care cumva să "scape" ceva insurgent, înșelând chiar vigilența cenzorilor care aplicaseră viza de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
să înlocuiască Tinerețea lui Pius Dabija, ci doar să se integreze ca episod intermediar între cele două nuvele. Însă, chiar și așa, s-ar fi introdus în masa romanului un capitol tensional. După toate aparențele, Adolescenții a fost oprită de cenzură, autorul fiind convins să nu o publice 2. Manuscrisul ei, aflat în Dosarul de securitate al scriitorului 3, a fost publicat, pentru prima dată, în Opere, vol. II, 2005. Proza, care nu e una strălucită (e vorba, după cât s-ar
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile totalitare. Ar fi eronat să spunem că subversivitatea este tolerată. Ea nu este pur și simplu sesizată de cenzură sau nu este estimată, în faza preeditorială, la
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile totalitare. Ar fi eronat să spunem că subversivitatea este tolerată. Ea nu este pur și simplu sesizată de cenzură sau nu este estimată, în faza preeditorială, la adevărata ei miză. Aluziile nepermise, periculoase, sunt semnalate și curățate înainte de publicarea textului. Bufonul Feste din shakespeariana A douăsprezecea noapte cunoștea viciul de lectură al cenzorului: Acela care-i cenzurează pe ceilalți
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
adevărata ei miză. Aluziile nepermise, periculoase, sunt semnalate și curățate înainte de publicarea textului. Bufonul Feste din shakespeariana A douăsprezecea noapte cunoștea viciul de lectură al cenzorului: Acela care-i cenzurează pe ceilalți/ Găsește-n orice glumă ascunzișuri!" Cu toată vigilența cenzurii, unele esopisme scapă și constituie satisfacția complicității dintre cititor sau spectator și scriitor. Îndrăzneli minore pot fi supralicitate sau pot deveni extrem de interesante, dinamitarde, prin schimbarea contextului. De pildă, în spectacolul românesc din anii '80 cu Hamlet, când fantoma tatălui
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
ca incomod posteditorial sau după punerea în scenă a unei piese de teatru. Când un text este interzis și circulă clandestin, poate chiar în samizdat, ține de categoria disidenței, pentru că mesajul său este de la început, din faza primei lecturi a cenzurii, unul explicit sau prea transparent opoziționist la regimul politic în exercițiu. De cele mai multe ori, textele disidente sau opoziționiste nici nu ajungeau la cenzură, pentru că autorul însuși le știa prea bine miza, le păstra în sertar în speranța unor vremuri mai
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
în samizdat, ține de categoria disidenței, pentru că mesajul său este de la început, din faza primei lecturi a cenzurii, unul explicit sau prea transparent opoziționist la regimul politic în exercițiu. De cele mai multe ori, textele disidente sau opoziționiste nici nu ajungeau la cenzură, pentru că autorul însuși le știa prea bine miza, le păstra în sertar în speranța unor vremuri mai permisive sau le punea într-o circulație restrânsă, între prieteni și oameni de încredere (gest care, descoperit de Securitate, constituia o infracțiune gravă
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
suprainterpretare. Succesul extraordinar al romanului nu poate fi desprins de acest gând al cititorului: scriitorul denunță opresiunea și abuzurile exercitate de comunism, nu doar de stalinism, într-un mod limitat. E o metonimie a denunțului: în această parțialitate (autorizată de cenzură) trebuie să înțelegem întregul sistem dictatorial (presupus ulterior de cititor). După aceeași logică, s-au bucurat de creditul publicului nu numai romanele anterioare ale obsedantului deceniu (semnate de Augustin Buzura, Constantin }oiu, Petre Sălcudeanu etc.), ci și parabolele epice ale
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
ins mediocru, Grobei fiind el însuși simptomatic, prin mediocritatea lui, pentru realitatea socială a regimului comunist. Tehnica subversivității în roman se bazează pe principala strategie a realismului: metonimia. O parte, o felie a realității (prezente sau trecute, dar acceptată de cenzură în secvențialitatea ei limitată) devine revelatoare pentru întregul prezent al dictaturii. Conexiunea sau extensiunea le face cititorul, stimulat de sugestiile, aluziile, "șopârlele" din text, ingenios disimulate. În poezie, dublul înțeles (condiție esențială a subversivității) funcționează altfel, mai dificil și mai
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
ei dorm/ Și-n somn se înmulțesc și cresc copii/ Care-și închipuie că viața e somn și, nerăbdători,/ Abia așteaptă să se trezească/ În moarte". Somnul blagian al ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de dictatură, acceptată ca un destin implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează paradoxul marii amărăciuni: o viață trăită în inconștiența somnului sfârșește cu trezirea inutilă în
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
tăiată, Ileana Mălăncioiu. Constatarea reținută a câtorva puncte de inflexiune nucleară, discutarea câte unui poem conținând, între versurile sale, germenii unei adevărate fisiuni sau relevarea unei arhitecturi autonome față de legitățile genului ar constitui o primă etapă. A forfecării admirative. A cenzurii pe dos. A doua etapă restituie integralul, prin șlefuire și prin adaos, renunță la orice ar putea însemna reticență și instituie diagnosticul tranșant aplicat unor unități ample. Elogiul cade direct asupra volumelor, cu o larghețe care nu mai prea permite
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
reminiscențe burgheze demobilizatoare - încurcau efortul de construcție proletară a noii societăți. Prin urmare, sunt multă vreme teme interzise. Cum ar putea exprima scriitorul ceea ce simte și ceea ce crede cu adevărat? Nu-i rămâne decât șansa limbajului cifrat, ascuns, întortocheat. Dar cenzura supraveghează și supervizează totul, orice text. Alternativă nu există: literatura trebuie să fie directă în atitudinea pozitivă față de prezent și negativă față de trecutul burghez, transparentă și entuziastă în mesajul comunist, accesibilă în limbajul folosit. O relaxare sau o perspectivă de
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
care speră în posibilitatea de afirmare a unui nou limbaj, a unei atitudini critice. nu ar fi fost posibilă fără acest sentiment al vulnerabilității regimului comunist. Înainte ca strategiile subversivității să se inițieze și să se perfecționeze în textul literar, cenzura a permis apariția unor texte mai puțin sau deloc angajate (reverii peisagistice, confesiuni lirice citadine), din categoria literaturii evazioniste, repede însă condamnate. Poezia publicată de A. E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Gurghianu, Petre Stoica sau Aurel Rău în revista "Steaua
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
înțeleagă aluziile, deviațiile și inconformismele delicate. Subliniez faptul, extrem de important, că pentru a vorbi de o literatură subversivă, care să-și îndeplinească rolul critic, fie și în formele cele mai voalate, ea trebuie să fie publicată, deci să depășească barierele cenzurii. Rafinarea limbajului aluziv devine o ne--ce-sitate... estetică. Printre primele texte publicate, în care poate fi ghicit dublul înțeles, ar putea fi amintit poemul arghezian Fabula fabulelor, publicat inițial în "Viața românească" din ianuarie 1955 și reluat de autor chiar în
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi nu lasă loc de iluzii, deși dictaturile își fac amăgitoare iluzii că nu le vor fi dezvăluite secretele/adevărurile. Conflictul literaturii subversive cu puterea (reprezentată la primul prag de cenzură) derivă din faptul că partidul conducător se consideră, exclusivit, unicul deținător al adevărului. Până la un punct, regimul comunist e de acord, în principiu, cu anumiți scriitori (Marin Preda, Al. Ivasiuc, C. }oiu, Augustin Buzura, D. R. Popescu și alți autori
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
cărți, obiectul celor mai felurite atacuri, M.S. se vede obligat să răspundă tuturor "trivialităților polemice". (1944): "1 martie - Se joacă în premieră pe scena Teatrului Alhambra piesa Steaua fără nume de M.Sebastian, - iar în paranteză: Spre a nu irita cenzura, numele autorului este înlocuit cu pseudonimul Victor Mincu". Am fost totuși bucuros să găsesc în cele două dicționare cuvîntul "capodoperă", de care istoria literară oficioasă nu făcea risipă, aplicată unui roman atît de special, deși e greu să accepți inexactitățile
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
spus-o. Notând vremea imposibilă a "urii proaspete încă". Care, în viitor, avea să rămână observația capitală în scris... Ne referim la cel istoric, în orice istorie, până la... Stalin, cea mai cruntă perioadă a totalitarismului. Cu Hitler, acest tip de cenzură totalitară avea să ducă, de exemplu, la distrugerea culturii iudaice și la promovarea triumfalistă a ideii ariene. De la Inchiziție, oarecum mai îngăduitoare cu literatura de ficțiune, intratabilă până la arderea pe rug cu tot restul, veni, în secolul douăzeci, totalitarismul, pe
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
promovarea triumfalistă a ideii ariene. De la Inchiziție, oarecum mai îngăduitoare cu literatura de ficțiune, intratabilă până la arderea pe rug cu tot restul, veni, în secolul douăzeci, totalitarismul, pe care unii dintre noi l-au trăit. Se poate vorbi de... o cenzură... in integrum. Se cenzura o istorie a unei societăți trecute și care trebuia condamnată cu o altă istorie victorioasă, la începuturile ei, și care trebuia susținută, sprijinită în orice chip, până la nesocotirea celor mai vechi și mai incontestabile realități... Ce
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
cenzura o istorie a unei societăți trecute și care trebuia condamnată cu o altă istorie victorioasă, la începuturile ei, și care trebuia susținută, sprijinită în orice chip, până la nesocotirea celor mai vechi și mai incontestabile realități... Ce să mai discutăm! Cenzura,... înlocuia,... excludea, pur și simplu, una pe alta, convenabilă. Orașele țării abia se născuseră. Brașovul nu era Brașov ori Kronstad, - ci Orașul Stalin, după cum Cetatea istorică a lui Petru cel Mare deveni Leningrad. Nu se mai umbla cu târnăcopul. Se
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
Nu se mai umbla cu târnăcopul. Se muta totul cu Caterpillarul. A fost un vis urât. Câți ani să fi avut, în epocă, V. Putin?... Curenți reci mai circulă prin atmosferă de atunci. * Trecem peste realismul socialist. Cea mai nostimă cenzură avea loc în secolul al șaptesprezecelea. Se depășise de mult inchiziția spaniolă. Se întâmplase cu o piesă și cu autorul ei, Jean-Baptiste Poquelin, zis și Moliere. Cum să lași, într-o piesă de teatru, replicile unui personaj care spunea pe
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
nu-i păcat, a păcătui-n tăcere..." "Et c^est ne pas pecher, que pecher en silence..." în lojă fiind chiar regele?... Ce va zice clerul cu oamenii lui răspândiți prin sală?... E prima dată când se pune problema unei cenzuri, și nu atât regele e în cauză, cât înaltul cler. Nici nu i se mai cere autorului, - domnului Poquelin, - să facă ceva... Un curtean se apleacă la urechea lui Ludovic al XIV-lea, atât de fină și îi susură o
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
man's land care s-ar fi cuvenit gestionat de către "optzeciști" și "nouăzeciști". Dacă aceștia n-ar fi avut alte preocupațiuni, de bună seamă mai importante... Era în fond miza lor să urmărească o literatură, în sfârșit, scăpată din chingile cenzurii și care începuse deja să producă proză și poezie pe stoc. Și aceasta fiindcă, în pofida ignoranților și cârtitorilor care "nu înțeleg" rostul și rolul criticii, operele lirice și prozastice nu pot respira fără ea. În acei ani romantici ai exploziei
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
se întâlnea în România cu un mediu cultural ce i se părea ostil. În 1986, Norman Manea a adoptat calea exilului din postura de cetățean român aflat în căutarea libertății. Faptul că era scriitor avea relevanța sa, prin confruntare cu cenzura. A plecat român și a devenit evreu. Scriitorul român a fost absorbit de scriitorul evreu. Norman Manea și-a descoperit în exil cu adevărat evreitatea și a proble-matizat-o ca o mare temă. Exilul său de scriitor român se transformă treptat
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
marja de libertate tot mai redusă de care puteau beneficia. A fost o luptă lungă, angajînd combatanți numeroși, însă "cu forțe inegal distribuite", întrucît replicile date indigenismului politizat din nou, în chip surprinzător, sub umbrela marxist-leninistă, se vedeau filtrate prin cenzură, lăsîndu-se și cu hărțuirea, prin diverse mijloace, a celor ce cutezau a le articula. E, negreșit, un capitol de "istorie glorioasă", cum punctează cu ironie cercetătoarea chiar în titlul monografiei d-sale, din care se poate extrage "morala" că absorbirea
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
chiar dacă nu brusc. Anul 1957 nu schimbă prea multe, dar 1958, 1959, 1960 reintroduc în România represiunea politică pe scară mare, cu arestări și procese ale intelectualilor, soldate cu ani mulți de închisoare, cu o dură campanie "antirevizionistă" și anticosmopolită. Cenzura, controlul de partid redevin drastice. Marele nou val de represiune politică îl explică unii istorici prin dorința lui Dej de a-i asigura pe sovietici că nu se va repeta în România ce fusese în Ungaria și pot de aceea
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]