2,130 matches
-
19. </ref>. Au fost și cazuri când literatura românească era confiscată. Astfel se proceda În cazul cărților cu caracter anarhist, socialist, antireligios și antisocial <ref id="72"> </ref> sau cu acelea de factură naționalistă. În august 1912, după ce au fost cenzurate 23 de colete, expediate din Huși, au fost confiscate două cărți care purtau titlul Ostașul. Guvernatorul Basarabiei Mihail Ghilhen aprecia că acestea, „fiind de orientare șovinistă, sunt indezirabile pentru a fi răspândite În limitele Imperiului Rus, deoarece tind a inocula
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
putem asimila cu acel daimon socratic care-l oprea pe filosoful atenian de la comiterea unor acte. Conștiința morală din mine este vocea interioară care apare când trebuie, sau când vreau să fac ceva. Ea mă oprește sau mă îndeamnă. Este cenzura morală. Dar nu numai atât. Conștiința morală este concomitent oglinda Eului. În care acesta își „vede” propria sa imagine. Este cea care „se deschide în interior” ca o „dedublare de sine”. Conștiința morală pune Eul față în față cu el
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reproduse câteva poezii de Ion Pillat, Ion Minulescu, George Topîrceanu. În afară de sceneta Moș Ion Roată în Banat, lui Camil Petrescu îi aparțin câteva poeme. Gazeta este deseori cenzurată, fapt care obligă redacția să protesteze, păstrând ostentativ spații albe cu mențiunea „cenzurat”. V. T.
ŢARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290076_a_291405]
-
a arătat că esența refulării este „doar îndepărtarea și menținerea la distanță în raport cu conștiința” (Freud,1915). Mai precis, sunt expediate în inconștient reprezentările sau imaginile mentale considerate „periculoase” (Bergeret, 1972). Instanța ce decide care imagini vor fi tratate astfel este cenzura 6. Ulterior, Freud a nuanțat și a dezvoltat mult acest punct de vedere. Ceea ce rămâne fundamental este că acest tip de transformare psihică a căpătat numele de mecanism de apărare. Cu alte cuvinte, psihicul - sau, mai precis, eul - se apără
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
descris în altă parte (Neculau, 1992, 1999) metodele prin care regimul comunist reușea alinierea, supunerea, hipnotizarea omului mediu: școlarizarea precară, crearea unui climat de frică și suspiciune, formalizarea vieții publice și private, ritualizarea și birocratizarea personalității. Totul era prescris, dirijat, cenzurat: cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public. Această atmosferă de neîncredere și continuă presiune n-a rămas fără urmări. A încurajat comportamentul duplicitar, obedient, servil. Din dorința de a-și apăra situația, viitorul personal și al celor apropiați, individul se refugia într-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dialog. În același an, regretatul ștefan Augustin Doinaș m-a debutat cu poezii în revista Familia de la Oradea, la o rubrică devenită celebră printre tinerii autori de poezie. Cine debuta acolo era, oarecum, confirmat ca autor talentat. N-am fost cenzurat, la început, nici în Dialog, nici în grupajul de poeme. Pot să spun că habar nu aveam că există o instituție care se ocupa cu cenzura, mă tem că nici nu auzisem cuvântul. Eram absolut convins că fiecare publică exact
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ridicat decât al bietului funcționar al cenzurii, care adesea tremura pentru scaunul său și încerca din răsputeri să nu-și supere nenumărații și tot mai sus-pușii șefi. 4. Să intrăm în câteva detalii! Pe vremea instituției specializate în cenzură, se cenzura - cum altfel? - totul: ziarele și revistele, manuscrisele cărților, manualele școlare, cursurile universitare, dar și afișele pentru spectacole, programele de sală ale teatrelor și filarmonicilor, cataloagele pentru expoziții, etichetele pentru diferite produse, până și biletele de tramvai. Tot ceea ce era tipărit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întâmplat nimic, dar probabil că nici un procent dintre cititorii articolului nu și-au dat seama ce spuneam eu, de fapt, acolo! Cel mai dificil pentru cenzori era însă să-și facă treaba atunci când era vorba despre spectacole. Textul era, desigur, cenzurat în prealabil, iar unele piese aparțineau clasicilor și nu puneau probleme. Puneau însă spectacolele ca atare și nu de puține ori un spectacol după Caragiale ori Cehov dispărea de pe afiș imediat după premieră - Pintilie, Ciulei ori Tocilescu ar putea depune
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mărturii mai bune decât ale mele. Sigur, exista așa-numita „vizionare”, în care echipa de activiști, cenzori, securiști etc. veghea la puritatea ideologică a spectacolului și scotea replici, cuvinte, scene întregi. Numai că, în spectacolele propriu-zise, cum ar fi putut cenzura gesturile actorilor, intonațiile acestora, pauzele semnificative dintre cuvinte? Din acest punct de vedere, cu totul senzațional mi s-a părut un spectacol al trupei „Divertis” din anii ’80, pe vremea când se întrerupea mereu electricitatea. Spectacolul începea pe întuneric cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai știu dacă era Toni Grecu ori Grețcu - era îndreptată spre „tabloul” cu Nicolae Ceaușescu, agățat parcă dintotdeauna pe scena Casei Studenților! Îmi amintesc și acum fețele marmoreene ale activiștilor, securiștilor și profesorilor conformiști din acea sală. Sigur, textul fusese cenzurat, dar cum ar fi putut cenzura punerea în scenă? Slavă Cerului, toți politrucii au fost atât de speriați, încât au acoperit toată povestea. Sunt dintre fericiții care au văzut, probabil, cea mai curajoasă atitudine „de scenă” din toată istoria comunistă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ori Grețcu - era îndreptată spre „tabloul” cu Nicolae Ceaușescu, agățat parcă dintotdeauna pe scena Casei Studenților! Îmi amintesc și acum fețele marmoreene ale activiștilor, securiștilor și profesorilor conformiști din acea sală. Sigur, textul fusese cenzurat, dar cum ar fi putut cenzura punerea în scenă? Slavă Cerului, toți politrucii au fost atât de speriați, încât au acoperit toată povestea. Sunt dintre fericiții care au văzut, probabil, cea mai curajoasă atitudine „de scenă” din toată istoria comunistă a țărișoarei. Cu vreo douăzeci de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dat fiind caracterul puțin comun al unor întâmplări, reinvestirea ficțională a propriei biografii se face cu un permanent scrupul de a îmblânzi neobișnuitul și de a evita pateticul strident al situațiilor, alegându-se formula rememorării trucate (și nu aceea similidiaristică), cenzurată și prin ironia blândă și folosindu-se uneori notația seacă, reportericească (scenele din periplul ca asistentă medicală, în timpul celui de-al doilea război mondial). Cu tot caleidoscopul de evenimente și medii (descrierea activității legionarilor, a comuniștilor din ilegalitate, pagini menționabile
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
Cantilli și Ion Theo (Tudor Arghezi), acesta pentru exotica poezie Aegypt. Dar mai cu seamă veleitarii și nechemații în lumea literelor constituie o țintă a săgeților. Avalanșa de versuri, proză și teatru din paginile revistelor și ale diverselor periodice este cenzurată cu vigilență. Victimele acestei campanii vehemente sunt un D. Păun-Drăghicescu, un D.S. Vasculesco, schimonahul Pahomie Bălănescu, Ilie Ighel-Deleanu ș.a. Alt grup de literați avut în vedere cu perseverență de criticii de la M.T. a fost cel al epigonilor, autori lipsiți de
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
în alt plan, prin versurile din Până la Iov (1970). Acum el ambiționează sondarea universului mitic, ancestral, abandonând discursivitatea tumultuoasă și exaltată în favoarea unei concizii aproape ermetice. Autenticitatea liricii sale nu constă în muzicalitate, ci în neliniștile și incertitudinile ce îi cenzurează fiecare avânt. Respins de cuvânt („Cuvântul niciodată nu m-a iubit supus”), poetul are intuiția de a nu mai șlefui versul, ci de a-l lăsa bolovănos și dur, mizând pe forța, și nu pe frumusețea lui. Volumele Vârsta cunoașterii
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
este lucida, tonul detașat, ceea ce duce la austeritate emoțională, în versuri ce problematizează discret, dar fără fior. Împătimit de literatură, N. apelează din plin la semnificații de sorginte livresca, la motouri și trimiteri, într-o dicție în care notațiile eliptice cenzurează trăirea lirica. Metaforă plurivalenta, umbră este duhul lucrurilor și al ființelor, „Scoasă-n afară, sângerează, / Ruptă de ele, dizolva, ucide”, sub stăpânirea ei „Trandafirii devin schelete triste, iar muzică / Putrezește lângă cenușă lor”. Umbră „crește singură, unde-i lumină / Și
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
În 1946 o adună în vederea publicării. Manuscrisul este acceptat de Fundațiile Regale în același an, dar editura este desființată în 1947 și cartea nu mai apare. Lirica lui O. conturează figura unui spirit însetat de puritate și de absolut, însă cenzurat de luciditate și de o conștiință ironică secundă. Poetul e un fantast condamnat la starea de veghe și la recunoașterea diferenței dintre aspirație și realizare/realitate: un inadaptabil romantic, marcat de experiența umană și artistică specifică „generației pierdute”, a războiului
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
, cotidian apărut la Iași între 28 aprilie și 15 iunie 1918. Directori: N. D. Cocea, M. Mircea. Subtitlul „Ziar socialist-revoluționar” devine „Ziar socialist (cenzurat)” în numărul 2, iar în cuprinsul acestuia sunt spații goale cu mențiunea „cenzurat”. În articolul-program N. D. Cocea își exprimă nădejdea că deși gazeta poate fi suprimată de cenzură, glasul ei „va merge cu atât mai profund în sufletul mulțimilor
OMUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288536_a_289865]
-
, cotidian apărut la Iași între 28 aprilie și 15 iunie 1918. Directori: N. D. Cocea, M. Mircea. Subtitlul „Ziar socialist-revoluționar” devine „Ziar socialist (cenzurat)” în numărul 2, iar în cuprinsul acestuia sunt spații goale cu mențiunea „cenzurat”. În articolul-program N. D. Cocea își exprimă nădejdea că deși gazeta poate fi suprimată de cenzură, glasul ei „va merge cu atât mai profund în sufletul mulțimilor”. În articolul Chemare, M. Mircea evidențiază dificultățile pe care le întâmpină redacția: „În
OMUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288536_a_289865]
-
subiectivitate care le dă culoare: va căuta latura comică, făcând adesea haz de necaz. Compune și versuri, sub tutela poetico-satirică a lui Béranger, scrie parodii și fabule, schițe și reportaje parlamentare, redactează false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială, care transcende însă materialitatea și efemeritatea senzațiilor, trăgându-le în trăiri spiritualizate, e și o sentimentală cenzurată prin luciditate și prin construcția riguroasă. Cu aceste mijloace creează în Lumea care nu moare un univers populat de „păsări de zăpadă” și de alte ipostaze simbolice pentru cristalin, translucid și aerian, plăsmuiește lumi ale transcendenței, ale visului și misterului
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
comunistă, București, Editura Tritonic, 2005). Înainte, suntem În spațiul În care, după criteriul sugerat, cuplul somație socială - răspuns sociologic nu poate funcționa senin În orizontul societății. Când, altminteri spus, selecția temelor și polimorfismul abordărilor sunt mai mult sau mai puțin cenzurate de instanța politică. Din acest punct de vedere, decembrie 1989 a adus pentru sociologia românească o relativă reintrare firească În normalitatea raportului mai sus amintit. Criteriile de evaluare trebuie deci adecvate În consecință. Așa cum istoria sociologiei românești postbelice - atunci când aceasta
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o disidență sociologică activă și manifestă În cadrul sistemului comunist, care să semnifice o ruptură oficială și efectivă cu ideologia marxistă. Cei care au reușit să iasă din cadrele marxismului au fost transfugii politici În Vest ce au devenit indezirabili și cenzurați În țară. Totuși, o anumită opoziție a Început să se resimtă, cu surdină, pe măsură ce iluziile reformiste ale sociologilor se destrămau În contact cu rezistența sistemului la umanizarea relațiilor sociale, la democratizare, la creșterea calității vieții etc. Se pot identifica câteva
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
redactor-șef adjunct la revista „22”. Fără să fi frecventat vreun cenaclu, P. este solidară în intenții și în declarații cu grupul optzecist. Detectată de criticul Lucian Raicu de la „România literară”, P. nu va debuta direct la revista bucureșteană, unde cenzura funcționa mai strict, ci la „Tomis”, în 1979. Prima carte, romanul Iarna, vietățile, îi apare la Cartea Românească, în 1987. Colaborează cu eseuri, articole și proză la „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Contrapunct”, „Vatra” ș.a. În 1990 beneficiază de o bursă oferită de
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
feții miei, are altă pildă și are inimă vitează și bărbată întru sine și multe pasări oblăduiaște și biruiaște și nici de una nu-i iaste frică, nici să teme...”. Prudența și înțelepciunea sunt chemate să vegheze curajul și să cenzureze manifestările pripite. Aceste sfaturi nu sunt bune pentru oricine, oricând și în orice loc. Relația cu un anume pământ, cu o experiență și cu o vreme plină de neliniști se simte. Este o pecete inconfundabilă a modelului monarhic, model pe
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de demimondenă, care de altfel îi va procura multe avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a țării. „Porcii” îi priesc, se vede, „Venerei”, atât de compătimită de autoare. Altfel, K. nu-și cenzurează maliția când e să portretizeze, în tușe sugestive, cabotini, ratați, șnapani din lumea teatrului și din aceea a gazetăriei. SCRIERI: Artiștii noștri, București, [1918]; Sfaturile Calinei, București, [1921]; Dyonisia, București, 1926; ed. București, 1992; Sexul de peste drum, București, 1934; Venera
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]