992 matches
-
drumul. Culmea neobrăzării, Fiara urina gardul pe dinafară și Cezar urla de se auzea la kilometri distanță. Liniștea fostului miner a dispărut și nervii începeau să-l lase. Din acest motiv, la un acces de furie, l-a trimis pe Cezar la luptă. Acesta, cu un salt spectaculos, a prins de beregată Fiara și de aici nimeni nu a mai putut opri lupta. Fiara stătea inertă, moartă și MacKena, cu un baston, a încercat să-l lovească din nou pe Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar intra tot În calculul unui șef de stat. — Nu, să nu vulgarizăm, dar În strategia puterii În general, da. În linii mari jocurile cam așa arată. Dacă te Întinzi mai mult decît ți-e plapuma și nu-i dai cezarului ce-i al lui, poți să-ți iei adio de la viață. — Sper că glumești. E ridicol să — Nu te-ai gîndit niciodată ce căuta Albu În lumea noastră, În dormitorul tău, de ce se agăța ca un naufragiat de Niki Bârsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rupe. Chiar și aici, unde este un clarobscur permanent, Rainer poartă niște frumoși și moderni ochelari de soare din plexiglas, de formă pătrată, și și‑a pieptănat părul în jos, pe frunte. Asta vrea să fie o tunsoare à la Cezar, dar Rainer nu arată ca din Roma antică, ci ca din Viena contemporană, care‑i șoptește neîncetat să contribuie și el mai departe la reconstrucția orașului său natal și să‑l facă din ce în ce mai frumos. Dar asta nu intră în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și nu spiritual devenind faună și animal, învinsul, în cazul nostru legionarul, devine floră și îl apropie de Dumnezeu. Caznele îl desăvârșesc pe om și nu îl poate acoperi colbul vremilor mișele, nici urlete, nici mușcături câinești, nici violențe. „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu o rapiditate extremă. Prezența lui, de altfel, pune capăt neînțelegerilor dintre generali, atît de periculoase pentru armată și atît de dăunătoare intereselor suveranului. El instaurează o ordine mai strictă în privința depozitelor, munițiilor și proviziilor de război, fără de care un Cezar în fruntea a o sută de mii de combatanți nu ar face nimic. Cum principele este acela care dă ordinul de începere a luptei, pare a fi de datoria lui să coordoneze desfășurarea ei și să constituie, prin prezența lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decît bogatul În rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine Însuți”. Că Însuși Isus a spus: „Dă Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce e al Domnului” - mă gîndeam la tînărul nostru rege care simboliza continuitatea națiunii În substanța ei divină. Numai că ideologia ce se declara ca fiind a dreptății și a iubirii de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decît bogatul În rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine Însuți”. Că Însuși Isus a spus: „Dă Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce e al Domnului” - mă gîndeam la tînărul nostru rege care simboliza continuitatea națiunii În substanța ei divină. Numai că ideologia ce se declara ca fiind a dreptății și a iubirii de oameni se dovedi a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
armatei vitelliene, soldații călare, soldații pedeștri și treizeci și patru de cohorte. Toți soldații aveau armele scoase din teci și purtau colane; armurile lor străluceau în soare. Vitellius urcă pe Capitolium, aclamat de mulțime ca un triumfător, și se instală în Palatul Cezarilor împreună cu o curte care număra mii de oameni, indiferent la abuzurile comise de soldații săi. În ziua sacră a Allia, când, pentru a comemora teribila înfrângere a galilor din urmă cu trei sute de ani, nu aveau loc căsătorii sau sacrificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din nou la fugă spre Palatinus. Se opri să-și tragă sufletul la un colț al străzii, de unde se zărea Palatul Cezarilor. Ascunse mantia în încăperea în care stătea împreună cu alți servitori, apoi se duse repede în bucătărie. Bucătarii se certau în jurul meselor. Vitellius poruncise să se pregătească un nou fel de mâncare, care trebuia să se numească „scutul Minervei“, în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajunge până la noi. N-am mai văzut un oraș atât de murdar, unde poporul plătește ca să-și facă nevoile în latrinele publice. Nu te mai plânge, îi spuse primul ajutor de bucătar, singurul care nu locuia împreună cu ceilalți în Palatul Cezarilor, ci pe o insula înspre Caelius. Eu le mulțumesc zeilor că mulți folosesc latrinele. Unii își aruncă excrementele pe geam, direct în stradă, în ciuda sancțiunilor... Noaptea trecută, când mă întorceam acasă, aproape că... — Pe căldura asta chiar trebuie să vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții mereu noi, s-o lase să lenevească. Distribuirea gratuită de grâu nu era de-ajuns ca să-și atragă bunăvoința plebei; trebuia să-i îndrepte atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
țină seama de durere și de sângele care-i curgea din rană. Errius izbuti să fugă. Luă cu el un grup de soldați care se îndreptau spre Câmpul lui Marte și, împreună cu ei, înaintă pe drumul ce ducea la Palatul Cezarilor, aflat în cealaltă parte a orașului. În clipa aceea, Vitellius ieși din palat și le porunci soldaților să-l însoțească până la casa soției sale. Se agăța înspăimântat de mantiile soldaților din escortă. Când îl văzură venind, soția și fiii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Iugurtha Schola Bobiensia, Comentarii la discursurile lui Cicero Scribonius, Compositiones medicamentorum Seneca, Dialoguri Idem, Epistulae morales ad Lucilium Idem, Naturales questiones SHA = Scriptores Historiae Augustae Silius Italicus, Punicele Simmachus, Fragmente Statius, Silvae Idem, Tebaida Strabon, Geografia Suetoniu, Viețile celor doisprezece Cezari Tacit, Istorii Idem, Germania Idem, Viața lui Agricola Idem, Dialogus de oratoribus Tertulian, Apologeticum Idem, De spectaculis Titus Livius, Istoria Romei Valerius Maximus, Factorum et dictorum memorabilium libri novem Varro, De lingua latina Idem, De agricultura Vegetius Renatus, Epitoma rei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Chemarea noastră” de la Fălticeni este dată că ar fi fost revistă a Asociației Corpului Didactic din județul Fălciu (p.103), când se știe , „Buletinul” era numele său (vezi frontispiciul alăturat). Despre spațiul acordat autorilor credem că a fost favorizat un Cezar Stegaru (p.395 396), în dauna unor valoroși: Al. Vlahuță, G.Tutoveanu, G.G.Ursu, C.D. Zele tin etc. Poet, prozator, critic, istoric literar și publicist, portretul lui G. Călinescu (p.94) mi se pare tușat favo rabi l ca publicist
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care le cunoștea vicleșugul a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19. Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban. 20. El i-a întrebat: "Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?" 21. "Ale Cezarului", I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!" 22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat." 23. În aceeași zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban. 20. El i-a întrebat: "Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?" 21. "Ale Cezarului", I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!" 22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat." 23. În aceeași zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este înviere. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
constă în a transforma evenimentele, scopurile colective în imagini care frapează și exaltă. Cu el, banalul devine excepțional. Și el se și gîndește în fiece clipă la asta. Chiar și în mijlocul tumultului de pe cîmpurile de luptă, un Napoleon sau un Cezar se vor gîndi întotdeauna la spectacolul pe care-l dau, la formule apte să-l fixeze în mintea tuturor. Celebrul "Soldați, de la înălțimea acestor piramide vă contemplă patruzeci de veacuri" învăluie prezența armatei franceze în Egipt într-o aură de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În mod sigur, acestea pot fi luate în considerare. Nu este însă mai puțin adevărat că masa de interese economice, militare etc. a avut nevoie, pentru a-și atinge țelurile, de un Napoleon și nu de un Fouché, de un Cezar și nu de Pompei deci de cel avînd o înzestrare aparte, de cel stăpînind psihologia maselor. V Reiau firul de la capăt. Împuns de îndoială, m-am întrebat dacă șeful descris de psihologii maselor corespundea unei realități definite și erau numeroase
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Totul s-ar putea rezuma într-o frază: omul mare este tatăl, iar masele mama istoriei. Fără îndoială, acest calificativ se aplică de preferință acelei mîini de indivizi care ocupă vîrfurile, care acționează la nivelul întregii omeniri, un Napoleon, un Cezar, un de Gaulle, un Roosevelt, un Mao, un Mahomed. Dar el se potrivește și pentru alții. Fiecare nație, trib, fiecare sat își are oamenii săi mari, "ses hommes grands", cum spun africanii (oameni mai sus decît ceilalți). Aceștia i-au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tine...” „Cea mai încordată expresie a dragostei demonice” o vom afla însă în personajul Cezara din nuvela cu același titlu. Așa cum o sugerează și numele eroinei, ea este cea care are permanent inițiativa în dragoste, impunându-și voința ei de Cezar feminin. Contesa Bianchi este expresia vie a teoriei feminității agresive pe care o face Euthanasius: „În genere îmi place a reprezenta pe femeia agresivă. Bărbatul e firește agresiv , va să zică natura se repetă în fiece esemplar în astă privință și escepțiile
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și chiar o teamă endemică față de orice încercare de legiferare din partea statului asupra celorlalte culte religioase 28. Biserica nu trebuie să se găsească la remorca statului laic, ci ea "trebuie să intre în adevărata ei funcțiune, așa încât, nerefuzând a da Cezarului ce e a lui, să poarte în primul rând grija de a asigura lui Dumnezeu, în sufletul și în fapta oamenilor, ce este a lui Dumnezeu. O puternică viață spirituală, o dezinteresare măsurată de statul politic și economic, o independență
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
plan de idei platonice, la suprafața unei înfățișări trecătoare și efemere, într-o lume inconsistentă în ea însăși, cum este aceea a simțurilor"6. În schimb, Ortodoxia a delimitat cu precizie între ceea ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu și cea a Cezarului. Actualizarea permanentă în Occident își are propria rațiune istorică, absolut indeniabilă, dar care nu scapă unei critici riguroase. Slăbiciunea argumentului occidental rezidă la nivelul vieții spirituale, îndeosebi a valorilor sale duhovnicești care au riscat de multe ori să fie puse
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
religii revigorate de noile măsuri. În caz de insubordonare, creștinii avea să fie expulzați din armată: ofițerii prin gradus deiectio, iar soldații prin ignominiosa missio. Această măsură legislativă nu a fost aplicată în egală măsură pentru tot Imperiul: în Occident, cezarul Constantius Chlorus (293-306) i-a persecutat pe creștini cu moderație, în timp ce în zona dunăreană și în Orient au existat adesea amenințări de pedepse cu moartea și chiar aplicarea acestora. Cu acest prilej au fost martirizați următorii militari: a) în anul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
edictele anticreștine a menținut o politică oarecum moderată, în Italia, Spania și Africa cu Maximian (286-305) persecuția s-a dezlănțuit cu multă violență, asemenea celor din Asia Mică și din zona dunăreană, teritorii de altfel supuse jurisdicției lui Dioclețian și cezarului Galerius (293-305), inițiatorii acestei prigoane. Falimentul sistemului tetrarhic este vizibil și prin luptele de succesiune ce au urmat abdicării lui Dioclețian și Maximian din anul 305, care au văzut și până la șapte auguști disputându-și conducerea Imperiului. Ceea ce ne interesează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evreii acuzați de «agitație» la Suetonius Este prima informație a unui istoric roman cu privire la răspândirea creștinismului și la tulburările iscate la Roma între creștinii iudaici și iudeii mozaici. Vorbind despre domnia împăratului Claudiu (41-45 p.Chr.) în Viețile celor doisprezece Cezari, Suetonius (69-130 p.Chr.) amintește grupul iudeilor care, instigați de Chrestus (n.n. Christus), cauzau agitații continue, determinând expulzarea lor din Roma. O dată presupusă identificarea dintre Chrestus și Cristos, înțelegem că acesta a fost și momentul controverselor din interiorul grupului etnic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]