1,038 matches
-
cur crezi că am știut să vin aici? Ți-a bubuit prin cap că, poate, eram prin zonă când făceai pe polițaiul gringo cu Vasquez? L-am măsurat din cap până-n picioare. Era trecut de patruzeci de ani, gras și chel, dar probabil dur - ca un fost sportiv de performanță a cărui forță se transformă în istețime atunci când îl lasă balamalele. L-am întrebat: — Se mai ține cineva scai de mine. Cine anume? Dolphine își drese glasul. — Jandarmii. Vasquez are tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puțin, Dromiket. „Bourul” trase aproape de platformă. Felix S 23 scoase capul pe hublou. — Gică! strigă el. Mă, Gică! Ia ieși, mă, puțin la poartă. După câteva clipe se auzi cum se ridică zăvorul și în prag apăru un bărbat gras, chel, îmbrăcat într-un costum de culoare bleumarin, cămașă albă și papion negru. Se uită cu atenție spre navă. — S-a închis, tovarăși. Reveniți mâine, zise el. — Bă Gică, sunt eu, Felix S 23. Ce dracu’, nu mă mai cunoști? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vremuri, el evoluase rapid, de la rachetomodele la rachete, de la rachete în Cosmos, în imponderabilitate, în imponderabilitate fusese făcut comandant, nu se putea plânge. Și uite acum unde ajunsese: la mediocri. Episodul 8 Responsabilul Tractoristul se opri lângă un omuleț rotofei, chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una din oalele acelea uriașe și tocmai gusta cu precauție dintr-un linguroi. — Să trăiți, tovarășe responsabil! zise tare tractoristul. Mă iertați că vă deranjez, dar am prins în orz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai mult situația, și așa destul de proastă. Aproape am uitat de ce mă aflam în boxă: nu mă mai interesa decât să-l impresionez pe el și mi-am încordat voința și mușchii într-o luptă pe care judecătorul, un tip chel și cu aer de copil bosumflat, nici n-o bănuia. Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi însemnat să-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecătorul devenea din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintre oameni. Nici pe Nefert n-o va mai vedea, nici pe Mai-Baka și Iahuben, nici... Dar în aceeași clipă se deschise altă ușă, iar străinul scoase globul de pe cap și i se văzu fața de flăcăiandru, doar că era chel. Aerul nu părea să se mai împuțineze, și Auta fu împins ușor de străin pe ușa deschisă, în altă încăpere, mult mai mare, în care ar fi încăput lesne o sută de oameni alăturați, dar nu erau decât patru străini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui, cu un caiet legat În piele albastră În mână. De asemenea, Îl luă pe nepregătite aspectul fizic al lui Compton. Bărbatul prezentabil, ras, În jur de treizeci și cinci de ani, cu un profil nobil și ținută mândră, avea un cap chel ca un ou. — Iertați-mă, domnule James, spuse el după ce Își strânseră mâinile. După cum vedeți, mi-am luat libertatea de a-l aduce pe fiul meu cu mine. Se uită drăgăstos la copilul care se Împrietenea deja cu Tosca. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape În Întregime chel, simțea mai mult decât oricând nevoia masei de păr de pe maxilar, În compensație; și apoi, Îi plăcea aerul de ușor mister pe care Îl crea barba, ca și felul În care ea filtra expresiile faciale care ar fi putut dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cele două vocale prelungite: uuooooo. — Huo! Huo! James avea o Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat Înainte În gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, Încet și tăcut, ca a unui pește În acvariu. — Huo! Huo! Prietenii și susținătorii, indignați, răspunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
colo, pe propriile picioare). Îi alipise, pentru a-i obosi, la o unitate de muncă. În iarna aceea, la Mociornița ninsese pe sponci, iar curțile sanatoriului se înfățișau sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă cu var, cu care trebuia să spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sus, purtând ferestre în ei. La a doua masă, beau votcă din niște păhărele cât unghia, un taximetrist mătăhălos, un lungan numai os, lipit de propriu său trenci imens, tuns scurt, albit, cu alură de înotător și un personaj străveziu, chel, supt, cu ochelari imenși și mutră de Mircea Eliade, descărcîndu-și în toate direcțiile sclipirile de fachir. Și prin toracele căruia, IF-ului i se năzări că întrevede siluetele țigăncilor de afară, ce-și continuau comerțul ilegal cu blugi și țigări
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Am venit cu unchiul meu și cu soția lui. Sunt pe-acolo, pe undeva, i-a explicat Jade și s-a întors ca să-i indice o zonă din spatele sălii. Julia i-a urmărit privirea. A, da, l-am văzut. Tipul chel? — Nu e chel. El zice că are o cărare foarte lată, a râs Jade. Apropo, petrecerea ta a fost grozavă. —Te-ai simțit bine? Julia era mulțumită și o arăta. — Mi s-a părut că toată lumea s-a simțit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unchiul meu și cu soția lui. Sunt pe-acolo, pe undeva, i-a explicat Jade și s-a întors ca să-i indice o zonă din spatele sălii. Julia i-a urmărit privirea. A, da, l-am văzut. Tipul chel? — Nu e chel. El zice că are o cărare foarte lată, a râs Jade. Apropo, petrecerea ta a fost grozavă. —Te-ai simțit bine? Julia era mulțumită și o arăta. — Mi s-a părut că toată lumea s-a simțit bine. Da, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu ajungea s-o pupe de noapte bună și în seara cu yoga. Femeia a ajuns în fața parcării și s-a uitat clipind în întuneric, încercând să determine care era mașina ei și continuând să-și pipăie buzunarele în căutarea cheilor buclucașe. Aha! Susan a scos cheile din culcușul buzunarului și le-a fluturat în aer triumfătoare. Acum nu mai trebuie decât să-mi găsesc și nenorocita de mașină, s-a gândit ea. Apoi și-a adus aminte. —Offf! A început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că ești aici. Mi-e teamă că a devenit puțin prea agitat. Voi doi trebuie să aveți o discuție lungă. Eu în schimb, o să mă-nvârt prin jur, în caz că o să aveți nevoie de mine. își sărută soțul pe creștetul capului chel îsau mai degrabă încremenit pentru totdeauna în stadiul de năpârlire), aplecându-se asupra lui când făcu acest gest, apoi plecă. Deci acesta era locul în care începea o viață nouă, se gândi Vultur-în-Zbor în timp ce se îmbăia. O noapte în cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aproape, Îl văd foarte bine. Pur și simplu nu poți să crezi că această creatură va fi vreodată În stare să zboare. Nu seamănă cu o pasăre, mai mult cu o schiță chinuită care se vrea o pasăre. Zbârcit și chel, ca toate ființele nou-născute, pare străvechi, parcă ar avea o mie de ani. Chiar am Încercat să deschid fereastra și să ajung la ei, dar geamurile au atâtea rânduri că nu poți mișca nici una dintre ferestrele de lângă cuib: nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ninsoare, Strălucesc în părul negru, ce și-l uscă ele-n soare Pe-a lor perini nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea noapte dumbrăvană Și vorbind mărgăritare culeg flori în a lor goană. Dintr-o tuf-ivește Satyr capu-i chel, barba-i de țap, Lungi urechi și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își stoarce Lacom poamă neagră-n gură - pituliș prin tufe-o-ntoarce, Se strâmbă de râs și-n fugă se dă vesel peste cap. Albe trec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu lumea celor de jos, se ținea cu degetele sale grăsuțe, foarte strâns de urechile groase ale mătușii sale. Aceasta, cu o mână ocupată, era terorizată de faptul că ar putea să scape copilul și, ca urmare imediată, să rămână cheală, cuvintele Ochenoaiei ocupându-i toată mintea: Fa adormito, cască ochii pe unde pășești și fii atentă să nu scăpi copchilu’ că-ți smulg tăt păru’! Acolo sus, copilul, ba se simțea expus tuturor atacurilor păsărilor cu dinți, care se repezeau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în privința acestor nefericiți. Nu trebuia să le adresez vreodată cuvântul, nu trebuia nici măcar să le dau impresia că-i băgam în seamă. Cu toate astea, unii dintre ei îmi inspirau milă, mai ales un bărbat vârstnic, slab și pe jumătate chel, care-și petrecea ziua rugându-se și psalmodiind cântări, și care-și îmbrățișa cu dragoste copiii atunci când aceștia veneau să-l vadă. Într-o seară, rămăsesem târziu la biroul meu ca să recopiez paginile unui registru peste care vărsasem din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Medici, devenit papă la treizeci și opt de ani, un papă care transmisese Romei gustul său pentru lux și frumusețe, i-a fost adus urmaș un auster olandez de șaizeci și trei de ani, „un bărbat sfânt și virtuos, plicticos, chel și zgârcit“. Descrierea îi aparține Maddalenei care n-a avut nici o clipă nici cea mai mică indulgență pentru noul șef al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la infinit. Se aplecă în față, îndoindu-și trupul subțire pentru a se apropia cât mai mult de interfon. Gâtul părea să i se umfle în momentele cheie, iar cele două șuvițe de păr, ca niște coarne, petrecute peste scăfârlia cheală, i se ridicau când făcea asta. Maggie încerca să-și dea seama de ce îi aducea aminte. Să fi fost oare vorba de un cocoș tânăr, al cărui cap se mișca metronomic înainte și înapoi? Sau de un luptător săltăreț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vesele ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare fațetă; umbla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-ați asigurat că sînt un monstru și ați repetat asta de atîtea ori, că am terminat prin a mă ascunde aici, pe stînca asta cheală, spuse el trăgînd aer În piept, după un asemenea discurs lung, cu care nu era obișnuit. Dar m-am săturat de asta... Dacă sînt diferit pentru voi, atunci și voi sînteți diferiți pentru mine. - Și ce legătură am eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă ți-am povestit... Începu să râdă cu sughițuri mici: în timpul bombardamentelor, când auzeam sirena, primul lucru pe care-l băgam în geantă era dermatograful. Mi-era teamă să nu ia casa foc, iar eu să rămân cu o frunte cheală. Colonelul se repezea la caseta cu bani și blana de astrahan. Nostim, nu? Jeleurile le-aș băga în buzunar... iar parizerul tău stă foarte bine pe fundul poșetei. Câteva feliuțe ajung până ne aranjăm. Cam asta-i totul, dragul meu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]