2,433 matches
-
marocană promite a întrunii peste 1000 de petrecăreți-excursioniști, care vor avea parte de o caravană pe cămile, iar la umbra palmierilor vor fi amenajate mese festive cu băuturi și mâncăruri tradiționale ale regiunii. În acea noapte sahariană - a Noului An - chelnerii vor purta costume beduine, iar tăvile cu excepționalele gustări, vor fi presărate de cele mai gustoase băuturi locale. Ierusalimul - reprezentant al celor trei religii evreiască, creștină și musulmană, își vă primii oaspeții pentru șapte zile. Timp în care oaspeții vor
ÎN PREAJMA ANULUI NOU 2017 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371739_a_373068]
-
mi se întâmplă. După vreo două ore, transpirat de parcă săpasem șanțuri, mă așez la o masă, una din miile de mese aflate direct pe trotuar, cu vedere directă către spectacolul străzii, lucru foarte interesant de altfel, și, când vine un chelner, comand, cu sufletul cât un purice, o apă minerală. Spre marea mea uimire, omul nu mă ia la bătaie și nici nu mă scuipă, așa cum mă așteptam având în vedere milenarele noastre tradiții comerciale, ci amabil și zâmbitor, se prezintă
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
partuze care, cînd le îmbrățișează, îl caută prin buzunare, cu șoferi care-l injuriază, provocator desigur, pe Iliescu. Și pe Coposu, zic. Nu, pe Coposu, nu, n-am auzit, dacă n-am auzit, ce să spun. Deci istorioare atroce cu chelneri care-i cer bacșis numai în valută, cu... ce mai, mi se face pielea găină. Pe lîngă noi trece unu, se oprește o clipă, se-nclină în fața omului din Vancouver, și-l întreabă ce face. Pleacă. L-ai văzut? zice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu... ce mai, mi se face pielea găină. Pe lîngă noi trece unu, se oprește o clipă, se-nclină în fața omului din Vancouver, și-l întreabă ce face. Pleacă. L-ai văzut? zice omul meu născut în Tîrgu Cucului, e chelnerul de la hotel, mielușelul, sub prosopul alb, imaculat, îi simt, de fiecare dată, pistolul, îl bag în mă-sa. Ajungem în dreptul hotelului și-n loc de rămas bun, îl întreb de ce, totuși, nu se duce pe una din rivierele strălucitoare ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ivit aseară, în ușa camerei de la Peleș, cu automatul în bandulieră, apoi cu midineta-cameristă, care în timp ce-mi gîngurea fierbinte la ureche, îmi pipăia buzunarele, cu șoferul de la Cota 1400, ofensîndu-l, diversionist, nu? pe domnul Iliescu, mă rog, cu chelnerul care, la masă, ține pistolul sub prosopul din stînga, și dă-i și dă-i. Surprind pe fața ilustrului personaj rictusul îndoielii și graba de-a mă părăsi. Nu, nu vreau. Și, ca să-i ofer argumentul decisivei autenticități, mă trezesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a marxismului falimentar, printre motivațiile resentimentare ale omului Marx: hemoroizii. Diagnosticul imediat îmi aparține și e pus cu o clipă înainte de-a adormi: noi, românii, suferim (încă) de hemoroizii lui Marx. Sorb un bitter (mic) în bărulețul de la Economat. Chelnerul, viezure cu ochelari candizi, revine aici pentru comenzile cu băutură. Ei? îl întreb iar. De cîte ori coboară din restaurant, trece pe lîngă mine mirat-amuzat: A mai cerut și-o ciorbă de burtă (e o bătrînică, sus, care comandă fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asta nu mi-aș fi dorit acum. De altfel, își și dă drumu'. Turuie întruna în stilul indigest al tribunului său. Urmărind, peste capul meu, imagini pe ecranul televizorului din colțul sălii. Ținînd să fie auzit și de mutul nostru chelner. Moment insuportabil. Pînă cînd încrîncenatul nostalgic îmi întinde, spre lectură, copia unui text tipărit de el... unde? Îl și întreb unde: în România Mare? Da, răspunde. Pardon, zic. Totul se termină subit. Pentru totdeauna. Dar... iarăși... ce fac? Pentru ce-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de familie. Marea familie... Un pesimism nu neapărat maladiv mă readuce acum, înțelept, în liniștea atelierului. De la fereastra căruia filtru lumea largă mi se arată oricum mult mai frumoasă. Deci. Conjuncția care face ravagii azi. Mai ales între juni. Fotbaliști, chelneri, acționari, bodigarzi, mediatori, doctoranzi, taximetriști, bingomani. Întrebați-i orice și nu veți afla nimic, pînă nu-și articulează mai întîi un "deci" extrem de prelungit, semn că abia după reflexivul preambul veți afla totul. Presat, ieri, de neamînate urgențe fiziologice, îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu organizația de partid. 2. Al doilea element de bază este Filipescu Gheorghe, fost ofițer de carieră. În 1937 a fost dat afară din armată pentru imoralitate, beție, escrocherii și jocuri de noroc. După scoaterea din armată a lucrat ca chelner, apoi funcționar la diferite societăți petrolifere, de unde la fel a fost dat afară pentru escrocherie și însușire de bani. În 1942 a făcut cerere direct la Antonescu ca să fie reîncadrat și trimis voluntar pe frontul antisovietic. Cererea i-a fost
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
1980; Rumelhart 1975; Thorndyke 1975. Vezi și GRAMATICA POVESTIRII. script [script]. O reprezentare a cunoașterii, ale cărei elemente sînt văzute ca instrucțiuni legate de buna îndeplinire a anumitor roluri (Schank, Abelson). Scriptul unui "restaurant", de pildă, conține instrucțiuni pentru client, chelner, casier, ș.a.m.d. ¶Deși scriptele sînt frecvent considerate a fi echivalente CADRELOR, PLANURILOR și SCHEMELOR, ele sînt mai corect descrise ca fiind stereotipe și direcționate spre un scop. ¶Beaugrande 1980; Schank, Abelson 1977. secvență [sequence]. O unitate componentă a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din Amsterdam lupta, la ora dejunului, pentru Cupa Campionilor Europeni. La cârma echipei se afla regretatul Ștefan Covaci din România. În afara oficialilor de la masa principală, care erau obligați să se ocupe de înalții oaspeți români, ceilalți olandezi țineau legătura cu chelnerii pentru a cunoaște desfășurarea meciului. Pentru ei altceva nu mai conta.Vizita delegației române nu a avut însă nimic de pierdut. Din contră, după ce s-a anunțat victoria comandantului Covaci, parcă s-a revărsat în sală un plus de liant
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
am instalat lângă fereastra deschisă, pe care se vedea o piață mărginită de copaci. Pe fațadele clădirilor se vedeau fâșii lungi de pânză roșie cu lozincile lor obișnuite în cinstea Partidului, a Patriei, a Păcii... A venit la noi un chelner și, cu o voce morocănoasă, ne-a anunțat că furtuna îi lăsase fără curent electric și că, prin urmare, restaurantul se închide. Voiam deja să mă scol, dar Charlotte a insistat cu o politețe apăsată, care, prin formulele ei desuete
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adus o mâncare surprinzătoare prin simplitate: o farfurie cu o duzină de rondele de salam, un castravete mare, murat, tăiat în felii subțiri. Dar, mai ales, a pus în fața noastră o sticlă cu vin. Niciodată nu cinasem așa. Până și chelnerul și-a dat parcă seama de ceea ce era neobișnuit la perechea pe care o alcătuiam și în ciudățenia acelei mese reci. A zâmbit și a bâiguit câteva cuvinte despre vreme, ca și cum s-ar fi scuzat pentru primirea pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu-mi dau pace. Ședință. Ce ședință? Și Mel de ce nu știa de ea? Acum mi-l imaginez grăbindu-se Într-un restaurant unde Îl așteaptă Venetia, jucîndu-se cu un pahar de vin prins Între palme, sub privirea admirativă a chelnerilor. Se ridică, se sărută, iar el zice: „Îmi pare rău, a apărut nevastă-mea...“ Nu. Încetează. Încetează, Becky. Dar nu pot. GÎndurile mi se Îngrămădesc În cap, tot mai multe și mai rapide, ca Într-un viscol. S-au Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
automat, ca o zombie. De fiecare dată cînd Îmi amintesc scena, Îmi vine să vomit. Erau Împreună. Erau Împreună. — Bex? Cumva, nu știu cum, am trecut de ușile de sticlă și mă trezesc stînd În picioare, Într-un soi de transă, În timp ce chelnerii mișună În jurul meu În toate direcțiile și oamenii de la mese vorbesc. — Bex, ești ok? se grăbește Suze să mă Întîmpine. Îi cad ochii pe picioarele mele dalb Înciorăpate și nu-și poate reveni din șoc. Ce naiba sînt ăștia de pe tine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ai mare grijă acolo, mă trezesc zicîndu-i și-i iau mîna. Nu vrem să pățești ceva. — Da, să ai grijă, Îmi ține isonul și Suze. — O să am. GÎtul lui Jess se face trandafiriu. — N-o să pățesc nimic. Mersi. Oricum... CÎnd chelnerul ne aduce cafeaua, Își retrage mîna, ușor stînjenită. — Îmi... place agrafa ta de păr, Becky. E evident că vrea să schimbe subiectul. A, mersi, mi-o ating eu În treacăt. E super, nu? E de la Miu Miu. De fapt, face
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Într-un colț și ne cufundăm pîinea În ulei de măsline delicios. Ceea ce e o adevărată ușurare. Tocmai eram pe punctul de a-mi accepta Înfrîngerea și de a apela la Buffy. — Îmi place foarte mult aici, spune Danny, În timp ce chelnerul Îi toarnă vin În pahar. În sănătatea ta, Becky! În sănătatea ta! ciocnesc cu el, cu paharul de apă. Să bem În cinstea noului tău design fabulos pentru The Look! Mă sforțez să las o pauză firească. — Așa, tocmai voiai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lucrezi mai bine. Deci! Ce vrei să mănînci? Comandăm penne (eu) și homar (Danny) și salata specială cu ouă de prepeliță (Danny) și un cocteil cu șampanie (Danny). — Și care mai e viața ta? Întreabă Danny cînd, Într-un final, chelnerul se retrage. Eu am trecut printr-o perioadă de coșmar total cu iubitul meu, Nathan. Am crezut că mă Înșală. — Și eu, mărturisesc. — Poftim? Danny Își scapă chifla, uluit. — Ai crezut că Luke... Are o aventură, Încuviințez. — Glumești, zice Danny
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pot să stau mult - dar am vrut să-ți urez bun venit la Londra. — Sal’tare, amice, face Danny cu cel mai cumplit accent Cockney pe care l-am auzit vreodată. Își dă pe gît cocteilul și-i face semn chelnerului să-i mai aducă unul. Și felicitări și vouă! Își trece o mînă ușor peste burta mea și tresare vizibil cînd copilul Începe să dea din picioare. — Iisuse. Ce-a fost asta? E incitant! dă Luke ușor din cap, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
barul ăla? sugerez, oprindu-mă. Nu e cine știe ce, dar e aici. Dacă știu să amestece băuturile ca lumea... Danny Împinge ușa masivă și mă invită Înăuntru. Barul Templeton e cît se poate de bej: mochetă bej, scaune de pluș și chelneri În uniforme bej. E ticsit de oameni de afaceri, dar văd că e ceva loc lîngă pian. — Hai să prindem masa aia de acolo, Îi zic lui Danny - și Îngheț. În fața mea se află Venetia. Stă În colț, la cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Jess. Însă acum, stînd așa În fața ei, Îmi dau seama că niciodată n-am crezut că e adevărat. Nu cu adevărat. Nu cu adevărat. — Ce vrei să spui? nu-mi mai pot controla vocea. Exact. Pe lîngă noi trece un chelner cu o tavă cu băuturi, iar Venetia Întinde o mînă și-l oprește. O vodcă, apă tonică și gheață, spune. Acum, te rog. Tu vrei ceva, Becky? Da... să-mi spui, o pironesc cu privirea. Spune-mi ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o tavă cu băuturi, iar Venetia Întinde o mînă și-l oprește. O vodcă, apă tonică și gheață, spune. Acum, te rog. Tu vrei ceva, Becky? Da... să-mi spui, o pironesc cu privirea. Spune-mi ce vrei să spui. Chelnerul pleacă mai departe, iar Venetia Își trece o mînă prin păr. Pare puțin agasată de reacția mea. — Becky... partea asta e foarte dificilă. Ar trebui să știi, Luke se simte groaznic pentru ce se Întîmplă. Ține foarte mult la tine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
răspuns ironic și spiritual... ceva. Însă capul meu a devenit o minge uriașă de cîrpă. Am sentimentul Îngrozitor că e posibil să am lacrimi pe obraji. — Iar momentul a fost cumplit de nefericit, zice Venetia În timp ce Își ia băutura de la chelner. Luke n-a vrut să spună nimic pînă după naștere. Însă cred că meriți să știi adevărul. — Ieri am fost Împreună după cărucior, spun, iar glasul Îmi sună Îngroșat și grăbit. Poți să-mi spui și mie de ce a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fluierul piciorului. Toate cuvintele sarcastice și mușcătoare pe care mi le-am pregătit mi-au amuțit pe buze. Abia sînt În stare să respir, așa că de vorbit nici nu se mai pune problema. — Vă simțiți bine? mi se adresează un chelner, Însă glasul lui pare să vină de undeva de departe, iar chipul său e În ceață. Eu n-am valsat niciodată cu Luke. Iar acum e prea tîrziu. — A leșinat! Simt mai multe mîini apucîndu-mă, În clipa În care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
MUȘINA, Alexandru (1.VII.1954, Sibiu), poet, eseist și editor. Este fiul Vioricăi Mușina (n. Flucuș), vânzătoare, și al lui Alexandru Mușina, chelner. Urmează Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1969-1973) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1974-1978). Lucrează ca profesor la Liceul Industrial din Întorsura Buzăului (1978- 1989), cultivator și vânzător de flori (1989-1990), redactor la revista „Interval” (1990-1992
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]