12,026 matches
-
căutați tot timpul rezolvări, iar când dați de greu, gata! și aplicați metoda reducerii la absurd! Dar cum să tot reduci ceva care există, se manifestă, este în expansiune, iată! se petrece chiar sub ochii tăi? Mă rog, cum este chestia cu acel i, irațional, radical din minus unu și din alte minusuri ale existenței? De ce, te întreb, oricare gest uman ar avea o explicație absolut rațională și la îndemâna deștepților ca tine? Dacă omul a ajuns să raționeze, după ce s-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cincizeci la sută! Cum să nu fie solicitat dacă talentele îl recomandă pretutindeni? Iar lui îi place „să răspundă la sarcini”, „cu un entuziasm mereu sporit” (cum îi place să zică), calculând în secret ce s-ar putea obține „pe chestia asta”. Dar... „de unde atâta entuziasm?”, intervine uneori, clipind cu subînțeles? tovul Cornel Constandache, vechi reporter la Făclia, a cărui rubrică permanentă intitulată Fișier este arhicunoscută în județ. Gurile rele spun că acesta ar avea acasă un fișier „absolut real”, că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
umăr și o întoarse cu fața către el. — Ce-i? se răsti ea, vădit enervată de intervenția lui și cu o figură boțită de somn și de ani. Cred că e vorba de o confuzie la mijloc... — Uite care-i chestia, dacă ție nu ți-e somn, asta nu înseamnă că trebuie să mă ții și pe mine trează. — Departe de mine orice intenție de a vă provoca vreun neajuns - trecu el pe nebănuite într-un registru politicos -, dar nu vi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aibă îndoieli cum că visează. De fapt, avea în continuare îndoieli. Cine a spus că nu poți visa că te ciupești de ureche și că te doare, deși nu e realitate? Poți visa orice. Psihologul îi spusese odată că singura chestie pe care e mai bine să nu o visezi e că mori. Asta ți-ar putea fi fatal de-adevăratelea, așa că mai bine să te ferești. Firește că, în fapt, mintea se apără singură și nu are nevoie de tine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și oftă. Privirea lui Che Guevara trecuse peste cei doi tineri preț de o secundă. — Frumoasă, nu zic - îi veni lui să se repeadă să-i scu ture - mai ales dacă te așteaptă o viață lungă... Hai că spusese o chestie perfect idioată. Dar spera că cineva va prinde o fărâmă din apropoul lui. Mămăița oftă. Che Guevara, nu. — Aveți copii? îl abordă frontal mămăița... — Nu... nu m-am însurat..., se descumpăni el, gândindu-se la ce ar fi însemnat pentru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o facă. „- Poți mai mult de atât!” Ecoul cuvintelor lui se multiplică în mintea ei. Putea, sigur că putea. Și pantofii putea să-i pună la locul lor, dar alesese să-i lase acolo unde se descălțase. Totul era o chestie de alegere. Alesese să lase tristețea să o cuprindă, să creadă că nu poate depăși, rezolva unele situații care o adânceau și mai mult în depresia întunecată în care se izolase. Alesese să lase evenimente neprevăzute să o întoarcă din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
imagine a firmei tale în mintea clienților, autorităților, partenerilor și în mintea salariaților tăi, ceea ce este tot o formă de publicitate. Construcția imaginii unei firme este un proces complex, în care amănuntele dau tonul: felul în care vă funcționează telefoanele, chestiile mărunte de zi cu zi (de exemplu, dacă bărbații vin bărbieriți la serviciu), grija cu care este inscripționată oferta pe mașinile firmei, curățenia etc. sunt lucruri care joacă un rol clar în acest proces. Trebuie doar să deveniți conștient de
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
cauză, banderolele de susținere sau tricourile. 8. PUBLICITATEA DIN GURĂ ÎN GURĂ Gura lumii, iată acea publicitate făcută fără nici un ban și practic de clienți. Este cea mai credibilă formă de publicitate, cu excepția momentelor când îți trimiți prietenii la o chestie în care și tu ai luat țeapă. Difuzezi reclama la radio, publici o machetă într-un ziar sau lipești un afiș, invariabil, când vei întreba un client de unde a auzit de tine, marea lor majoritate îți vor spune că de la
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
pe care le poți folosi cu succes ca și formă de publicitate pentru a-ți influența clienții: 1. prețurile cu terminația în 9... Adică acele prețuri care sunt de genul 9.99 sau 99.99 sau 999.99. Care e chestia? Simplu, clientul, când cumpără, nu vede întregul, adică 10 sau 100, el vede prețul ca fiind mult mai mic decât întregul și îl percepe ca fiind o afacere bună pentru el, deci îl consideră irezistibil. Poți folosi prețul cu 9
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
și acești bani vor rămâne vânzătorului care, fiind conștient de faptul că picătura umple paharul, va fi mult mai amabil cu clienții; 2. prețurile mari: vă este cunoscută afirmația conform căreia suntem prea sărăci să cumpărăm lucruri ieftine? Normal... de chestia asta au profitat și profită foarte mulți comercianți. Din păcate, asociem un preț mai mare unui produs de o calitate ridicată, lucru care, de multe ori, nu este real. Și mai avem o problemă: asociem Made in Germany cu produsele
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
el și pe bunica. Mama tatălui meu. Soacră-sa cum ar veni. JENI: A făcut una ca asta? Mama dumneavoastră? MINISTRUL: Bineînțeles. Mă mir că n-ai aflat. Au scris toate ziarele după ce am devenit ministru. Campania de presă pe chestia asta a durat un an și jumătate cu dezvăluirile cele mai abominabile. Uneori vomitam ore întregi după ce citeam dezvăluirile. Dar știi?! Ore întregi! Astea da, articole! Aveau o componentă viscerală, ce mai! Au scris despre mama că ar fi violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
asta nu aveam destulă imaginație. Îmi închipuiam doar vocea ei dulce. Apropos: unde e cafeaua mea cea dulce. JENI: O să-i spun fetei de la protocol s-o facă. Și o să chem șoferul. Să vă ducă la cimitir. MINISTRUL: Termină cu chestiile astea macabre. Încă n-am murit. JENI: N-aveți nici o grijă. MlNISTRUL: Ce vrei să spui? JENI: Vreau să spun să nu aveți nici o grijă. Doar n-o să vă lase acolo. Depuneți coroana și reveniți. Trebuie să vă odihniți după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu cafea. PATROANA: Mai bine las-o baltă. Nu vezi ce urîtă este? JENI: Am făcut-o roz pentru că negrul îl deprimă pe domnul ministru. PATROANA: Lui poți să i-o faci și bălțată. Dar ce legătură am eu cu chestia asta? MINISTRUL: Ar fi mai politicos să nu te plîngi de o cafea care ți se oferă. Biata Venera și-a dat toată osteneala. A ajuns o adevărată Otilie de cît s-a obosit cu cafeaua ta. JENI: Foarte adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
e o moarte aparentă? JENI: Atunci să bea apă aparentă și să mă lase-n pace. M-a stresat destul cu vulgaritatea ei. Probabil că și moartea asta aparentă e dinadins. MINISTRUL: Nu cred că e o moarte aparentă. Are chestia aia latinească. JENI: La ce vă referiți? MINISTRUL: De multe ori, cînd mergeam pe la cimitir cu coroanele, am auzit o expresie latinească. Un fel de boală pe care o fac morții. JENI: Vai, domnule ministru! Dar morții nu mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cînd mergeam pe la cimitir cu coroanele, am auzit o expresie latinească. Un fel de boală pe care o fac morții. JENI: Vai, domnule ministru! Dar morții nu mai fac boli. Sînt complet imuni. MINISTRUL: Așa este. Totuși au ei o chestie cînd înțepenesc. JENI: Penis captivus? MINISTRUL: Da, ceva de genul ăsta. Dar parcă era ceva cu "M". JENI: Aha! Știu! Rigor mortis. MINISTRUL: Așa, bată-te norocul! Ei, cred că femeia asta a început să sufere de rigor mortis. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
era decît o patroană de bordel. Sînt zeci de mii ca ea, pe tot cuprinsul țării. JENI: Dar nu plîng pentru ea. MINISTRUL: Atunci de ce? JENI: Pentru că va trebui să chem poliția. Și procuratura. MINISTRUL: Ah, dar asta e o chestie de rutină. Și poate fi lăsată pe mîine. Doar n-o să deranjezi oamenii de ziua Europei pentru atîta lucru. JENI: Dar mîine tot o să trebuiască să-i chemăm. MINISTRUL: O să-i chemăm, dacă vrei. Deocamdată adu-i nenorocitei o lumînare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
au mai lăsat-o să treacă. Toată strada e blocată de ziariști. MINISTRUL: Ah, purcelușii! Ce facem? JENI: Am încuiat ușa de la intrare dar nu cred că va rezista mult. Știți bine că unii dintre ei au fost spărgători. E chestie de minute. MINISTRUL: Or să intre peste noi. Ce facem cu asta? Ai adus apă? JENI: Ce apă? Mi-a mai ars mie de apă cu purcelușii la poartă?! MINISTRUL: S-o aruncăm pe geam. JENI: Or s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ca să nu se zbată. Ăia trebuie să fie pe scări. JENI: E destul de strîns? MINISTRUL: O să vedem imediat. Deschide-le ușa. Nu uita să zîmbești. JENI: Încerc... MINISTRUL: Mai larg, mai destins. E ziua Europei. E sărbătoare! Dacă scăpăm de chestia asta trebuie să-mi faci o cafea dublă. Fără zahăr, fără frișcă, fără otravă. JENI: Au venit! Doamne-ajută! PATROANA: Ajută! Ajută! MINISTRUL: Taci! JENI (Către sală ca și cum acolo s-ar fi strîns ziariștii): Doamnelor și domnilor ziariști, ne bucurăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i cel adevărat, care a murit cînd era tînăr, iar cel pe care îl crede tată este de fapt fratele mai tînăr al lui taică-su, care se iubea încă de atunci cu mama lui. EMMA (interesată): Și? CHARLES: Și chestia devine previzibilă: tipul o ia din scurt pe maică-sa, care nu-i mărturisește, dar el își dă seama de adevăr, așa că hotărăște să-i omoare pe amîndoi, ca să scape de obsesie. EMMA: Care amîndoi? CHARLES: Pe maică-sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
știu... ELECTRICIANUL (scotocește în servietă): Dar totul merge bine? EMMA: Nu știu precis. Cred că da. ELECTRICIANUL: Atunci... (Scoate brusc din servietă un pistol.) Nu te mișca! Vorbește încet. Unde-i bărbatu-tău? EMMA: În baie. HOȚUL: Stai jos! Scoate chestiile alea de pe mîini. EMMA: Care? HOȚUL: Nu face pe proasta! Inelele, brățările. EMMA (le pune pe masă): Ia-le. HOȚUL: Păi, le iau! (Le bagă în buzunar.) EMMA: Altceva tot n-ai de luat. Doar ceva de băut, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Statul nu vrea să se gîndească. Nu este nici o încurajare. Și asta să-mi dați voie să spun, e trist. Noi ducem greul țării ăsteia și uite... Că toți vă pronunțați... (o mai ascultă, o mai pipăie) fără să cunoașteți chestia. (se uită la "chestia" ei, îi dă o palmă fără efect, încă una mai tare, reflectează) Alle gute Dinge... sind drei (îi mai dă una tot fără efect. Se ridică și o indică) Asta nu noi... eu și dumneata... Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se gîndească. Nu este nici o încurajare. Și asta să-mi dați voie să spun, e trist. Noi ducem greul țării ăsteia și uite... Că toți vă pronunțați... (o mai ascultă, o mai pipăie) fără să cunoașteți chestia. (se uită la "chestia" ei, îi dă o palmă fără efect, încă una mai tare, reflectează) Alle gute Dinge... sind drei (îi mai dă una tot fără efect. Se ridică și o indică) Asta nu noi... eu și dumneata... Asta, Statul trebuie... (o întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
facultatea. EDUARD: Las-o că nici n-a început. SONIA (Bunicii): Despre ce vorbești, bunico? Eu și facultate! BUNICA: Asta cam așa e. EDUARD (cam stingherit, Soniei): Iartă-mă. Eu le-am spus. SONIA: Ce le-ai spus? EDUARD: Știi...chestia aia...cu finanțele... cu condiția... Fiica e gata să izbucnească în plîns iar Mama și Bunica se reped în jurul ei ca s-o consoleze. GETA: Lasă, dragă, că te duci la o facultate mai ușoară. La jurnalistică SONIA: Da' nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se reped în jurul ei ca s-o consoleze. GETA: Lasă, dragă, că te duci la o facultate mai ușoară. La jurnalistică SONIA: Da' nu prea știu să scriu. GETA: Nu-i nimic. O să lucrezi la televiziune. SONIA: Ar fi o chestie. Dar nu prea vorbesc corect. EDUARD: Lasă dragă, dacă pui cîte un "deci" în față și nimeni n-o să observe că nu ești profesionistă. BUNICA: Da mai lăsați-mă cu televiziunea! S-o trimită ăștia la toate focurile și exploziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Așa că nu mai trebuie să-nveți despre culori și forme. SONIA (supărată pe el): Ce spui? Dar o să învăț. O să iau lecții despre culori și forme. La cosmetică, seral. BUNICUL (nerăbdător): Așa să faci. (tatălui) Și acum, că am rezolvat chestia asta, poți să-mi arăți ce ai pe film (face cu ochiul). Ai tras ceva... cadre? Dă să văd și eu. (scoate o lupă) BUNICA: Ce să tragă? Nu-ți arată nimic fără să vedem și noi. BUNICUL: Nu arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]