1,104 matches
-
liniștea unor familii care trecuseră prin ceea ce multe altele nu fuseseră În stare. Capii acestora, mai ales: nu era chiar ușor să știi că nevasta merge la o clinică pentru a fi pătrunsă de sperma altuia, a ta fiind apă chioară sau inexistentă. Chiar dacă În cabinet sămînța țîșnea nu dintr-un penis, asta se petrecuse doar la recoltare, ci dintr-o seringă specială, un fel de pompă ce pătrundea adînc și igienic În uterul femeii tale. Aproape un viol. Nu era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Istoria Mircea, nu voi scrie despre istorie, în primul rând fiindcă eu împărtășesc ideea că a noastră continuă să fie, istoriografic, una patriarhal-conflictuală, și eu nici măcar nu pot jubila în baie, frecându-mi barba cu after-shave ca să-mi gâdil egoul chior de proiecte, dar doldora de trecut. Mița Caftangista, Veta cea Bravă, Maricica cea Cumplită au lipsit din peisaj. Ca matură nu am mai trăit în Ardeal, deci aceste diferențe, uneori aceste farse (vezi clădiri austro-ungare botezate neaoș), nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri șunci, cârnați, slană, de la rudele de la țară, unde pomana porcului era adevărata sărbătoare națională, forma noastră de hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-lea, discutând filosofie cu colegi de la Oxford. Pretențiile lui Andrei țin cont de realitatea actuală, nu de cea ancienne regime. Mama mea e decană, tata-i secretar de stat. El este, firește, neempatic față de trecut. Pentru el, trecutul este istorie chioară, nepersonală. Pentru noi, trecutul a intrat în structura personalității, e Matrioșca plină cu Matrioșci. Uneori mă întreb de ce mai scriem, o dată ce nici lui Andrei nu îi atragem simpatia comprehensivă. Tu îmi spui că scriem ca să fim liberi, să ne simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strig după Adi sau Andrei, iar acum strig la lună. Mă urnesc greu cu lucrul pe seara de azi după ce am tras un pic mâța de coadă, dar și fiindcă mă ustură foarte rău ochii din cauza ecranului și a luminii chioare din cameră. Iar în biblioteci nu am răbdare să stau și nici nu au prize de laptop. Împrumut cărți și plec. Oricum însă, nu l-aș fi cărat atâta drum în spinare, nici să mă pici cu ceară. Dar povestirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
putred. La câte miliarde de euro ați pierdut în ultimul timp, ce mai contează trei sute de mii de euro? — Și asta-i adevărat. Ai raportul de expertiză? Claude îi întinde un plic. Sami se retrage sub un bec mai puțin chior și numără trei mii de euro în hârtii de cinci sute. Satisfăcut de expertiză, întreabă într-o doară: — Și zici că ai făcut ultima revizie generală săptămâna trecută? — Exact. Poate de-atunci... să fi ros vreun șobolan vreo țeavă... — Ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru inventar. Străduță la dreapta, până la blocul vechi, cenușiu. Urcă până la etajul doi, bâjbâie până la comutator. Apasă, se aprinde un bec chior, da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă. Lung, lung, lung scurt lung. Nimic, nimeni, neant. Din nou, lung lung lung scurt lung. Liniște, pustiu. Așteaptă, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
filmului mut, Tavi și Tereza von Teresienstadt, adormiți tun în blindata lor iubire, oțel Krupp Sieg Heil, impenetrabil. Mai apăsă o dată, apoi repede, de câteva ori. Coborî, așteptă o vreme în fața blocului. Urcă din nou, sună. Nimeni, nimeni. În lumina chioară de pe culoar desluși, în cele din urmă, un bilet lipit pe ușă. Căută, în buzunar, chibriturile. Dominic nu fuma, dar avea totdeauna la el o cutie cu chibrituri. Te poți trezi, cu criza asta deenergie, oricând în nevoie de focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în cămăruța lui de burlac. Amorezii Gafton s-au sfătuit în mare taină și până la urmă i-au telefonat Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta. Pacientul era gol, pe canapea, cu privirea în tavan. Surd, mut. Nu părea să recunoască pe nimeni. Nu s-a opus brancardierilor. Dar când l-au ridicat pe targă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mor, nebunule. Sunt mort, ți-am spus, am 99 de ani! Se lăsă să lunece, parcă, sleit, nu se mai auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar, soarele călduț, toropitor... dar vocea reveni. — Grăsuțul ăla chior nu știe leacul. Am să mor, toți mă mint. Mor, nu e leac la moarte. Crede-l pe Vecellio, smintitule. Bătrânul Vecellio cunoaște târfa asta. Sunt Tizian, ți-am spus, am 99 de ani. — Dar tabloul din colecția regelui Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcute pozele alea deșuchiate. Șefa Sanepidului l-a omenit și ea. Șefa de cadre de la Județeană îl chema când o luau crizele de nervi la stomac, mai ales în ajunul plenarelor. Dar nu s-a pus niciodată problema de dragoste chioară și de copii! Există până și aici, la amorurile repezite, o disciplină și înțelegere reciprocă. Că, altfel, ce rost mai are socialismul cu toată gargariseala lui disciplinară... Nu a avut copii cu nevasta legiută, că așa a hotărât el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
i-aș vedea de-ar veni? - Ce să mai vină! E morți, de-acuma. Da’ și așa, la un film, puteai să mă scoți, să simt și eu că ai grijă de mine, că te gândești... Dar tu o ții chioară să-l răzbuni pe bietul Sofronică. - Păi, nu l-au împușcat aiurea? - L-au împușcat la Revoluțiade la Județeană, nu aiurea. Asta nu înțelegi tu și alde voi care umblați cu răzbunarea acuma, că alteceva nu sunteți în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oprii în prag, deoarece ce văzui mă debusolă. Ana dormea într-unul din cele două paturi puse unul lângă altul. Era învelită cu un sac de dormit descheiat și chiar și în acea cameră mică, îngustă și comodă, în lumina chioară a unui bec slab, părea frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Șuvițele de păr i se revărsau pe chipu-i angelic, dându-i o aură infantilă, nevinovată, iar ochii închiși păreau că visează. Oare la ce visa? M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pași, aud: - Iaca na, c-ați văzut amu cu ochii voștri! Vam spus eu câ nu să poati așa ceava? Unde-o ci văzut nebuna ceea di Maranda ochinci cu tocuri! I-adivarat câ samânâ, câ au nojâți, da' vedi șun chior câ nu-s ochinci! ZILIERI Eram în primul an de studenție și toate îmi mergeau ca pe roate, până când socialismul științific m-a făcut să înțeleg că uneori nu e indicat să ai o reputație bună. E vorba despre singurul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ești și ce faci aici? - Păi nu se vede? Pictez! După ce se clătină de vreo două ori, apropiindu-se periculos de mult, încât parcă îl și vedeam la următoarea mișcare sprijinindu-se pe șevaletul meu. - Ce crezi bă, că-s chior? Văd și singur că pictezi, nu trebuie să-mi spui tu! Da’ de-a cui ești, ai uitat să-mi spui! - Și dacă ți-aș spune, oricum nu m-ai cunoaște, că nu sunt de pe-aici. - Aha, eram sigur
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
apoi către Vasile: - Da, mă, văzui. Pictează! - Băi boule, văd și eu că pictează! Da’ ia să vedem noi ce pictează! Ce pictezi aicea, bă? - Niște case - zic eu. - Auzi băi Costică, cică niște case! - Da, bă, case! Ce ești chior, nu vezi? - îl apostrofă Costică. - Ce case, bă! Astea-s case? Ce căcaturi de case faci tu aicea, bă? Astea-s grajdurile lu’ Panțâru! Grajduri, băăă, m-ai înțeles? Știind că nu e bine să te contrazici cu persoanele care
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ales acum când nici nu mai are de ce să mă apuce. Așa că ceea ar putea spune unii despre asemenea idile cu mine drept personaj principal, nu pot fi decât bârfe, deoarece în una dintre ele am nimerit, probabil, în săptămâna chioară, reușind performanța de a mă îndrăgosti! Oricum, mai pe la cursuri, mai prin parcuri, ascunși pe după vreun copac, să nu fim văzuți de cei care se ascundeau după ceilalți copaci, eram un student silitor și, în plus, un adevărat cavaler care
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
arunce, conductorul a deschis sticla, mirosind instinctiv. Apoi deschizând încă una din cele vreo zece care erau pline, ne dumiri: -Băi frate, da’ aici e palincă! Și noi care credeam că doamna numai ața, de dragul lui George, sembăta cu apă chioară ... îN SLUJBA CULTURII Cu toate că absolvisem o facultate de psihosociologie, la repartiție nefiind decât vreo câteva posturi de specialitate în toată țara, restul am devenit profesori de cunoștințe socialpolitice, CSP, sau cum ne plăcea nouă să spunem, profesori de „ce se
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
liniștită. Olarul fixa În locuri numai de el știute cele zece lațuri fermecate pentru prins iepuri. Din timp În timp scruta pădurea care la ora aceea era liniștită și primitoare, tăcută și prietenoasă. Nu făcea zgomot, cerceta cu lanterna sa chioară fiecare laț și mulțumit de rezultat se deplasa către un nou loc, timp În care era atent ca Vizanti să nu se abată de la reguli. De data aceasta, Vizanti era un câine mare și docil care purta același nume, dat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de Înviorare, mișcându-mi mâinile și picioarele În ritmul bătăilor unei tobe, Într-un spațiu infim de câțiva zeci de centimetri. Seara, când ajung acasă, prima grijă este să mă strecor prin crăpătura de lumină pe care o lasă becul chior ce atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
purtau măști de gaze . Am făcut sex pe bancheta din bucătărie, pentru că nu las nici o femeie să pășească dincolo de pragul ei. Femeia, trecută binișor de prima tinerețe, nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele și, În lumina chioară a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată, inertă. M-am aruncat ca un sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ploile și zăpezile n-o vor șterge, va fi singura cruce de ,,Neidentificat,, care va avea un nume scris pe ea. ,,O să crape Uniunea Europeană, de necaz, când o să vadă ce cruce frumoasă ai. Cruce cu nume, nu un simplu lemn chior, căzut Într-o rână. Salută Îngerii, din partea mea, bătrân netrebnic! N-ai avut altceva mai bun de făcut, decât să mori ca un laș, lăsându-mă singur? Antoniu Începe să râdă, un râs pe care i-l trimite lui Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
într-un vers te-am pus, A fost că-mi lipsea...o rimă ! MAESTRE, VERSUL TĂU...CA APA ! Versul tău e apă vie, Ne duce-n Cer și ne coboară ! Primul ! Că restul, o mie, Apă moartă-s și-apă chioară! URARE PENTR-UN FIU BOLNAV ,,O MIE DE ANI PACE, UN MILION DE DOLARI...’’ Să scape, să mai trăiască ! Și-l mai rog pe Noul An, Modest, să-i îndeplinească, Micu-i...vis american ! PREVIZIUNI Totul o să meargă...strună! Vor curge
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
un tip la Londra după care eram eu înnebunită. N-am mai simțit așa ceva pentru nimeni altcineva, și mă gândeam mereu că sunt îndrăgostită nebunește de el. Nu că s-ar fi întâmplat ceva, noi eram doar prieteni. ― De ce? E chior? O ador pe tipa asta! ― Nu, numai că eu n-arătam așa pe când eram în Londra. M-am oprit o clipă, întrebându-mă dacă să-i spun lui Lauren, și la naiba: am fost atât de sinceră până acum, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îndrăgostesc de Christy fie că-mi plăcea sau nu. Eram disperată să șterg urmele dureroase pe care mi le lăsase Luke și ce soluție mai bună aveam decât să mă opresc asupra unui alt bărbat? Nu era decât un noroc chior că tipul ăla era așa de atrăgător că nu-mi puteam lua ochii de la el. îDe fapt, nu îl priveam decât cu un singur ochi fiindcă Eddie era un partener de conversație care nu putea fi ignorat.) L-am studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]