10,040 matches
-
vorbească de divorț si de căsătorie. Duduia Mari era frumușică și delicată la trup ca o păsărică și n-avea habar de ce poate însemna căsătoria. Când, după un timp, duduia Mari spusese lui Lică că a găsit pentru odaie un chiriaș serios, el tocmai se gândea să-și caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe care îl ducea. Deprinsă să mănânce ia cliente, moșica nu putea suferi să gătească bucate și, când era liberă la ea acasă, lingea numai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prea departe -■ ceea ce era numai un pretext, Lică fiind un mare hoinar. Trase concluzia, totuși justă, că se făcuse mare schimbare în domiciliul tuturor cunoscuților lui. Era procesul nou de locațiune ce azvârlea epave, dizloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legi noi ale aluviunilor. în felul acesta toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie. Lică se simți stingherit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcea pe Elena curioasă din cauza casei, pe care o locuise în copilărie. Ce putea fi acea despărțire bizară? Trecând prin apropiere, Elena cotise, într-o zi, automobilul. In poarta caselor părintești sta o femeie. O chemase și îi spusese numele chiriașului - un inginer. - Acolo, în cucurigul acela stau doi tineri stricați, care trăiau amândoi cu o fată pe care o țineau închisă. Nory intîmpinase vestea cu explozii de haz! Iacă! S-a măritat așa cum dorea Lina! . . . Dar cu amândoi, firește! ... Ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
am amânat, din motive de economie, mersul la Lisa pentru vacanța de Crăciun. Locuiam, provizoriu (c'est le provisoire qui dure), pe strada Tufelor, cum se numea atunci. Coana Veta, originară din Lisa, îmi oferise posibilitatea să fiu al treilea chiriaș în singura ei odaie. O cămăruță în care abia încăpeau două paturi. Ea și bătrânul Moșuleț dormeau în antreu. Generoasă, coana Veta îmi dădea și câte o cină. La un moment dat, mi s-a făcut, însă, rușine și n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
văduva unui biet funcționar și În fiecare lună se duce să-și ia pensia... Pensia, darling, pe care o primesc văduvele celor care lucrează la instituțiile de stat. Femeile astea locuiesc În asemenea hardughii pentru că plătesc o chirie mică fiind chiriași vechi, Întreabă-l pe unchiul Juan Lucas: oamenii ăștia sînt o problemă. Cumperi o hardughie din astea gata să se dărîme, ca să construiești un bloc și trebuie să aduci armata ca să-i scoți pe chiriași, nu vor să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plătesc o chirie mică fiind chiriași vechi, Întreabă-l pe unchiul Juan Lucas: oamenii ăștia sînt o problemă. Cumperi o hardughie din astea gata să se dărîme, ca să construiești un bloc și trebuie să aduci armata ca să-i scoți pe chiriași, nu vor să se dea duși din odăițele lor pentru nimic În lume. Julius pășea liniștit pe coridorul de la etaj, privind la „vestibul“ și gîndindu-se la fetele de la școală, sînt elevele de la școlile de stat. „Ah, spuse unchiul Juan, fandositele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dixton, și zice taică-tu: „Da, da, ăsta-i adevărul adevărat. Ba am văzut grozăvii și mai mari“. Oricum, așa s-a făcut de-a ajuns el acolo. Ei, și-a venit În casa lor și l-au primit ca chiriaș, Lydia și bătrîna doamnă Mason. Bătrîna a spus, a recunoscut, desigur; „Ne-am bucurat c-a venit, că tare eram singure“ - a zis - „și-aveam nevoie de-o mînă de bărbat În gospodărie. Ne simțeam mai În siguranță avîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o întrebă Lanark încurcat. — Ți-am spus deja, nu știu de ce dispare lumea. Dar dacă aș fi fost în dormitor și... și aș fi dispărut, cum v-ați fi dat seama? — Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o mizerie de nedescris în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala tavanului căzută - de atunci n-am mai putut închiria camera. Și urletele lui! înfiorătoare. Dar știam că tu n-o să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o întîlneam și știam că pofta mi se trăgea de la singurătate. I-am mulțumit și i-am spus că eu căutam ceva permanent. — Oricum, a zis după cîteva clipe, o vecină de-a mea, doamna Fleck, tocmai a pierdut un chiriaș. Ai putea închiria o cameră la ea. E bătrînă, dar nu-i prea pretențioasă. Adică, e foarte respectabilă, însă de treabă. Mi s-a părut o idee bună, așa că mi-a scris adresa și cum să ajung acolo pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șteargă, apoi îi zise brusc: — Te superi dacă te întreb ceva? — Nu. — De ce nu te dai jos din pat, Lanark, și nu-ți cauți de lucru? Am pierdut un soț care avea chestia aia - îi arătă brațul - și vreo doi chiriași, și toții, înainte de sfîrșit, nu stăteau decît în pat și toți erau oameni de treabă și liniștiți ca tine. — La ce bun să mă scol din pat? — Nu-mi place să vorbesc despre asta, dar și eu sînt bolnavă - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din pat? — Nu-mi place să vorbesc despre asta, dar și eu sînt bolnavă - nu de boala ta, am altceva - și nu s-a răspîndit prea departe pentru că am ce face. La început m-am ocupat de soț, apoi de chiriași și acum de blestemații ăia mici. Sînt convinsă că, dacă o să te scoli și-o să muncești, starea brațului se va îmbunătăți. — Și ce slujbă pot obține? — Turnătoria de vizavi are nevoie de oameni. Lanark rîse aspru și-i zise: — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ferestre. Apoi domnul Thaw și-a pus o brasardă și o cască de fier și a ieșit în stradă să caute casele în care se vedeau crăpături ilegale prin care ieșea lumina. Cineva i-a spus doamnei Thaw că foștii chiriași ai apartamentului ei s-au sinucis vîrîndu-și capetele în cuptor și dînd drumul la gaz. Imediat a scris la companie, cerînd ca mașina ei de gătit cu gaz să fie înlocuită cu una electrică, dar cum domnul Thaw trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
noapte-bună, dar nu a reușit niciodată să facă asta. După ce era pedepsit că nu mîncase un anumit fel de mîncare, nu i se mai dădea felul acela, ci primea un ou fiert. Totuși, după ce auzi ce întrebuințare îi găsiseră foștii chiriași cuptorului, băiatul se uită cu atenție la plăcinta ciobănească adusă la masă în seara aceea. în cele din urmă, arătă cu degetul și întrebă: — Poți să-mi dai o porție? Doamna Thaw se uită la soțul ei, apoi luă lingura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va remarca nimeni acolo. Sînt sigur că Arthur Smail nu va avea nimic de obiectat. A doua zi dimineață, la vizita medicală, profesorul se opri lîngă patul lui Thaw și spuse: — Domnul Clark și domnul Thaw sînt cei mai vechi chiriași ai noștri. Toți ceilalți din salon, după ce au fost internați, au șters-o sau au dat ortul popii, dar ăștia doi au trecut prin stadii repetate de ameliorare și decădere. Domnul Clark are șaptezeci și patru de ani, are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
multe. În 1962, 34 % dintre locuințele pariziene proprietate personală erau suprapopulate, procentul fiind de 56 % în cazul celor închiriate. În această privință, situația era mult mai favorabilă în provincie, de vreme ce aici suprapopularea nu afecta decît 16 % dintre locuințe (proprietari și chiriași la un loc). Confortul de astăzi De atunci situația s-a îmbunătățit simțitor. Astfel, în 1999, 94,5 % dintre locuințele pariziene dispuneau de cadă și/sau duș. Pentru Franța metropolitană, procentul de locuințe dotate cu cel puțin o încăpere cu
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
moment de liniște și odihnă. Mii de treburi... Câinele dădu din coadă vesel și se ținu o vreme după el, apoi îl părăsi, de parcă ar fi ajuns la o vamă nevăzută a lumii. Primăria dăduse ordin ca toți proprietarii și chiriașii să curețe zăpada din fața caselor și să pună cenușă, ca să nu-și rupă oamenii picioarele. Dar ghetele lui tot alunecau, așa că se dădea pe ghețuș de câte ori avea ocazia. Ajunse în stația de tramvai și se opri să aștepte. Văzu o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
2012 Rămăsese culcat și tristețea îi stătea deasupra, ca uleiul pe apă. De când orbise, își lăsase plete și barbă, arăta ca un Christ în vârstă. Vara, purta un caftan auriu de culoarea spicului. Se-ntâmpla ca Godun să fie întrebat: Chiriașul tău din mansardă e preot? — Nu, e Omar, prietenul și părtașul meu în de toate. — Dar nu e acel Omar, nu? Gazda lui ridica din umeri. Împlinise cincizeci de ani, iar persanul era cu doar patru zile mai mic. Ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deveni furtunos, ca al lui Ghazal și- al Veterinarei. O bătaie ușoară, ca un zgâriat de pisică, se-auzi la ușa mansardei. Cineva apăsă pe clanță și o deschise. Nu văzu nimic înăuntru, doar în sobă, limbile focului, fiindcă noul chiriaș era în altă parte. N-o văzuse pe maică-sa vreodată plângând, dar de-atunci își aminti lacrimile ei care străluceau pe obrazul oacheș precum niște sfori de catarg care îi trimiseseră copilăria în lume. — Ce e, mamă? o întrebase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi vadă pe Mémé și pe Anais țopăindu-i în jur și ciripindu-i cuvinte din limba lor, pe care Omar le învăța repede. În martie, grâul era des ca o perie și înghețul îi scăzuse deasupra. Godun își făcuse chiriașul coproprietar al garajului cu benzinărie și restaurant, și amândoi așteptau căldura. Între timp, se dusese vestea despre persan că e doctorul tuturor fierătăniilor din orice mașină. Făcea pe mecanicul și era priceput, însă le spunea tuturor că nu asta era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
datorat tocmai blamaților ciripitori. Așa s-Așaflat că într-o cameră, de la etajul 5, închiriată de o șingură persoană, s-a organizat un joc de noroc, cu participarea mai multor tineri, printre care și victima. Din aproape în aproape , începând de la chiriașul camerei, au fost identificați toți participanții. Au urmat zile în șir de interogatorii, ,,condimentate’’ cu diverse legende și încărcate de speranțAșaflării adevărului. Din păcate nu a fost să fie. Toți cei implicați s-au cantonat pe o șingură verșiune: victima
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ca mecanic șșef pe un vas de cursă lungă la Constanța. Acest domn se numea Iancu Dumitru cu domiciliul în Constanța și-mi zise că venise la Galați în urmărirea unor obiecte dispărute din locuința sa, în urma plecării unor fosti chiriași, un ofițer de securitate împreună cu soția sa, fiind mutați cu sediul la Galați. A venit să vadă dacă nu ar apărea câteva lucruri personale prin magazinele ,, Conșignația’’ din Galați. Ca o obligație de serviciu m-am dus să lămuresc cazul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Conșignația’’ din Galați. Ca o obligație de serviciu m-am dus să lămuresc cazul și luând legătura cu șșșeful magazinului am constatat că un palton ca cel care îl căuta a fost depus de soția ofițerului de securitate,Rebeca,foștii chiriași ai reclamantului. Fiind cadru militar a trebuit să solicit la procuratura militară un procuror pentru a merge în percheziția noului domiciliu, unde s-a gășit un geamantan cu obiecte sustrase din casa păgubașului, pe care îl ținea într-un hol
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai mult, nici mai puțin, să fie american și să scape de pielea brună a armenilor. Chiar și mulți ani mai târziu, mama sa Îi reproșa din când În când asta, explicându-i că pe când era copil Îi Întrebase pe chiriașii americani de origine olandeză de deasupra ce săpun foloseau ca să se spele, fiindcă voia să fie la fel de alb ca ei. Acum, când amintirile copilăriei sale se revărsau din nou asupra lui odată cu pierderea mamei sale, Barsam Tchakhmakhchian nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atunci. Trebuie să te juri pe sfânta icoană. ă Dar Zoia, nu vezi? ă Asta e o avere, strigă Zoia cu disperare. șase mii de ruble! Destul ca să cumpărăm proprietăți. Am putea avea un apartament la stradă. Cu camere. și chiriași proprii. Am putea avea trăsură, cu servitori în livrea. Am putea face paradă pe Nevski Prospect, cu capul sus. Nu ne-ar mai fi frică să îi privim pe alții în ochi. Gândește-te la haine, blănuri, bijuterii. Ce admiratori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
loc în picioare și se ascultă încordat pașii ce se auzeau pe scări. Scândurile vechi scârțâiau și crepau ca focurile de artificii, iar simțurile lui Tolkachenko erau întinse la maxim. Era obișnuit să tragă cu urechea la sosirile și plecările chiriașilor și îi recunoștea pe fiecare după pas. De data esta îi venea însă greu. Loviturile pașilor se învălmășeau. Își încordă privirea și reuși să discearnă două rânduri de pași. Să fie oare Govoro unul din ei? Greu de spus. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]