1,205 matches
-
rămână spre știință posterității. Iată așa se face că într-un Strajnic bisericesc din zestrea sfântului locaș de cult din Sreza Cârțișoara găsim pe interiorul coperții din spate, o notiță ce e destul de dificil de descifrat, fiind scrisă cu litere chirilice: «Aici mi s(-)a întâmplat de a scri și eu robul lui Dumnezeu Iordachie Sim din Medinți (.....) și mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va iproci(?) . La anul dela Hs
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Ilie Giurca un «Apostol» Mai avem în biserică două sfinte Evanghelii și o Psaltire din cărțile aduse în desagi de Badea Cârțan. Pe lângă aceste cărți redactate în alfabetul latin, biserica mai deține un fond de cărți vechi scrise în alfabetul chirilic, după cum urmează: Penticostarian - tipărit la Râmnic în anul 1743, Antologhion - tipărit tot la Râmnic în anul 1745, Octoich Mare - tipărit la București în anul 1748, Sfânta Evanghelie -tipărită la București în anul 1750, Apostol - tipărit la Sibiu în 1851, Mineele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
tar(e). Scrisam eu Nicolae Scorobeț din Streza .» 2. Evanghelia dela 1750 tipărită la 1750 în București de Mitropolitul Neofit Criteanul în vremea domniei lui Grigore Ghica. Pe foaia adusă la legat la urmă se află următoarea însemnare în scriere chirilică: a. «Să se știe de când sau cutremurat pământul în luna noiembrie 14 zile anul 1829 Mercuri noaptea spre joi la 4 ceasuri noaptea» În continuare cu caractere latine: «Szkriszam eu Damaszkin Bantsy» b. «Să se știe de când au venit lăcustele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Pe el însă nu s-a putut păzi și a murit, victimă a datoriei, în urma contractării uneia dintre relele boli, a căror răspîndire voia să o împiedice. A purtat rang de clucer și apoi de comis. Pergamentul scris cu litere chirilice, din anul 1855, luna mai, ziua 18, sună astfel: "Noi Grigorie Alexandru Ghica, Voevod și Domn țărei Moldovei: Cunoscut și știut facem la toți cărora se cuvine a ști; că luînd în considerație servițiile ce domnul Clucer Niculai Dimitriu au
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
trăgea dintr-o familie boierească din Moldova, cu probabile origini grecești. Legenda spune că strămoșii săi ar fi ctitorii mănăstirii Vizantea din Vrancea (probabil alături de Ieremia Movilă, ctitorul "oficial" menționat în documente). De bună seamă, numele, ortografiat pe vremea alfabetului chirilic "Bizanty", amintește de Bizanț. Printre strămoșii viitorului pilot se găsește, incomod așezat pe o ramură a arborelui genealogic, un personaj extrem de pitoresc, ale cărui aventuri picante au interferat cu politica și cu literatura română de la finele veacului al XIX-lea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
programului Junimii se spunea că orice tipăritură scoasă de ea va avea o singură ortografie. Pentru acest deziderat s-a dus o adevărată luptă, pentru că Ion Ghica - ministrul de interne - dăduse o circulară în anul 1860 care prevedea înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, dar fără nici o regulă de scriere. Așa se face că Cipariu a introdus în Transilvania sistemul etimologic, iar în Bucovina, Aron Pumnul răspândise sistemul fonetic... Junimiștii au pornit temeinic la căutarea unei ortografii care să fie corectă
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Revista filologică” și altele. Încă din 1914 începe să editeze texte vechi românești: Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu și Codicele Marțian (studiu și transcriere). La început folosește transliterația, deoarece: „Transcrierea cu litere latine trebuie întocmită astfel încât să redea întocmai grafia chirilică: din transcriere să se poată reconstitui scrierea originală. Chestiunea valorii fonetice trebuie despărțită de transcrierea grafică, care privește numai redarea fidelă a slovelor” (Critica științifică în filologia noastră actuală). Mai târziu, D. se orientează către o transcriere fonetică interpretativă, procedeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286847_a_288176]
-
asupra obiectului prelegerii ce se ținuse" O "biografie"33 În anul 1995, cu prilejul lucrărilor de restaurare, o descoperire de natură arheologică a adus lumină asupra începuturilor Casei lui Vasile Pogor: o piatră de temelie, hexagonală, pe care, cu litere chirilice, este notat "Vasile Pogor 1850 și soția sa Zoe". Este vorba, desigur, de tatăl junimistului, vornic cu unele înclinații spre literatură, care, în 1850, ridică această clădire pe vechile temelii ale caselor familiilor Coroi și Cerchez. Poate părea inexactă sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
decorații stil Boulle din alamă, os, sidef și lemn exotic, a fost creată în Franța secolului al XIX-lea. Într-o vitrină din încăperea "tihnită" a boierului moldovean, se află câteva volume originale datate între anii 1820-1861. Scrise cu caractere chirilice sau în alfabetul de tranziție (caractere chirilice și latine), volumele completează imaginea epocii: ,,Alcătuiri și tălmăciri" de logofătul Costachi Conachi (Iași, 1856, Tipografia lui Adolf Gherman), ,,Istoria lui Numai Pompilie, al doilea craiu al României" (tom II, Iași, 1820, traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și lemn exotic, a fost creată în Franța secolului al XIX-lea. Într-o vitrină din încăperea "tihnită" a boierului moldovean, se află câteva volume originale datate între anii 1820-1861. Scrise cu caractere chirilice sau în alfabetul de tranziție (caractere chirilice și latine), volumele completează imaginea epocii: ,,Alcătuiri și tălmăciri" de logofătul Costachi Conachi (Iași, 1856, Tipografia lui Adolf Gherman), ,,Istoria lui Numai Pompilie, al doilea craiu al României" (tom II, Iași, 1820, traduceri de Alecu Beldiman), "Colecție din poeziile d-
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
atribuie efortul excesiv depus la învățătură; nepoliticosul Mirăuță, care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite, dar nu se obosea prea mult cu școala; Trăsnea, care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual, foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe; Buliga, un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor, care binecuvintează petrecerile întregului grup. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș, escapadele
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Astfel a rezultat prima lucrare lexicografică modernă în care sensurile cuvintelor românești sunt exemplificate cu scurte contexte și cu formele echivalente semantic din alte limbi. Petru Maior marchează începuturile filologiei românești în trei privințe. Primul aspect constă în înlocuirea alfabetului chirilic cu „ortografia romană sau latino-românească”, înlocuire motivată prin aceea că astfel intrăm în posesia „cheii cu care cele ascunse ale rădăcinii cuvintelor se deschid”, în sensul că putem percepe direct originea latină a cuvintelor românești. Cu această motivație lexiconul este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cea gramaticească; numai acelora li se pare a nu fi multe cuvinte latine în limba română, care alătură limba română cu limba latină cea gramaticească, și nu socotesc de limba latină cea poporană”. Este suficient, spune Maior, să înlocuiești alfabetul chirilic cu cel latin pentru a ajunge la rădăcina latină populară a cuvintelor aparent nelatine ale limbii române. Dintre toate limbile romanice, doar româna continuă latina populară constituită, cum am văzut, în spațiul italic, fapt care ar avea următoarele explicații: romanii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ALFABETELE LITERATURII ROMÂNE, În cultura română s-a scris în trei alfabete: chirilic, de tranziție (chirilico-latin) și latin. Alfabetul chirilic (creat la sfârșitul secolului al IX-lea, după modelul literelor majuscule din alfabetul grecesc, de către ucenici ai lui Constantin-Chiril și Metodie, primii cărturari ai slavilor) a fost folosit pentru redactarea textelor slavo-române, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
ALFABETELE LITERATURII ROMÂNE, În cultura română s-a scris în trei alfabete: chirilic, de tranziție (chirilico-latin) și latin. Alfabetul chirilic (creat la sfârșitul secolului al IX-lea, după modelul literelor majuscule din alfabetul grecesc, de către ucenici ai lui Constantin-Chiril și Metodie, primii cărturari ai slavilor) a fost folosit pentru redactarea textelor slavo-române, adică texte în slavonă (limbă de cultură, folosită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
cu secolul al X-lea, apoi și în mediul laic, în cancelariile voievodale, din secolul al XIV-lea), copii sau originale, mai întâi manuscrise, apoi tipărite (din 1508). Din rândul textelor literare originale scrise în slavonă și, implicit, în alfabet chirilic, se detașează, ca operă fundamentală a literaturii române vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1517-1521). Puternica tradiție a scrisului slavon cu alfabet chirilic la popoarele slave ortodoxe (bulgari, sârbi, ruși, ucraineni) s-a făcut simțită și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
din 1508). Din rândul textelor literare originale scrise în slavonă și, implicit, în alfabet chirilic, se detașează, ca operă fundamentală a literaturii române vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1517-1521). Puternica tradiție a scrisului slavon cu alfabet chirilic la popoarele slave ortodoxe (bulgari, sârbi, ruși, ucraineni) s-a făcut simțită și în cultura română, fiind continuată și după trecerea de la literatura în limba slavonă la literatura în limba română (după 1521, data Scrisorii lui Neacșu, cel mai vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
s-a făcut simțită și în cultura română, fiind continuată și după trecerea de la literatura în limba slavonă la literatura în limba română (după 1521, data Scrisorii lui Neacșu, cel mai vechi text românesc păstrat). La cele 42 de grafeme chirilice, s-au adăugat, la noi, încă două, - Ô -pentru a marca dz (în cuvinte ca geamăn, paragină ș. a.) și ä - pentru î nazal (în poziție inițială), atestate pentru prima dată în glose românești din texte slavone în 1454 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Ô -pentru a marca dz (în cuvinte ca geamăn, paragină ș. a.) și ä - pentru î nazal (în poziție inițială), atestate pentru prima dată în glose românești din texte slavone în 1454 și, respectiv, 1499. Împreună cu aceste inovații românești, alfabetul chirilic a continuat să fie folosit în texte scrise în limba română până în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În acest alfabet s-au păstrat din secolul al XVI-lea 60 de texte, manuscrise și tipărite, dintre care 41 unilingve
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Sibiu); 3) text slavon cu traducere românească integrală (Psaltirea voronețeană, Pravila ritorului Lucaci ș.a., toate manuscrise; dintre tipărituri, Psaltirea lui Coresi, 1577). Aserțiunea lui D. Cantemir (Descrierea Moldovei), conform căreia românii au scris la început în alfabet latin, iar alfabetul chirilic ar fi fost introdus abia pe vremea lui Alexandru cel Bun (după Conciliul din Florența, 1410), nu corespunde realității. În secolele al XVI-lea - al XVIII-lea au existat încercări de introducere a alfabetului latin pentru scrierea limbii române, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
Psaltirea în versuri, Viețile sfinților ș.a.), ale cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce ș.a., o parte din opera lui Dimitrie Cantemir, istoriile lui Gh. Șincai și Petru Maior, Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, au fost scrise cu alfabetul chirilic. Acesta a făcut obiectul unor expuneri teoretice în gramatici și dicționare slavone (Mardarie Cozianul, 1649; Staicu, grămăticul din Târgoviște, 1660-1670; gramatica slavonă a lui Meletie Smotrițki, cunoscută la noi și în ediția lui Antim Ivireanul, Snagov, 1697) și românești (Bucoavna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
română până la 1860, fiind folosit și în Moldova (Gh. Asachi, C. Negruzzi, V. Alecsandri ș.a.), și în Muntenia (V. Cârlova, Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, D. Bolintineanu, N. Filimon ș.a.), dar și în Transilvania (Gh. Barițiu ș.a.). Este, de fapt, alfabetul chirilic, în care unele litere sunt înlocuite cu cele din alfabetul latin (d, e, i, n, t, z, ș. a.). În acest alfabet au fost publicate și unele periodice literare de mare circulație în epocă („Curierul românesc” și „Albina românească”, apărute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
pentru minte, inimă și literatură”, 1838, „Dacia literară”, 1840, „Propășirea”, 1844 ș. a.), fapt care a contribuit la pregătirea opiniei publice pentru primirea și adoptarea alfabetului latin. În această perioadă, s-au manifestat și poziții extreme în ambele sensuri: păstrarea alfabetului chirilic (Naum Râmniceanu), latinizarea excesivă (Aron Pumnul, A. T. Laurian, Ioan Massim). După mai multe reformări ale alfabetului de tranziție (1836, 1844, 1848, 1850-1851, 1856-1857), la 23 octombrie 1858, Eforia Instrucțiunii Publice tipărește proiectul unui alfabet cu „litere strămoșești”, care va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
1993, acestea cu concesii făcute etimologismului (România, iar din 1993 și formele sunt, suntem); tot acum se generalizează â în interiorul cuvântului, cu excepția cuvintelor compuse, și î la început și sfârșit de cuvânt. Notabilă pentru istoria literaturii române este prezența alfabetului chirilic ca „erou literar”, în opere ale unor scriitori români (în proză sau în versuri), ca urmare a faptului că, mai ales la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, litera chirilică era resimțită tot mai mult ca „străină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
pentru istoria literaturii române este prezența alfabetului chirilic ca „erou literar”, în opere ale unor scriitori români (în proză sau în versuri), ca urmare a faptului că, mai ales la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, litera chirilică era resimțită tot mai mult ca „străină” spiritului limbii române, în condițiile orientării moderne tot mai accentuate spre „reromanizare”. Printre operele în care litera chirilică („buchea”) a ajuns chiar obiect de satiră pot fi amintite Prefața la Gramatica românească a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]