2,405 matches
-
clipă cu dulceața speranței. Fruntea brăzdată de șanțurile adânci ale dezamăgirii se plecă adânc, înfrântă din nou. Supărarea se lăsă peste ei ca o negură grea, poticnindu-le pașii. Intrară crispați în cafeneaua intens luminată, unde zgomotul vesel al paharelor ciocnite sub jetul fierbinte de apă și al ceștilor de cafea în care curgea neîntrerupt nectarul negru și aromat, însuflețeau culorile plumburii ale dimineții, dar nu și sufletele lor devastate de sentimente potrivnice. - Ce vă aduc? întrebă amabil ospătarul. - Pentru mine
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
din mâna dreaptă a popii i s-a părut briceagul lui Rițu[1]. Pe timpul postului mama ne amenința că dacă furăm și mâncăm ceva de- dulce, la paște popa ne taie limba. În biserică, sora mea se știa vinovată. După ce ciocniserăm ouă și ne ospătaserăm cu de toate*) , eu și Rițu, - fratele mai mic -, am fost trimiși să aducem acasă de pe deal unde erau la păscut vaca și vițelul. Eram singuri, liberi și ne ardea de joacă. Pe panta cu iarba
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
zdrobit în buzunarele celor de sub dărâmături, „mielul s-a speriat și el în tavă, cozonacul s-a aplatizat când peste 150 de cvadrimotoare B-24 zguduiau noaptea severineană și liniștea dimineții brașovene. Îmi și imaginez cum sunetul a două ouă roșii ciocnite într-o familie brașoveană s-a suprapus cu sunetul primelor bombe căzute la orele 11.00.” cum, fără exagerare este consemnat într-un înscris pe Wikipedia! ------------------------------- N.B. În acest an, 2017, prima zi de Paște este tot 16 aprilie. De la
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
în luna a noua Cu fructul iubirii în valuri Țipatul scurt pârguit va sosi ... Simplu Ochii,niciodată nu-mi rămân închiși Pentru că dacă îl închid pe cel de afară Se deschide cel dinăuntru... Și atunci bat la poarta zânelor să Ciocnesc un pahar de cale albă ... Întrebarea bunicului Bunicu' m-a-ntrebat odată, Cănd meșteream prin curte: Luate, fiind laolaltă, Câte-s puține - câte multe!? În capul lui gândea ceva Punând această întrebare Și răbdător tot aștepta Răspunsul meu la ghicitoare. Oprit din
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
-i mângâiem acoladele acelui sistem de atitudini legate între ele atât de profund cu propriile noastre destine sau poate că ele sunt una cu noi demult și noi doar le întrezărim pas cu pas conexiunile, sensurile, rosturile. Ca două clopote ciocnim paharele efemerului. Ne declarăm iubire cu palmele unite spre sus. Rugăciunea dimineții ne găsește ca pe două clopote ascultând toaca verbelor în palmele Lui. Suntem aceeași iubire, esența a două clopote vii într-unul din colțurile abisului. Ecoul comun care
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Nu știam prea bine de ce ne duceam. Ba ... eu știam. Mă încânta îmbrăcămintea preotului. Avea un fel de șorț în față și în spate, galben-auriu, cusut cu arnici roșu. Nu eram atentă la ce spunea. Îmi plăcea că, la Paști, ciocneam ouă roșii, iar mama ne făcea, din toată sărăcia, cum spunea ea, rochițe noi. Le așezam pe un surcel, adică băț de lemn, legat cu ață, pe dos, ca să nu se murdărească, și le atârnam în cui, pe perete. Nu
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
era cald era bine în rochițele de stambă subțiri, dar dacă era frig, tremuram, de mama focului. Era prea mult pentru mama și tata să ne mai facă ceva de luat peste rochițe, la atâția copii. La Biserică, zarvă mare, ciocneam ouă și ne întâlneam cu alți copii, care mai de care mai bine îmbrăcați. Nu ne gândeam la Dumnezeu. De fapt, nici popa nu ne spunea nimic despre El. Am început să-l descos pe fratele meu cel mare, nenea
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
de Paști la noi lumină C-a înviat Hristos în orice casă. Chiar de-i simbol, vorbim la figurat; De-i roșu, galben sau altă culoare, Azi oul e mai mare ca găină C-anunt-o zi de mare sărbătoare. Noi îl ciocnim spunând:,,Hristos a înviat!" Și-n suflete s-aprinde iar lumină. Răspundem toți: ,,Adevărat a-nviat!" Iar oului iertata-i este vina! Azi oul e mai mare ca găină. Referință Bibliografica: RONDELUL OULUI DE PAȘTI / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
RONDELUL OULUI DE PASTI de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378749_a_380078]
-
vieții asupra morții! După ce ne sculam, ne spălăm cu apă dintr-o cană în care se află un ban și un ou roșu; spunea mama că vom avea noroc la bani și belșug în roade. Apoi ne așezăm la masă, ciocnind întâi ouă și spunând: ,,Hristos a înviat!”, iar ceilalți răspundeau:,,Adevărat a înviat!” Ce veselie cuprindea atunci întreaga familie! Mai tarziu, ieșeam îmbrăcați cu hainele cele noi pe toloaca din mijlocul satului. În așteptarea horei care urma să înceapă, ne
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
nori fața Luna și ea s-a întristat c-a-nvăluit-o ceața. Și-n tăcerea de cerneal-a nopții adormite, Vântul țese o urzeală de șoapte vii, mocnite. Frunzele foșnesc speriate spaime iluzorii, Toba tunetului bate zguduind toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă, Cântecul șuierător noaptea o descântă. Se oprește obosită după-atâta joc Și-apoi pleacă-nvăluită
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
însemni tu.... Și sunt chiar uluita căci am descoperit , aici și acum ,într-un sat uitat din țara ta, ce liniște adâncă îți aduc lucrurile simple...Este ca o uitare de sine.... Am intrat în case de oamneni primitori, am ciocnit un pahar de vin , am mîncat la masa lor .M-am trezit dimineața în zori și m-am culcat seară obosită ,trăind intens fiecare clipă.Am primit totul că pe o binecuvîntare divină. Oamenii pot fi fericiți cu atât de
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
apartenența occidentală a acestei țări, cu riscul de a fi decepționați sau de a trebui să se amestece în treburile interne. Însă acest amestec în treburile interne se află în competiție cu politicile altor puteri. În privința spațiului românesc, Franța se ciocnește de Germania care beneficiază de atuuri de care Parisul nu dispune. Unul din acestea ar fi prezența minorității germane din România, compusă din șvabi catolici și saxoni protestanți. După 1933, această minoritate intră direct în sfera de influență a Germaniei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Mihai: "El a fost omul epocii sale. [...] El a voit să conducă singur țara, dar nu trebuie să uităm că epoca cerea prezența unor astfel de conducători. Plecarea sa din țară nu a favorizat instalarea democrației, ci dimpotrivă". Carol se ciocnește de opoziția realizată de marile figuri ale Partidului Național-Țărănesc și ale Partidului Liberal, acolo unde acest partid a rămas fidel tradiției sale, însă el vrea întregul exercițiu al puterii regale și garanția suveranității naționale. În luna mai 1938, în mediile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prima oară odată cu acest război. Nicopole și Viena nu constituie acțiuni care pot fi situate la un nivel internațional". Antonescu voia să acceadă la marea istorie și, din această cauză, prezența tînărului rege îl deranja într-o oarecare măsură. Se ciocneau două legitimități. Între cei doi poli, urmau să se hotărască soarta războiului și evoluția armatei. Între general și casa regală criza este cvasipermanentă. Generalul îl consideră pe suveran un copil, iar regele se crede superior generalului. Ciocnirile se acutizează odată cu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și cele mai credibile. Maniu primise din partea Comitetului Central al Partidului Național-Țărănesc puteri depline pentru a acționa. Încă din 1942, el intrase în contact cu ambasadorii anglo-americani de la Lisabona, Madrid, Berna și Cairo. Dar, în ciuda seriozității lor, aceste inițiative se ciocneau de o dublă realitate: înaintarea rusească și solidaritatea Aliaților. În martie 1943, serviciile britanice de la Istanbul îi aduc la cunoștință lui Maniu că guvernele englez și american erau de acord să-i sprijine acțiunea, dar că ele nu puteau să
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
generația de la 1956, cea de la 1968 și cei veniți în 1977. Regimul este amenințat de această mișcare pe care o definește ca pe un complot din exterior și este un complot cu atît mai mult cu cît, în 1977, se ciocnesc între ele o populație care ar fi trebuit să fie interlocutorul privilegiat și vîrful de lance al regimului: minerii din Valea Jiului fac grevă. În martie 1978, cu ocazia unei conferințe de presă la Editura Senil, Paul Goma va anunța constituirea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fluid care este deplasată vertical, va transporta proprietățile medii corespunzătoare nivelului său de origine pe o distanță caracteristică ' și apoi se va amesteca în mediul înconjurător la fel cum o moleculă medie parcurge un drum liber mediu înainte de a se ciocni și a schimba impuls cu o moleculă. Continuând analogia cu mecanismul molecular, se postulează că această deplasare creează o fluctuație turbulentă a cărei mărime depinde de ' și de gradientul mărimii medii. De exemplu, z unde, trebuie înțeles că pentru deplasarea
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
Ritualul acestei "mese a morții" are o măreție homerică, de conclav de umbre venerate: "Vor mai bine-o moarte crudă decât o viață sclavă Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă, Și-n tăcerea sânt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd." Vedem în râsul ducilor daci (dincolo de efectul regizoral de spaimă și uimire asupra Cezarului roman), prin aerul mortuar dintre arcurile și bolțile cetății, germenii puterii vieții: dacă cel "ce-n visu-i plânge" și "nu-și aude plându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
spaimă și uimire asupra Cezarului roman), prin aerul mortuar dintre arcurile și bolțile cetății, germenii puterii vieții: dacă cel "ce-n visu-i plânge" și "nu-și aude plându-și", acest râs se aude pe sine ca om râzând în fața morții: "ei ciocnesc (au ales să-și umple cupele cu vin amestecat cu otravă), vorbesc și râd". M. Eminescu a modificat varianta din ms. 2259 în care spune: "Ochii lor vorbesc, ei tac" într-o variantă de efect, sinonimă cu spiritul dacic: "ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
au ales să-și umple cupele cu vin amestecat cu otravă), vorbesc și râd". M. Eminescu a modificat varianta din ms. 2259 în care spune: "Ochii lor vorbesc, ei tac" într-o variantă de efect, sinonimă cu spiritul dacic: "ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare". De asemenea, poetul a renunțat să mai prezinte momentul dramatic al incendierii / distrugerii cetății (parcă protejându-și "visul de piatră"!) privându-ne de o viziune plastică de mare emoționalitate: "Au
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lor paloare". De asemenea, poetul a renunțat să mai prezinte momentul dramatic al incendierii / distrugerii cetății (parcă protejându-și "visul de piatră"!) privându-ne de o viziune plastică de mare emoționalitate: "Au dat foc cetății mândre și din cranii ei ciocnesc. Arderea în stâlpi de flăcări mai cu cerul se unește, Grinzi se sparg, murii se clatin', fumu-n muri negru izbește. Focul prin ferești pătrunde ... / ... / ... Muntele-și aruncă-n nouri sângele de foc și lavă Frânt stejarul cade-n vale după
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tu ce lăutari au avut Iașii, măi! De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ne-am ridicat în picioare, cu paharele-n mînă, prin perdeaua de tul cădeau fulgii nerăbdătoarei ierni, s-a ridicat și sărbătoritul, marele poet, și cînd să ciocnim, el, sărbătoritul, a început: Trăiască Regele, în pace și onor... Cu ce forță liberă au răspuns vocile noastre rîvnitului unison! Cînd am tăcut, la alt etaj, același imn sfînt. Ecoul nostru doar? Nu. Se cînta și acolo. Și dincolo. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soluțiile frivole ale unui prezident cu subconștientul marcat de ilegitimități congenitale. Oricum, n-ar putea fi imaginat, acest simbol al României veșnice, așteptîndu-l sub un copac, în ploaie, pe nu știu care star al muzicii rock, fie el și tentant hermafrodit, sau ciocnind pahare cu fotbalierii și cu managerii lor cu ochi albaștri, sau lăsîndu-se premiat de barzi mai mult decît literari, în chiar alcovurile lor imunde, sau bîntuind, omnipriceput, turnătorii și saivane, cu mîndra caschetă albă, inginerească pe-o sprînceană, sau... sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puterii o listă cu oameni de recunoscută valoare, care să pătrundă în ambasadele noastre din străinătate. Foarte bine. Pictorii, muți prin definiție, tac. Nu-i interesează diplomația. Îi interesează pictura. E bine și-așa. Bubuitură sub fereastra atelierului: s-au ciocnit două Mercedesuri. Cei doi coboară, calmi, se privesc în ochi, după care își dau mîna, se urcă la volan și pleacă. Lume bună! 22 februarie Lumea bună a literelor românești a picat într-un soi de lamento din care se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
distincția-i notorie, îmi șopti: vezi? pegra asta, pe care comunismul a învățat-o că doar ea trebuie să... făurească istoria, ne va obliga, prin votul ei ignar, din toamnă, să îndurăm iar, încă patru ani, tropăitul lepădăturilor criptocomuniste. Am ciocnit cu pesimistul poet și i-am șoptit la rîndu-mi: nu te pripi, pînă la toamnă încă e; pegra are, și ea, tresăriri neașteptate. Tîrziu, în zori, spre Copou, am tăiat-o amîndoi prin Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]