1,405 matches
-
NU AVEA NICI UN SENS LOGIC. FOARTE PROBABIL HEDROCK A ȘTIUT CĂ SE VA ÎNTÎMPLA CEVA, PENTRU CĂ S-A DUS ANUME ÎN NECROPOLĂ IMEDIAT DUPĂ PLECAREA EI LA ÎNTÎLNIREA CU GONISH. PARTEA ASTA ERA ÎN REGULĂ. PĂREA SĂ INDICE UN PLAN. CIUDĂȚENIA ERA CĂ VENISE SUS ȘI, CHIAR SUB OCHII FORȚELOR ARSENALELOR ȘI AI GĂRZILOR PALATULUI, SE PARE CĂ FOLOSISE ACEA SECȚIUNE DIN ZID PENTRU A SE TRANSPORTA UNDEVA, AȘA CUM LE MERGEA FAIMA FĂURITORILOR DE ARME CĂ SÎNT CAPABILI S-O FACĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui, adică fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întîmplarea a vrut ca datorită țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu aceasta bănuială. Cea mai mare ciudățenie a lui Victor era că ținea ascuns sub pernă un dicționar vechi din care tăia zilnic un cuvânt. Cuvintele tăiate nu le mai folosea. Când vorbea, frazele lui erau eliptice. Nu supăra pe nimeni, stătea lipit de tăcerea lui ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le inspirau mai multă încredere. Domnul Andrei pretindea că pe vremuri Bătrânul se purta aproape normal. Se ocupa de treburile azilului și putea fi văzut pe coridoare adesea. Stătea de vorbă, întreba pe unul, pe altul de sănătate. O singură ciudățenie avea. Aderase, probabil, pe unde umblase la o învățătură care propovăduia o moarte demnă pentru evitarea bătrâneților și suferințelor penibile, căci încerca să-i convingă pe unii care aveau o boală fără leac și care ajunseseră într-o stare de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără îndoială, această idee preconcepută, și bănui, o dată cu ea, uscăciunea sufleteasca. Dar nu e mai puțin adevărat că aceste carnete pot furniza, unei cronici a acestei perioade, o mulțime de amănunte secundare care au totuși importanța lor și a căror ciudățenie însăși ne va împiedica să-l judecăm prea grabnic pe acest personaj interesant. Primele însemnări luate de Jean Tarrou datează de la sosirea lui în Oran. Ele arată, dintru început, o curioasă mulțumire de a se afla într-un oraș atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-o situație nonconflictuală, chiar și o infracțiune internă ca asta se poate dovedi... Astea sunt lucruri cunoscute. Spuneai că ai informații noi. Miller transmitea un nou mesaj din partea șefului: treci la subiect, nu avem timp de pierdut. Doar câteva ciudățenii. În primul rând, mortul avea aproape șaptezeci de ani. Depășește vârsta obișnuită pentru astfel de cazuri, care tinde să coincidă cu cea a militanților. Miller ridică disprețuitor din sprâncene. Militanți. —Sau mai degrabă a teroriștilor. În al doilea rând, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se Întoarcă Într-o bună zi. Însă pe drum se oprea să se odihnească la nenumăratele popasuri cu nume pompoase și tratamente Înspăimântătoare care Îi ieșeau În cale. Chiar și pe vremea când era doar o copilă, Feride avea ciudățeniile ei. Ca elevă era extrem de dificilă și nu manifesta nici cel mai vag interes pentru altceva În afară de orele de geografie fizică, iar la orele de geografie nu manifesta interes decât pentru câteva subiecte, Începând cu straturile atmosferei. Subiectele ei favorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am o Întreagă colecție din aceste scrisori care ar fi mai la locul lor pe masa unui istoric sau a unui sociolog. Tonul lor este revelator În ce privește o anumită aroganță generalizată. Societatea Își putea permite să nu țină seama de ciudățeniile fiecăruia. Cei care nu erau În regulă față de ea erau mai puțin numeroși decît astăzi. Fără Îndoială că eu nu eram În regulă nici față de mine Însumi. Voiam să realizez lungmetraje artistice după propriile mele scenarii și, de teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mărturisesc tatei că nu mai asistam la liturghie, m-aș fi ales cu un spectacol cum nu Îndrăznesc să viseze nici măcar vulcanologii cei mai cutezători. Lava certitudinii sale În privința lui Dumnezeu m-ar fi adus pe dată la starea de ciudățenie bună pentru cei ce vizitează Pompeiul. CÎnd mergeam Împreună cu Tina spre sud, În Provența, ca să-mi văd părinții, mama ne cerea, duminica, să ne ducem un ceas la plimbare pentru ca tata să creadă că asistam la liturghie Într-un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În viața ei, ar fi vrut proiecte În care să investească pasiune, dar nu se Întâmpla nimic. Se hotărâse să facă o plimbare de la apartamentul ei din Upper East Side până pe Fifth Avenue și Înapoi. Kitty era, din nou, o ciudățenie În peisaj: Îmbrăcată În pantaloni scurți și-n tricou, nemachiată, cu părul prins În coadă ca o școlăriță, printre toți cei care veneau de la serviciu, Îmbrăcați elegant, În costumele lor scumpe, de designer; Încă o dovadă că toți aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suflare. Cipriano Algor se întreba dacă, în răstimpul dintre cele două întâlniri din cimitir, a mai vorbit vreodată cu Isaura Estudiosa, și răspunsul îl surprinse, Nici măcar n-am văzut-o, și era adevărat, nu trebuie totuși să ne mire aparenta ciudățenie a situației, în chestiunile în care domnește hazardul, e totuna că trăiești într-un oraș cu zece milioane de locuitori sau într-un sat cu câteva sute, nu se întâmplă decât ce e sortit să se întâmple. În momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui, adică fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întâmplarea a vrut ca datorită țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu această bănuială. Cea mai mare ciudățenie a lui Victor era că ținea ascuns sub pernă un dicționar vechi din care tăia zilnic un cuvânt. Cuvintele tăiate nu le mai folosea. Când vorbea, frazele lui erau eliptice. Nu supăra pe nimeni, stătea lipit de tăcerea lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le inspirau mai multă încredere. Domnul Andrei pretindea că pe vremuri Bătrânul se purta aproape normal. Se ocupa de treburile azilului și putea fi văzut pe coridoare adesea. Stătea de vorbă, întreba pe unul, pe altul de sănătate. O singură ciudățenie avea. Aderase, probabil, pe unde umblase la o învățătură care propovăduia o moarte demnă pentru evitarea bătrâneților și suferințelor penibile, căci încerca să-i convingă pe unii care aveau o boală fără leac și care ajunseseră într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu era momentul. Urma cursul pentru nașterea fără dureri și eu Încercam să-i urmăresc exercițiile. Lia refuzase ajutorul pe care știința i-l punea la dispoziție ca să ne facă să aflăm cu anticipație sexul noului născut. Voia surpriza. Acceptasem ciudățenia aceea a ei. Îi pipăiam pântecul, nu mă Întrebam ce avea să iasă din el, hotărâsem să-l numim acel Ceva. Întrebam numai cum puteam să particip și eu la naștere. „Acel Ceva e și al meu“, ziceam eu. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
forme diferite, adaptate arhitecturii casei victoriene. Cel puțin, aici personalitățile pensionarilor păreau la fel de diverse și individualizate ca și dormitoarele lor. Tocmai începea să fie în stare să și-l imagineze pe tatăl ei ca pe unul dintre acești pensionari cu ciudățeniile lor înduioșătoare când intendenta îi conduse în camera de zi. În mijlocul unui perete era fixat un televizor mare, cu volumul dat la maxim. În jur de douăzeci de bătrâni stăteau acolo așezați pe mai multe rânduri, cu capetele date pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă bag. Eroare. Oroare. Reportajele mele mă duceau spre ei: De treisprezece ani tot despre morți îngropați, spiritiști, bolnavi, șmecheri, tâmpiți scriam. Și erau acceptate ca o toană, ca o ciudățenie, trebuia la ziar să fie și unul specializat pe așa ceva. Acum, morți vii și morți morți, morți de la un cap la altul. Mușchi închiși, kilograme de sânge și kilometrii de cruci. Eram orb. Speram să-mi bat joc de cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cinci minute. Cu toată această brevitate publicul a preferat aceste «momente dramatice» poemelor lungi ale lui Marinetti” (v. „Note-cărți-reviste”, nr. 50-51). Sînt publicate și recenzii mai detaliate, cum ar fi comentariul pe marginea numărului despre teatru al revistei Mà. O „ciudățenie” publicitară elvețiană - Theatre Coop - atrage atenția redactorilor prin caracterul ei insolit: „Theatre Coop director Hannes Mayer (Bâle) & Jean Bard (Geneva) Buletin al Teatrului de propagandă al cooperativelor elvețiene (Uniunea elvețiană a Societăților de Consum) a participat de curînd la Expoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu poate să înșele: „Aerul de farsă al scrisului lui Urmuz e încă semnul unei creații minore și cam haotice a unui începător care n-a posedat și mijloacele depline ale artei, spre a-și fixa o peronalitate trainică, dincolo de ciudățenii și mistificări voite”. În Adevărul, XLIV, nr. 14421, 21 ianuarie 1931, Șerban Cioculescu menționează fugar — într-o notă despre Anul literar 1930 — volumul „regretatului Urmuz”. În ceea ce-l privește pe Vladimir Streinu, acesta se va pronunța indirect, incluzînd cîteva „extrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De aceea el intra în odaia mea ca la el acasă. Activitatea mea de învățător se extinsese între timp și la fiii adolescenți ai adalingilor sau ai altor longobarzi de rând. De-abia atunci mi-am dat seama de o ciudățenie: nu existau băieți de aceeași vârstă cu Rotari și nici tineri apropiați de vârsta lui. L-am întrebat pe Faroald din ce motiv, și el mi-a explicat că, în urmă cu cincisprezece ani, pe când Rotari avea aproape patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten. Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la vederea ciudățeniilor de acolo. Încăperea era ticsită cu blănuri, ceaune crăpate și colți de mărimea unui om, care serveau pe post de pături. Copilul nu-și putu stăpâni curiozitatea, văzându-mă obligată să-i istorisesc apariția mea în ținuturile lor. Hedwig mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de multe-mi spune... aud din nou parcă vocea mamei strigându-mă când mă jucam de-ascunselea în valea cu sălcii și trestii, învingându-mi frica copilărească. Astăzi, ce joc ar trebui să învăț spre a-mi lămuri măcar câteva din ciudățeniile vieții? Venim pe lume fără a desluși propriul drum, fără a ne împotrivi, viața luându-ne în stăpânire. Uneori, totul este atât de simplu, curat, înțelept ca pământul, ca piatra, lăsând mereu în seama zilei de mâine bucuria întâmpinării cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
intră într-un magazin. Prâslea era foarte nedumerit, deoarece el nu mai văzuse nimic asemănător până atunci. Totul i se părea straniu. Ajuns în magazin, văzu că niște oameni luau niște obiecte ciudate și mergeau la o femeie care trecea ciudățeniile printr-un aparat. El luă o sticluță cu apă și o pâine și ieși cu ele din magazin. Dintr-o dată, el văzu că niște oameni se îndreaptă furioși spre el și-l iau pe sus. Ești arestat! spuseră oamenii. Ares
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că niște oameni se îndreaptă furioși spre el și-l iau pe sus. Ești arestat! spuseră oamenii. Ares..., cum? întreabă nedumerit Prâslea. Polițiștii îl duseseră pe Prâslea la închisoare cu o mașină, care lui i se părea că este o ciudățenie extraterestră. Când ajunse la secție, Prâslea se schimbă în haine de pușcăriaș, i se făcu o poză, care îl orbi. Polițiștii îl băgaseră pe Prâslea într-o celulă întunecată ca noaptea și îi puseseră cătușe. Frânt de oboseală, eroul adormi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în misiune! Misi..., ce? Nu te mai bâlbâi și ieși odată de acolo pentru că avem de lucru! Dar... Niciun dar! Conduc eu! Prâslea plecă cu agentul îmbrăcat în negru cu o mașinărie bizară, vitezomană la o clădire subpământeană, dotată cu ciudățenii mecanice. Aici Prâslea,care era ca un copil mic și nu știa ce se întâmplă, a descoperit arme puternice, dar și multă muniție. Am ajuns, spuse încet agentul. Ăăă... sigur! Ce ai, agent 00? Agent 00? Nu mai fă pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]