8,186 matches
-
pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit că Echinoxiul de Toamnă o să ne prindă tot pe poziții. Timpul nu e defel galanton cum credea cardinalul Mazarin pe vremea Regelui Soare, dar nici ca un dinte care macină totul cum spunea poetul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spune Sena încercînd să rămînă la fel de concentrat la trafic. Nu știu ce urmărești, îi răspunde domnul Președinte. Sportul ăsta e bun numai să adune prostimea la un loc. — O fi și asta, îi răspunde Sena cu satisfacție, dar mai sînt și altele. — Ciudat, reflectează domnul Președinte. — S-au întîmplat multe de la primul fluier pînă cînd Ceaușeii au abandonat lupta și au părăsit terenul înainte să se termine timpul regulamentar, spune Sena. — Cît era scorul? întreabă domnul Președinte. — Egal, spune Sena. Fluierașul era lac
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i treceau prin cap, dar pînă la urmă se obișnui cu ele, și învăță să-și păstreze sîngele rece. Dar să nu-și închipuie cine știe ce. Nu mai era de mult atît de pasională, devenise mult mai moderată în sentimente. Ce ciudat, zise Tușica, simțea că i se întîmplă și ei același lucru, ăsta trebuie să fie motivul care le făcea să vadă mult mai limpede ce se întîmpla în jur, să-și dea seama de situația jalnică în care se găseau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am discutat totul pe șleau, adu-ți bine aminte de Tricotajul, de chefurile de sîmbătă seara și de cele din apartamentul Bătrînului, revoluția mea a avut loc doar între zidurile astea prăpădite și atît, să-ți intre bine în cap, ciudat Părințele, eu știam altceva, versiunea asta n am înghițit-o pînă acum, n-o s-o înghit nici de acum înainte, se gîndește, am participat la miting și atît, mi-am dat seama imediat că eram manipulați și le-am spus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
facem la stînga pe Calea 13 Septembrie, la vreo cincizeci de metri de intersecție, ce să vezi? Drumul e barat de o șandrama cît toate zilele, mai ceva ca baricada de la Inter, dacă vă vine să credeți. Ce e însă ciudat e că locul pare părăsit, că nu zărim nici o armă îndreptată înspre noi. Liniște de mormînt, nu altceva. O lăsăm încet, oprim la cîțiva metri distanță și începem să trecem în revistă ce avem înaintea ochilor așteptîndu ne totuși ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mașinii și ne Îmbrîncește pe bancheta din spate În timp ce altă pereche de mîini ne Înșfacă de Încheieturi. SÎntem pe bancheta din spate a mașinii Înghesuiți Între doi bărbați, iar ceilalți doi s-au suit În față și prindem viteză. E ciudat, dar nu ne-am gîndit niciodată să reacționăm: să opunem rezistență sau să fugim, deși am fi avut timp să facem și una și alta. Așa mi se pare indicat să fac. — Ești un poponar efeminat bolînd Împuțit. O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
totul nu era decît o glumă internă Între băieți, un pic de argou rimat. — Da... Jackie Trent, aud cuvintele cum Îmi răsună În cap și cum le repet papagalicește ieșindu-mi de pe buze. Oricum m-am săturat de toate astea. Ciudat Bruce, te-am apreciat greșit. Vezi tu, cineva mi-a șparlit un document personal. Din biroul meu. Ticălosul a furat și copia de pe hard-disk, a șters fișierul și discheta de rezervă. Am avut bănuielile mele, se uită el la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ea. Ai spus: Ar fi ok să te sărut, măcar pe obraz? Ea a rîs și a zis: Nu, nu pe obraz. Vreau să mă pupi ca lumea. Tu ai tremurat și ai zis: Bine păi... La Început a fost ciudat, buzele tale și ale ei. Le simțeai Întinse, altfel decît cum Îți Îmaginaseși tu. Apoi te-ai gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
frățîne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntîmplă, Încuviințăm noi din cap. Despre asta-i vorba. Despre asta era mesajul lui Gus. Fața lui Lennox a Încremenit Într-un zîmbet estimativ, țeapăn În jurul gurii, cu ochii iscoditori, dar ciudat de neînsuflețiți și de mecanici, În stilul poliției. — Știi carei problema ta, rîde el glacial, n-ai pusîn practică ce propovăduiești. Nu putem zice nimic. Lennox ne vorbește ceva de genul pretinzînd că totu-i pentru binele nostru și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune ochelarii și, Își privește mica rană dintre policarul și arătătorul mâinii stângi. Paisprezece iunie Zi sumbră. La ora asta este un du-te-vino ciudat pe stradă . de dimineață, gunoierii au venit să adune În pântecele uriașei mașini resturile menajere de peste săptămână. Fac un zgomot infernal. Somnul a zburat, luându-i locul o stare de veghe cenușie ca și gândurile mele. În baie am alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cișmeaua, de unde se aprovizionează cu apă. Până și locul de cerșit și l-a ales cu prudență, pentru a nu-și Încrucișa mâinile cu vreun locuitor al ghetoului. A căutat să-i evite pe cât s-a putut și, În mod ciudat a câștigat un minim respect și un nesperat drept la liniște. Ba, mai mult, a putut de multe ori, vorbind cu calm și apelând la bruma de luciditate a beligeranților alcoolizați, să stingă conflicte ce ar fi dus ireversibil, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care a fost pictat și silabisește cu evidentă emoție semnătura marelui artist.,, Fiul care s-a născut cincisprezece ani mai târziu, avea aceeași ochi căprui, mari, Întrebători, ca ai tatălui și, de când Începuse să descifreze literele din alfabet, același frison ciudat la vederea lor. Când a intrat În adolescență, noul lor apartament, confort doi Îmbunătățit, În care deveniseră chiriași după o expropriere brutală din casa bunicilor materni, era o În fapt, o mare bibliotecă . Ani de zile, anticariatele și librăriile fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu are spaime, nu se gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din morminte nu iese nimeni să-i bată În fereastră. De fapt nu e singurul locuitor al cimitirului. La a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
meu frate, am întrebat: — Ce faci de Crăciun? Am să mă gândesc la tine. Georgie se încruntă. — Ei, o să ies cu niște amici de la școală. O să fie petrecere mare. Apoi adăugă: Eu n-am să mă gândesc la tine. E ciudat cât de dureros este să nu te afli împreună cu adevărata ta familie în această perioadă. Nu aveam de făcut nici un comentariu. — Eu am să petrec o zi liniștită cu Antonia, am spus. Anul ăsta rămânem la Londra. Rosemary o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spun că trebuie să-mi redai libertatea. Situația asta m-a copleșit, Martin. Pur și simplu a trebuit să mă supun. Este vorba de totul sau nimic. I-am strâns și mai tare mâinile în mâna mea stângă. Poate părea ciudat, dar îmi dădeam seama că încercam să mă hotărăsc cum ar trebui să reacționez, îmi dădeam seama că se teme că am s-o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în copilărie când duceam lipsă de ceva. Obiectele și obiceiurile bine cunoscute nu mă mai primeau în lumea lor, iar casa noastră dobândise brusc înfățișarea unui magazin de antichități de bună calitate. Lucrurile adunate acolo nu se mai legau. E ciudat cum durerea a lucrat în primul rând și în mod direct prin obiecte ca și cum acestea ar fi devenit brusc simbolurile jalnice ale unei pierderi pe care încă n-o puteam cuprinde în ansamblul ei. Ele știau și se tânguiau. Pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi devenit brusc simbolurile jalnice ale unei pierderi pe care încă n-o puteam cuprinde în ansamblul ei. Ele știau și se tânguiau. Pierderea Antoniei însemna parcă pierderea imposibilă și irevocabilă a tot ceea ce însemnase siguranță și căldură; și tot ciudat era și faptul că, deși cu câteva zile în urmă mi se părea că-mi divizasem viața și-i dădusem Antoniei doar o parte din ea, acum aveam senzația că, prin plecarea ei, ea îmi lua totul. Era ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
chip profund englezesc cum numai fețele celor cu sânge anglo-irlandez mai pot fi în ziua de azi. Ai fi putut caracteriza această față ca fiind „nobilă” în sensul în care cuvântul se folosește în general cu privire la animale. Un aspect foarte ciudat în înfățișarea lui Alexander - lucru pe care-l constatam de fiecare dată ca pe un fapt nou, mai ales când eram la Rembers - era acela că, deși trăsăturile lui îmi aminteau întru totul de tata, spiritul și mobilitatea acestor trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
duce, ea o să stea pe peron să-l aștepte pe vremea asta mizerabilă. — Se pare că nu prea sclipește de inteligență, am zis. Bine, o să mă duc să o aștept. Felul în care Antonia rostea „Anderson”, care altădată îmi suna ciudat de oficial, avea acum o notă de intimitate îngrozitoare; iar faptul că Palmer era răcit mă enerva teribil. Antonia mă strânse de mână, își schimbă puțin poziția și-și sprijini capul de genunchiul meu. O doream și dorința începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu vom putea renunța decât atunci când încetăm să ne mai ascundem. Nu voiam să intru în această polemică. Am spus: — Va fi simbolul diminuării duplicității. Chiar vreau să te văd acolo, Georgie. Prezența ta acolo va însemna mult pentru mine. — Ciudat, zise Georgie, de obicei nu sunt o ființă superstițioasă, dar acum am sentimentul că, dacă am să merg în Hereford Square, se va întâmpla o nenorocire. — Asta îmi întărește hotărârea de a te duce acolo, sălbăticiune mică ce ești! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai mult. Dumnezeu mi-e martor că o merita din plin. M-am ridicat și am început să adun felicitările de Crăciun de pe pian. Pianul era acoperit cu un strat gros de praf. Evacuarea începuse. — Mi se pare atât de ciudat și de emoționant să mă aflu aici! spuse Georgie. Începuse să se plimbe din nou prin salon. Nici nu pot să spun cum este. Parcă retrospectiv aș intra în posesia ta. Nu, nu chiar așa. Dar nici nu-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Klein. Când am văzut-o mi-am dat seama din nou, fără amărăciune, că eram cam beat; și am mai rămas o clipă pe loc, sprijinindu-mă de ușă. Dar am constatat imediat - lucru care mi s-a părut puțin ciudat - că pe ea n-o prea interesa apariția mea. Parcă m-aș fi oprit în fața altarului unei zeități îndepărtate și preocupate doar de ea însăși. Honor Klein era cufundată în gânduri. Am înaintat încet de-a lugul mesei. Astfel am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
da. Nu contează, am spus. — Nu mai spune asta întruna, și lasă mutra asta nenorocită. Ce dracu'! spuse Georgie. — Oricum, timpul minciunilor a trecut, am spus. Oricum o să spunem tuturor. Georgie nu răspunse. Am ridicat ochii spre ea. Mă privea ciudat, fața ei, purtând încă urme de lacrimi, parcă suspendată în aer și misterioasă, era mai matură, purta o frumusețe nouă. Nu vrei să spunem tuturor? am întrebat. — Nu sunt sigură, mi-a răspuns. — Vrei să fii soția mea, Georgie? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plec nicăieri. Palmer și Antonia au schimbat o privire. Antonia interveni pe tonul cel mai blând: — Iubitule, cred că ar trebui să pleci totuși. Crede-mă, crede-ne, ar fi cel mai bun lucru. — Nici că se poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum ar trebui. — Martin, iubitule, ești beat, spuse Antonia. Să-ți comand un taxi să te ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-a trecut un fior și mi-am ridicat gulerul hainei. M-am trezit întrebându-mă cum o fi arătat o cameră de gazare. Vinul era rece, aspru și ciudat, ca un medicament necunoscut. Mi-a lăsat un gust rău în gură. Eram cam amețit și simțeam ceva neplăcut în zona stomacului, teamă sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit în sus și am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]