1,020 matches
-
de leșin. Boala, oboseala, foamea, setea, toate se combină într-un cocteil extenuant care-i sporesc și mai mult neliniștea privitor la ceea ce avea să urmeze. "Trebuie să rezist până la capăt...indiferent de ce mă așteaptă acolo." Chiar înainte să apese clanța de la ușa infirmeriei, aude gângurit și râset dulce de bebeluș. Adusă de curenți necunoscuți, valuri de ceva nedefinit încearcă pe Marius, trec prin sânge în inimă și iar, înapoi, fără ca el să înțeleagă ce se întâmplă. Deschide ușa. Cu spatele la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piere cu una cu două. Ce vedeți nu e pădurea ci uscăturile, scoase acum la lumină de uraganul care bate. La plecare, domnișoara Marga Popescu poposi la mine, dar cînd deschise ușa grea de la intrare... ...mîinile ni se suprapuseră pe clanța de fier imaginînd un cap de șarpe și, fără a ne privi, simțirăm că momentul acela era decisiv. Ne era teamă să gîndim. Nimic nu putea fi supus rațiunii, - intuiția era singura care Încerca să se ivească În lumină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
însă pe chip cu o expresie de o răceală înspăimîntătoare. Mă ridicai și îi făcui loc pe pat, dar ea parcă nici nu mă văzu, se opri în dreptul ferestrei și începu să se uite afară. Pe urmă puse mâna pe clanța ușii-fereastră, o răsuci și ieși pe terasă. Înțelesei: vroia să-mi vorbească și nu dorea să fie auzită de cei doi bolnavi din rezervă. Ieșii după ea și ne așezarăm în șezlonguri. Dar mă înșelasem, timpul trecea și gura ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cine o luasem s-o cred capabilă de o asemenea infamie? Poate eu ași fi fost în stare să mă port astfel dacă soarta ar fi făcut să-mi fie încredințată fetița! Și mai întîrzie câteva clipe cu mâna pe clanță adăugând cu glas tare, dar tot fără să se întoarcă: "Te pomenești că ai de gând s-o răpești și cauți motive! Dar ia-o, dragă, și du-te cu ea și pe-acasă, ține-o cât vrei, nu e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zi de zi și ași putea muri pe deplin împăcat și departe de... Întâi acel coridor lateral, acele oglinzi discrete și acel pluș gri de pe jos, apoi a doua ușă care da în odaie, ei da, o simplă ușă, dar clanța de aramă strălucitoare cu ornamentul în care intra cheia, cu o figurină cizelată în cap, schimba ușa (culoarea osului), era altă ușă decât orice ușă, culoarea purității, a ceea ce e imaculat... Patul era acoperit cu o pătură tot albă, de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Am plecat", zise, și se ridică și o luă spre ușă. Îi privii pașii ei șovăielnici, care ai fi zis că mergeau înapoi (demult nu-i mai avusese: racule! gândii, zodie bizară, chiar o să pleci?). Așteptai să pună mâna pe clanță și să se întoarcă spre mine... Așa și făcu: "La revedere", spuse umilă ca la început când intrase după concediu, în biroul meu și ieșise cu mapa sub braț, în care ai fi zis că nu ducea hârtii contabile, ci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
braț, în care ai fi zis că nu ducea hârtii contabile, ci stranii documente în care erau înscrise cu semne cabalistice rele prevestiri care îi apăsau soarta. Sării și într-o clipă fui lângă ea și îi desfăcui mâna de pe clanță. Nu se opuse, dar rămase decisă: "Trebuie să plec!", zise ferindu-se să mă privească. "Nu!", zisei. "Ba da, te rog să mă lași să plec!". "Nu!", repetai și îi pusei pe braț mâna pe care mi-o retrăsei în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și o sticlă din vinu-acela alb, știi care... Ași putea să beau, din el, ăhă, chiar și-o sticlă întreagă, numai eu singură!" Părea încîntată că e în stare de o asemenea ispravă. Mă oprii lângă ușă, pusei mâna pe clanță să simt din vreme dacă cineva, vreun funcționar, ar vrea să intre și îi spusei: "Bine, acum du-te în biroul tău, te aștept la mine acasă." Dar nu-i deschisei ușa. "Suzy, îi șoptii, te iubesc!" Își apropie chipul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
caii au atac de cord ." "Cum?!! strigă, îndepărtîndu-se de ușă (nu vroia să plece!), mai spune o dată'' (și se uită vrând parcă să ia martori niște inși că n-a mai auzit până acum o astfel de gravă năzdrăvănie). Lăsai clanța și începui iarăși să mă plimb... "Frumoase versuri zisei, și abia acum îmi dau seama că nu i-am îndeplinit poetului dorința și n-am căutat-o pe iubita lui să i le transmit." "De ce?" Pentru că nu credeam că o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-ale dumneavoastră, când le-au scos după câțiva ani să le bage într-un cămin nou construit a fost un tărăboi, nu vroiau să plece, fete, fete, dar au adus colegi și au distrus tot ce se putea vinde, clanțele de la uși (erau frumoase, de!), feroneria de la ferestre, galeriile din lemn de nuc, ha, ha, ba chiar și uși întregi, au fost scoase din țâțâni și au fost declarate inexistente, cică "n-au fost de la început". Pe dosul celor de la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui: - Domnișoară Drees, condu-l pe domnul afară. Pentru ceea ce voia el să facă, trebuia ca Gorrold să facă un pas înapoia ușii. Exact în momentul acela, Gosseyn îl transmise în lumea aceea înghețată. Gosseyn puse mâna cu hotărâre pe clanța ușii și spuse, ca și cum ar fi vorbit cu Gorrold. - Ne mai vedem noi, domnule. Aproape simultan, privirea îi căzu pe vestonul aruncat pe masa de la bar. Cu ajutorul super-creierului execută fotografierea. Și imediat o transmise și pe ea în lumea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Aș fi oprit imediat seminarul, i-aș fi scos pe studenți din sală, azvârlind cu-Arghezi și Barbu după recalcitranți (mergea și Blaga: ediția Gană ieșise puternic cartonată, în două volume). Aș fi proptit un scaun în ușă, cu spătarul sub clanță. Apoi aș fi împins-o pe catedră, desfăcându-i picioarele și apucând-o cu-o mână de bărbie, în timp ce cu cealaltă i-aș fi ridicat fusta pe pulpe. Nu mi-ar fi păsat de nimic: nici de lumina chioară, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fotbal; înainte să coboare în subsol sau în canal, îi lăsau la ușă și trăgeau cizmele înalte de cauciuc. Furau fonta și orice semăna a fier vechi din pivnițe: coturi, bare, armături, robineți, panouri electrice, găleți, sârme, roți de triciclete, clanțe, zăvoare de la uși. Dacă era nevoie, îți tăiau toată uzina termică, bucată cu bucată, cu cazane și valve, și ți-o cărau cu roaba. Te trezeai dimineața fără boiler, vas de colectare și cu țevile atârnând din pereți. Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe spătarul scaunului. Pentru o fracțiune de secundă, m-am simțit gelos. Apoi am cercetat împrejurimile. Camera avea o singură ușă: o împingeai și treceai direct în bucătăria lui Mihnea. Pe-acolo îmi făcusem planul să evadez. Am apăsat pe clanță și-am rămas cu ea în mână. Cuiul de susținere lipsea, cineva improvizase, răsucise o sârmă în loc și firul se rupsese. Sau poate era un dispozitiv special, să nu poți deschide ușa fără zgomot. Am pus-o înapoi și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate ușile, și pe-ale Președintelui. Dacă vrei premiu, vorbește cu mine.“ I-am ars o palmă, îndemnându-l să intrăm. Nu-ți venea să caști gura, ploaia măruntă și rece trecea prin trei rânduri de haine. Mihnea a apăsat clanța și ușa s-a deschis cuminte și-ascultătoare, ca în fața unor oficialități. Cunoșteam sistemul de securitate al clădirii, îmi povestiseră despre el oamenii lui Scurtu. Uniunea își ținea sub cheie funcționarii și bunurile, ca pe niște cărți de la 1700. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până nu se făcea numărătoarea. Cât despre intrat, intrai mai greu ca la Alcatraz; trebuia să semnezi o adeziune la program și să nu vorbești neîntrebat. Protocolul de securitate fusese conceput mai strict ca-n bibliotecile publice. Ușile aveau toate clanțe, dar yalele funcționau pe baza unui sistem electromagnetic, cu cartelă emisă doar pentru membri. Sala de conferințe nu mișca, păzită de vreo zece gealați. Unii credeau că băieții fuseseră angajați printr-o firmă specializată, ceva cu nume eroic, Titanii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
digital, Uniunea nu lucra cu computere decât în cazuri de urgență: riscau să se defecteze sau cineva le putea oricând ataca. Am străbătut un culoar întunecos și ne-am îndreptat spre culise. Mihnea a mai deschis o ușă, apăsând moale clanța, cu mănușa. Am pătruns într-o cameră lungă și îngustă. Pe mijloc, o masă cafenie își întindea burduful tăbliei dintr-un capăt într-altul. Două neoane chioare luminau mobilierul de recuzită: o scară proptită de perete, un cuier cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am văzut-o, era într-o seară de toamnă. Ne adunasem pe bordură, strategic, de partea ailaltă a piațetei. Căscam și noi gura, așteptând să închidă magazinul. Tanti Leana întorcea pancarta mare cu „ÎNCHIS“, după care punea lacătul și controla clanța. Atunci se apleca puțin, dacă bătea lumina cum trebuie și încuia din profil, i se zăreau țâțele mișcându-se frumos pe ecranul ușii, ca-n filmele indiene de la „Floreasca“. În seara aia, Leana nu s-a mai aplecat și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi retezat o bucată de vreo doi metri între etaje: când ajungeai cu mâna acolo, brațul fugea în gol și urma căderea. Am împins fotoliul (nu mai conta, oricum îl mutasem fără să vreau din loc) și-am tras de clanța dulapului. Bineînțeles că nu s-a deschis, era încuiat cu yala. M-am aplecat, am vârât mâinile sub el și, opintindu-mă din răsputeri, l-am ridicat vreo doi centimetri, apoi i-am dat drumul pe podea. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă știai unde să pui mâna, culisa cu totul, ca-n romanele polițiste. Nu transpirase nimic, povestea nu exista, nici decanul n-ar fi știut de ea. L-am tras pe Mihnea după mine, luminând discret culoarul. Apoi am apăsat clanța și-am pășit în amfiteatru. Amfiteatrele nu se încuiau niciodată, nu-și putea imagina nimeni că ar avea cineva chef de cultură noaptea. Nici măcar portarul nu le vizita. Am ridicat brusc lanterna spre tablă și-am luminat o arătare ovală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mouse, pe imprimantă. De-acolo, le purtai mai departe, senin și inocent. Cele mai mari colonii se găsesc astăzi în metrou (pe barele de susținere), la supermarket-uri (pe mânerele căruțurilor) și-n Internet-Cafe-uri (peste tot). Să nu uităm nici clanțele toaletelor din baruri; crema coloniilor nanobacteriene: aproximativ 20 000 pe-o secțiune de-un micrometru. E ca și cum te-ai plimba singur în Times Square, de Revelion.“ Pricepeam în sfârșit de ce lipsea o bucată de lemn, lungă de vreo doi metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din urmă, scoicile încep să sufere de oboseală, musculatura se relaxează și cochiliile se desfac, expunându-le sucurilor digestive ale atacatorilor. S-a dovedit științific că, pe fiecare tastă, trăiesc în jur de 20 000 de bacterii. Cât pe vârful clanței de toaletă. În cazul nanobacteriilor, multiplică cifrele cu 10 000.“ Brusc, inginerul Grosescu m-a privit altfel, iritat și suspicios. Nu s-a mai apropiat de masă, dimpotrivă, și-a ferit puțin scaunul. „Cum cine provoacă o asemenea epidemie?“ Devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apoi am mototolit peticul, cu gândul să-i dau un bobârnac. M-am răzgândit în ultima clipă și l-am strecurat într-un coș de gunoi. După încă trei pași, m-am oprit în dreptul ușii Mariei. Am pus mâna pe clanță și-am apăsat. Căldura se mai potolise, sângele se răcorise la loc, temperatura se echilibrase ca atunci când te speli cu apă rece după ce-ai stat afară-n ger. Înăuntru, nimeni. Patul era făcut, iar veiozele de pe noptiere schimbate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
metode, adoptate pe criterii guvernamental-politice, de reeșalonare la plată a datoriilor către Bugetul de stat, precum și de scutire a majorărilor de întârziere la plata datoriilor. În vara anului 2000, când ministrul Finanțelor era liberalul Decebal Traian Remeș, Liiceanu a lustruit clanțele la minister pentru a primi scutiri de miliarde de lei. Surse avizate ne-au declarat ca ușa de la Finanțe i-ar fi fost deschisă cu ajutorul lui Valeriu Stoica (pe atunci seful de partid al ministrului Remeș). Același Remeș era un
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
care nu cred în Dumnezeu decât în toate celelalte țări? „Nouă, zice, în privința asta ni-i mai ușor decât lor, pentru că am mers mai departe decât ei“... Rogojin râse caustic; rostindu-și întrebarea, deschise brusc ușa și, ținând-o de clanță, îl așteptă pe prinț să iasă. Prințul se miră, dar ieși. Celălalt ieși și el pe casa scării și închise ușa în urma lui. Stăteau amândoi față în față și arătau de parcă au uitat unde au ajuns și ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]