33,219 matches
-
Nicu Horodniceanu Timpul Este trecutul mai șters, mai vag decît prezentul? Desigur! Și viitorul mai clar decît prezentul? S-ar părea că da... căci lucrurile devin mai clare în imaginație decît în realitate, atunci cînd încă nu există. Îndoiala în cazul ăsta se referă doar la însăși șansa lor de a apărea, de a exista pentru orizontul nostru. Și toate astea sunt tot atîtea clipe...! Ce fel de
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
poate fi identificat pentru că nimic nu seamănă cu sine însuși. Nici eul, nici timpul și nici viața. Plasa de cuvinte Cuvinte și sentimente. Fizionomia interioară le cuprinde fără să aibă în privirea ei intimă vreo evidență, o anume imagine mai clară despre ce se întîmplă. Căci în interiorul eului nu se află decît acest gen de prezențe bizare și nedeslușite. Niște curenți de viață în mișcare, cu intensitate variabilă, sentimentele și din loc în loc cuvinte care enunță și anunță anumite adevăruri de
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
detaliu epic pare să ne depărteze, deși ne aduce mai aproape. Pretextul povestirii, îl anunță Marquez dintru început, este un reportaj comandat de un ziar sud-american în luna octombrie a anului 1949, privitor la golirea criptelor funerare a mănăstirii Santa Clara, pe temelia căreia urma a fi construit un hotel. Sub lespedele ascunzînd fiecare un subiect de roman (un vicerege din Peru și amanta sa tainică, de pildă), ziaristul trimis să consemneze evenimentul găsește o firidă anume, invadată de uriașe plete
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
pe care realmente o așteptam cel puțin noi, oamenii de teatru. Din păcate, aș spune că regizorul Măniuțiu a pierdut ceva din spiritul său esențializant, a renunțat parcă, de o vreme, să-și pună în valoare o idee, o motivație clară de a monta în scenă un text și nu altul. Piesa lui Shakespeare nu este doar o comedie. Un profund spirit ludic, un erotism special, o ambiguitate intenționată și exploatată pe multe niveluri ale comicului, jocul în sine pe muchie
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
Cu ceilalți are relații stereotipe, are cu ei relații ca la ghișeu. E tipul funcționarului care nu trăiește și nu se exprimă în mod real, trăiește doar și se exprimă ca în actele de identitate. Pentru el toate lucrurile sînt clare. Vede numai ce știe și nu poate să nu știe... Tocmai pentru că vede doar ceea ce știe... * 1954. Sînt dezorientat și în toată vraiștea în care mă zbat, simt cum îmi ies la iveală toate instinctele. Egoism,... arivism,... avariție,... complexe de
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
apoi franceza (a defosa, levată, pas etc.). Probabil că unele dintre cuvintele domeniului s-au fixat în limbă atît de bine datorită existenței unui puternic model metaforic, a unei analogii dintre diverse activități sociale și joc. Una dintre cele mai clare ilustrări ale acestui model le oferă în română, ca și în alte limbi, cuvîntul atu (din fr. atout), cu sensul de element care "oferă un avantaj sau o șansă în plus". Netransparentă, deci cunoscută doar specialiștilor, e evoluția figurată a
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
realitate-vis." Ca să reveniți la realitatea-realitate, cea mai bună metodă este să citiți interviul (cu efect de duș rece) pe care Bogdan Ghiu, editorul șef al publicației, i-l ia lui Eugen Negrici, "critic literar inclasabil", care are o perspectivă "originală, clară, nemiloasă" asupra fenomenului literar românesc. Rugat să arunce o ochire retrospectivă asupra ultimului deceniu literar, Eugen Negrici răspunde tranșant, fără obișnuitele tactici de menajare a orgoliilor și susceptibilităților scriitoricești: Nu remarc, deocamdată, nimic fundamental schimbat în literatura postdecembristă. Ea e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
nu știa nimic (oare chiar nu știa?), ci chiar să-i acorde atribuții incomparabil mai mari decât îi acordase Iliescu? A-l implica pe Adrian Costea, așa cum s-a încercat, în potențial uriașele afaceri legate de reconstrucția iugoslavă înseamnă o clară dovadă de inconștiență. Măcar consilierii săi, dacă nu el însuși, ar fi trebuit să știe de faimoasa escrocherie "albumul" (antrepriză dubioasă care, în timpul campaniei din 1996, a contribuit la amuțirea pedeseriștilor, ce se știau murdăriți de la cap la picioare) și
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
această întâlnire, concretă, individuală, paradoxală, ireversibil schimbându-ne prioritățile și programul prestabilite. Irupția miraculosului în logica zilei. Beatitudinea și beatificarea, trepte spre sfințirea noastră și a celor din jur, nu fără poticniri, ocoluri, dar cu înscrierea pe drumul drept și clar. Ce a reprezentat pentru dvs. etapa Echinox: o anticameră în raport cu Steaua sau o perioadă bine definită în descoperirea de sine; un atelier literar sau o experiență spirituală majoră? Echinoxul a fost hotărâtoarea experiență spirituală a tânărului ce eram, o școală
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă în chip de șofer de taxi!) a ilustrat excelent pentru cinefilii români manifestul nonconformist ce amintește de neorealismul anilor '50, "un legămînt de castitate" estetică făcut pentru delimitarea clară de cinematograful comercial "superficial și aseptic". Stilul nervos dezvăluie secretele unei familii onorabile inducînd o senzație de claustrofobie, de paranoia, prin mișcări de cameră simple, printr-un decupaj strict care nu lasă loc improvizației, actorii de teatru solicitați achitîndu-se impecabil
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Bodnaru părăsește experimentul lingvistic radical, păstrând doar asocierile metaforice inedite în conturarea unei imagini feminine la limita dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
cred că există chirurg fără insuccese". Toată strălucita sa carieră de chirurg a fost stăpînită de ceea ce numește "frica de bolnav". Teama înainte de operație și perioada postoperatorie. "De fapt, limita dintre grijă, teamă și viață sub tensiune nu este prea clară în meseria noastră. Cel puțin așa a fost pentru mine și cunosc foarte mulți chirurgi care au avut aceeași viață. În realitate, asta nu este adevărat numai pentru chirurgie, ci și pentru interniști". Grija față de bolnavi l-a chinuit toată
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
consacrării, cu alte cuvinte la componenta jubilatorie și ludică a ceremonialului creator, pare convingătoare și credibilă, în fond lucrurile sînt ceva mai complicate. în transparența gratuității jocului și a gestului plin de prospețime, se întrevăd sigur, în pofida contururilor nu prea clare din pricina camuflajelor, încercările serioase de autoevaluare și se aud interogații pline de gravitate. Anecdotic, expoziția s-a născut simplu, prin hazard, în jurul unei aniversări, adică al unui reper cronologic, și s-a coagulat în mod natural, firesc, fără obstacole. Însă
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
din nou demisia de premier și, de atunci, devine un adversar constant al regelui Carol al II-lea. Autorul biografiei lui Carol pe care o comentez, Paul D. Quinlen, crede că regele Carol al II-lea nu avea o ideologie clară și că dictatura sa regală, pe care a instaurat-o în februarie 1938, nu îi stătea în gînd la începuturile domniei sale. Cred că nu are dreptate. De fapt regele, chiar de la urcarea sa pe tron, a urmărit, tenace, acest proiect
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
o lume pe cât de complexă pe atât de vie este memorabilă. Ideile circulă neîntrerupt prin laitmotive și nuanțări, pe când unghiurile de observație sunt mereu altele, după timp, spațiu, mediu, stare sufletească etc., încît materia de ansamblu rămâne în același timp clară și profundă, vivace și densă, bogată și expresivă. Informația și cultura, considerabile, sunt susținute de o intuiție neobișnuită prin care naratoarea ajunge la esența lucrurilor, în domeniile cele mai diferite, civilizație, cultură, istorie, societate, pe care nu doar le știe
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
intru în amănunte, dar cine urmărește presa de la noi înțelege ce vreau să spun. În ceea ce mă privește, sînt ultimul care crede că Puterea trebuie cruțată. Dar mai cred, de asemenea, că eu ca ziarist am datoria să fac distincția clară între ceea ce bănuiesc și ceea ce pot dovedi. În situații de criză această distincție e cu atît mai necesară cu cît ea antrenează nu numai credibilitatea Puterii, ci și credibilitatea ziaristului care acuză Puterea. Cazul cel mai spectaculos e al ziaristului
Credibilitatea Puterii și presa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15849_a_17174]
-
sau culturală) sînt oferite în doze concentrate și într-o formă dinamizată, atrăgătoare; nu se simte nici o clipă praful adunat pe documente, impresia este că faptele literare evocate sînt vii, prezente. Iar argumentația din structura miezului este atentă, fără scăpări, clară și concisă. Ostentativa obiectivitate prezintă uneori breșe care lasă să respire liber, vreme de cîteva rînduri, personalitatea autorului, opțiunile, convingerile. Zigu Ornea apără "românul" lui Caragiale (orășeanul) - "zeflemitor, ironic, sceptic, inteligent, bonom, acomodant, fără convingeri adînci, nemistic, petrecăreț, volubil" - în fața
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
dar egalitate; puteam deci să-l tratez drept "coleg". De altfel, Bergson era îngrozitor de timid. Înduioșător cu resemnarea și candoarea lui deliberată, chipul îi rămînea impasibil aproape tot timpul. În cele cîteva observații pe care le prezentă cu o voce clară se vădea o inegalabilă stăpînire de sine, iar pentru detalii folosea formule precise cu simplitatea vicleană ce-l caracteriza. La cîteva zile după întîlnirea noastră, pe cînd mă pregăteam să intru în Adunare, mă oprește un om tulburat, care voia
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
Oesch (Germania) mi s-a părut a nu poseda nici una. În fine, premiile: III și II nu mi-au ridicat semne de întrebare. Basul Metodie Bujor (Rep. Moldova) este o personalitate formată cu o voce deosebit de frumos timbrată, o dicție clară, dinamism și prezență scenică; baritonul Marco Cristarella Orestano (Italia) are verva și tehnica perfect adecvate rolurilor bufe din repertoriul Rossini, Donizetti etc. Premiul II s-a împărțit între tenorii Francesco Meli (Italia) cu reale calități vocale, sensibilitate, putere de comunicare
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
Marina Constantinescu În afara rubricilor de teatru permanente din ziare, reviste de cultură și mai știu eu ce, există în România și publicații de specialitate: Teatrul azi, Scena, Semnal teatral, Ultimat și Okean. Circulația lor este lunară sau trimestrială, continuitate clară avînd Scena și Teatrul azi. Aceasta din urmă este și cea mai veche revistă, apărută în 1956 cu un colegiu redacțional care suna cam așa: Camil Petrescu - președinte, Horia Deleanu - redactor-șef, Aurel Baranga, Radu Beligan, Mihail Davidoglu, Lucia Demetrius
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
diplomației. Cu un cinism ieftin, ei iau în considerare exclusiv puterea economică și situația geopolitică atunci când evaluează raporturile internaționale. Procedează astfel pentru că maimuțăresc - de altfel, fără să-l înțeleagă - spiritul practic american. Și pentru că n-au avut niciodată o reprezentare clară a culturii, pe care o consideră în mod eronat o îndeletnicire secundară și facultativă, elitistă, ineficientă și căzută în desuetudine. Cultura constituie însă o ofertă cu nimic mai prejos, din punct de vedere diplomatic, decât produsele alimentare sau armamentul, informația
Strada Eminescu din Islamabad by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15898_a_17223]
-
se spune cam același lucru, dar cu alte cuvinte, Cronicarul e de părerea că președintele Iliescu nu s-a spălat pe mîini de cazul Cozma, ci i-a pus punct în ceea ce îl privește. Un asemenea refuz net, cu explicația clară printre rînduri - Cozma n-are ce face cu grațierea președintelui cîtă vreme are alte procese pe rol și nici nu și-a recunoscut vinovăția - e un fel de a spune că Justiția își va face treaba înainte și că Președinția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
într-un grupaj intitulat Primăvara literară în Banat. Acești tineri băteau atunci la porțile poeziei, care uneori li se deschideau cu multă ușurință. G. Călinescu îi publica pe acești poeți tineri cu condiția să semneze și texte critice de o clară orientare literară. Lui Const. Pârlea i se răspunde la Poșta redacției: "Dar toți adonicii (cei de la revista Adonis) sînt rugați să dea și colaborarea ideologică". Polemica dintre cele două reviste s-a purtat constant, pe întreg anul 1939, mai cu
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
se aflau, în sfârșit, în normalitate; această categorie de profesori se simte, acum, profund frustrată. Și acum să revenim la întrebările din titlu. Cred că pentru cei mai mulți, dacă nu pentru toți cei care lucrează în învățământ, răspunsurile sunt simple și clare: reforma învățământului o fac Parlamentul și Guvernul României, prin MEC; întrebările adiacente ar fi: Cum? și Cu ce? Cu voință politică și cu bani (atâți câți sunt). Până acum, bani au fost puțini, voință, ceva mai multă; acum am impresia
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
pur în literatură și o canalie politică... În ce relație vă aflați cu dizidenții? Sînt dizidenții niște scriitori lipsiți de talent? Dacă e vorba de scriitorii dizidenți ai perioadei ceaușiste, cred că e destul de greu să trasăm niște linii foarte clare. Eu cred că nu au existat în România foarte mulți scriitori dizidenți de genul Soljenițîn... Paul Goma sau Dorin Tudoran, ca să aleg exemplele cele mai evidente, și-au exprimat, la un moment dat, dizidența mai cu seamă paraliterar, aș spune
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]