1,102 matches
-
Clinicienii observă desenele copiilor sau temele jocului pentru a afla mai multe despre preocupările lor. Dintr-o perspectivă psihodinamică, clinicienii consideră testele proiective ca instrumente prețioase pentru a evalua conflictele sau preocupările pe care clienții nu le pot exterioriza. Alți clinicieni se îndoiesc de utilitatea acestor teste. Validitatea și fidelitatea acestor teste nu s-au dovedit puternice în cercetare. În plus, pentru că aceste teste se bazează mult pe interpretarea subiectivă de către clinicieni, sunt deschise mai multor prejudecăți. 2.3. Probleme în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
preocupările pe care clienții nu le pot exterioriza. Alți clinicieni se îndoiesc de utilitatea acestor teste. Validitatea și fidelitatea acestor teste nu s-au dovedit puternice în cercetare. În plus, pentru că aceste teste se bazează mult pe interpretarea subiectivă de către clinicieni, sunt deschise mai multor prejudecăți. 2.3. Probleme în evaluarea adulților și copiilor Procesul de evaluare nu ridică probleme majore. Clinicianul care evaluează adresează clientului întrebări directe pentru a depista informații relevante. Apoi pune un diagnostic și îl trimite pe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu s-au dovedit puternice în cercetare. În plus, pentru că aceste teste se bazează mult pe interpretarea subiectivă de către clinicieni, sunt deschise mai multor prejudecăți. 2.3. Probleme în evaluarea adulților și copiilor Procesul de evaluare nu ridică probleme majore. Clinicianul care evaluează adresează clientului întrebări directe pentru a depista informații relevante. Apoi pune un diagnostic și îl trimite pe pacient la tratament. Bineînțeles că nu este totul atât de ușor și procesul de evaluare nu este o excepție; există anumite
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
unui adolescent l-au forțat poate pe acesta să meargă la un psiholog pentru că sunt îngrijorați în ceea ce privește schimbările recente ale comportamentului său. Adolescentul poate opune rezistență în relatarea informațiilor terapeutului. De vreme ce o bună parte din informațiile de care are nevoie clinicianul vine direct de la pacient, rezistența poate constitui o mare problemă. Chiar și atunci când persoana nu se opune complet, aceasta ar putea avea un puternic interes în rezultatul final și astfel poate fi foarte selectivă în informațiile pe care le oferă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cel mai bun mod cu putință dar pot fi și prejudecăți din partea celuilalt părinte când vorbește cu psihologul, pentru ca acesta să poată evalua capacitatea lui de a avea grijă de copii. 2.3.2. Transferul experienței terapeutului în cazurile analizate Clinicienii pot induce și ei anumite prejudecăți în procesul de evaluare. Una dintre cele mai dificile probleme este prejudecata conform căreia terapeutul reacționează față de client ca și cum acesta ar fi o persoană importantă în viața lui și încorporează aceste sentimente în evaluarea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este prejudecata conform căreia terapeutul reacționează față de client ca și cum acesta ar fi o persoană importantă în viața lui și încorporează aceste sentimente în evaluarea clientului. Aceasta se întâmplă când clientul amintește terapeutului despre o persoană importantă din viața lui, iar clinicianul îl identifică pe client cu această persoană. De exemplu, să ne imaginăm că numele clinicianului este Mariana care s-a despărțit recent de un bărbat. Acesta a acuzat-o pe Mariana că nu a fost fidelă, că nu a fost
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în viața lui și încorporează aceste sentimente în evaluarea clientului. Aceasta se întâmplă când clientul amintește terapeutului despre o persoană importantă din viața lui, iar clinicianul îl identifică pe client cu această persoană. De exemplu, să ne imaginăm că numele clinicianului este Mariana care s-a despărțit recent de un bărbat. Acesta a acuzat-o pe Mariana că nu a fost fidelă, că nu a fost dispusă să salveze relația lor. În ziua următoare, Mariana primește un client, numit Nicu, care
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în comportamentul lui Nicu care sunt adevăratele probleme pe care ea le-a avut cu fostul partener. Acesta este un caz în care Mariana își transferă sentimentele ei pentru fostul partener în Nicu și încorporează aceste sentimente în evaluarea lui. Clinicienii trebuie să fie atenți să evite astfel de cazuri, de aceea ei caută în permanență supravegherea lor de către un alt psiholog chiar și atunci când au multă experiență. Alți profesioniști pot să-i ajute să-și verifice prejudecățile personale care le
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ca și distractibilitatea excesivă sau lipsă de control asupra furiei nu pot crede că au probleme și deci pot nega că s-a întâmplat ceva rău atunci când sunt întrebați (Kazdin, 1991)27. Aceste probleme ale copiilor i-au determinat pe clinicieni și cercetători să se bazeze pe alți oameni, de obicei adulți din viața copiilor , pentru a oferi informații despre comportamentul copiilor. Părinții sunt în general prima sursă de informație. Un clinician poate chestiona părinții unui copil când acesta este adus
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
27. Aceste probleme ale copiilor i-au determinat pe clinicieni și cercetători să se bazeze pe alți oameni, de obicei adulți din viața copiilor , pentru a oferi informații despre comportamentul copiilor. Părinții sunt în general prima sursă de informație. Un clinician poate chestiona părinții unui copil când acesta este adus la tratament, întrebându-i pe părinți despre schimbările în comportamentul copilului și dacă corespunde cu vreun eveniment. Un cercetător îl poate întreba pe părinte despre comportamentul copilului în diverse situații. Pentru că
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
dar și personalul școlii (antrenori sau consilieri școlari), sunt primii care recunosc un copil cu probleme și pot să inițieze o intervenție în acest sens. Evaluările copiilor de către profesori sunt adesea discrepante față de evaluarea făcută de alți adulți, părinți sau clinicieni care evaluează comportamentul copiilor. Astfel de discrepanțe pot să apară deoarece acești adulți fac o evaluare invalidă a copiilor în timp ce profesorii oferă o evaluare validă. Discrepanțele pot apărea și din cauza funcționării copilului pe diferite nivele în diferite circumstanțe. Acasă copilul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care au fost descoperite încă de la prima ediție dar nu erau mult diferite. Pentru că descrierile tulburărilor erau atât de abstracte și bazate pe teoria DSM-I și DSM-II, fidelitatea diagnosticului era scăzută. De exemplu, un studiu a descoperit că patru clinicieni cu experiență care au folosit DSM-I în diagnosticarea a 153 pacienți au fost de acord în privința diagnosticului doar în proporție de 54%. Aceasta a condus la crearea unui nou sistem de diagnosticare a tulburărilor mentale care să fie mai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se poate stabili dacă un factor organic a inițiat tulburarea, ca de exemplu cofeina sau intoxicația. Fidelitatea DSM În ciuda folosirii unor criterii explicite de diagnosticare, fidelitatea multora dintre diagnosticele cuprinse în DSM-III și DSM-III R a fost dezamăgitoare. În medie, clinicienii experimentați au fost de acord doar în proporție de 70% asupra diagnosticelor folosind aceste manuale. Fidelitatea unora dintre diagnostice, mai ales cele bazate pe tulburările de personalitate, a fost mult mai scăzută. Fidelitatea scăzută poate fi cauza mai multor factori
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
personalitate, a fost mult mai scăzută. Fidelitatea scăzută poate fi cauza mai multor factori. Deși cei care au dezvoltat DSM-III și DSM-III R au încercat să stabilească criterii pentru fiecare tulburare, multe dintre aceste criterii erau încă vagi și impuneau clinicianului să facă inferențe despre simptomele clientului sau să se bazeze pe bunăvoința pacientului de a-și expune simptomele. De exemplu, marea majoritate a simptomelor privind tulburările de dispoziție și anxietate sunt experiențe subiective (tristețe, lipsă de speranță); numai pacienții își
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
expune simptomele. De exemplu, marea majoritate a simptomelor privind tulburările de dispoziție și anxietate sunt experiențe subiective (tristețe, lipsă de speranță); numai pacienții își pot exprima simptomele și cât sunt de severe. Pentru a diagnostica oricare dintre tulburările de personalitate, clinicienii trebuie să stabilească trecutul pacientului în ceea ce privește comportamentul disfuncțional sau modul de a relaționa cu lumea. Dacă clinicianul îl cunoaște pe client dintotdeauna, clinicianul trebuie să se bazeze pe client sau pe familia lui pentru a obține informații; alte surse de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tristețe, lipsă de speranță); numai pacienții își pot exprima simptomele și cât sunt de severe. Pentru a diagnostica oricare dintre tulburările de personalitate, clinicienii trebuie să stabilească trecutul pacientului în ceea ce privește comportamentul disfuncțional sau modul de a relaționa cu lumea. Dacă clinicianul îl cunoaște pe client dintotdeauna, clinicianul trebuie să se bazeze pe client sau pe familia lui pentru a obține informații; alte surse de informație pot, de asemenea, să ofere imagini diferite ale funcționării clientului. În efortul de a crește fidelitatea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
își pot exprima simptomele și cât sunt de severe. Pentru a diagnostica oricare dintre tulburările de personalitate, clinicienii trebuie să stabilească trecutul pacientului în ceea ce privește comportamentul disfuncțional sau modul de a relaționa cu lumea. Dacă clinicianul îl cunoaște pe client dintotdeauna, clinicianul trebuie să se bazeze pe client sau pe familia lui pentru a obține informații; alte surse de informație pot, de asemenea, să ofere imagini diferite ale funcționării clientului. În efortul de a crește fidelitatea diagnosticelor în DSM-III și DSM-III R
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Drept rezultat, fidelitatea diagnosticelor în DSM-IV se așteaptă să fie mai ridicată decât cea a instrumentelor anterioare. 2.4.2. Sistemul multiaxial Începând cu cea de-a treia ediție a DSM, manualul menționează 5 axe sau dimensiuni pe baza cărora clinicianul evaluează comportamentul pacientului (vezi tabelul nr. 2.8.) Doar primele două axe prezintă tulburări actuale și criteriile cerute pentru diagnosticarea lor. Celelalte trei axe oferă informații despre condițiile fizice care pot afecta starea de sănătate mentală (Axa III), stresorii psihosociali
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și de mediu în viața persoanei (Axa IV) și gradul de afecțiune al stării mentale și de funcționare al persoanei (Axa V). Să vedem cele cinci axe una câte una, așa cum au fost definite de DSM-IV (2000). Pe Axa I, clinicianul notează tulburările majore DSM-IV în care persoana se încadrează, cu excluderea retardului mental și tulburărilor de personalitate (vezi tabelul nr. 2.9.). De asemenea, clinicianul notează dacă aceste tulburări sunt cronice sau acute. Tulburările cronice durează perioade mai lungi de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cinci axe una câte una, așa cum au fost definite de DSM-IV (2000). Pe Axa I, clinicianul notează tulburările majore DSM-IV în care persoana se încadrează, cu excluderea retardului mental și tulburărilor de personalitate (vezi tabelul nr. 2.9.). De asemenea, clinicianul notează dacă aceste tulburări sunt cronice sau acute. Tulburările cronice durează perioade mai lungi de timp. Tulburările acute sunt cele care s-au petrecut mai recent sau au simptome mai severe. Pe Axa II, clinicianul notează boli fizice sau medicale
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nr. 2.9.). De asemenea, clinicianul notează dacă aceste tulburări sunt cronice sau acute. Tulburările cronice durează perioade mai lungi de timp. Tulburările acute sunt cele care s-au petrecut mai recent sau au simptome mai severe. Pe Axa II, clinicianul notează boli fizice sau medicale de care suferă persoana. Bolile pot sau nu pot fi direct legate de tulburările de care persoana suferă. De exemplu, o persoană poate avea cancer la plămâni care nu are nimic de-a face cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
acestea, este important să se cunoască bolile fizice din două motive. Odată, aceste boli pot fi legate de starea mentală a sănătății persoanei. De exemplu, o persoană poate fi depresivă pentru că are cancer la plămâni. Așa cum am menționat adineaori, un clinician trebuie să evite interacțiunea între tratamentul luat de către pacient pentru boala fizică și cel prescris pentru tulburarea mentală. Pe Axa IV, clinicianul apreciază severitatea stresorilor psihosociali cu care se confruntă pacientul, la fel ca și cele inserate în tabelul nr.
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
persoanei. De exemplu, o persoană poate fi depresivă pentru că are cancer la plămâni. Așa cum am menționat adineaori, un clinician trebuie să evite interacțiunea între tratamentul luat de către pacient pentru boala fizică și cel prescris pentru tulburarea mentală. Pe Axa IV, clinicianul apreciază severitatea stresorilor psihosociali cu care se confruntă pacientul, la fel ca și cele inserate în tabelul nr. 2.12. Din nou, acești stresori psihosociali pot fi legați de tulburarea mentală a pacientului drept cauză și consecință. Sau pot doar
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pacientului drept cauză și consecință. Sau pot doar să coincidă cu această tulburare. Cu toate acestea, este important să se cunoască tipurile de stresori cu care se confruntă pacientul pentru a se putea oferi un tratament bun. Pe Axa V, clinicianul apreciază nivelul la care pacientul poate funcționa în viața de zi cu zi pe scala dată în tabelul nr. 2.13.; aceasta îl ajută pe clinician să evalueze gradul în care tulburarea afectează capacitatea de a funcționa a pacientului. Tabelul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se confruntă pacientul pentru a se putea oferi un tratament bun. Pe Axa V, clinicianul apreciază nivelul la care pacientul poate funcționa în viața de zi cu zi pe scala dată în tabelul nr. 2.13.; aceasta îl ajută pe clinician să evalueze gradul în care tulburarea afectează capacitatea de a funcționa a pacientului. Tabelul nr. 2.8. Axele DSM-IV DSM-IV are 5 axe pe baza cărora se evaluează clientul Axa I Tulburări Clinice Axa II Tulburări de Personalitate Retard Mental
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]