2,135 matches
-
a poporului, ea ne învață, în sfârșit, să fim intransigenți față de rămășițele culturii și ideologiei burgheze amorale și putrede, împotriva marasmului și decadenței artei occidentale.“ („Literatura realismului socialist, prieten scump“, Glasul Roșu, 18 octombrie 1959) „Țara mea cu sufletul torid, Neclintită-n piatră, demnă pe pământ, Porțile vieții largi ți se deschid, Cu partidu-n frunte, mândră, eu te cânt!“ („Țara mea“, Informația Bucureștiului, 21 august 1975) VITANIDIS Gheorghe „În acest amplu proces de înălțare și înnobilare a omului suntem chemați, prin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
creație, afirmarea geniului inepuizabil al poporului. Opera sa, la scara națională, se resfrânge în orice domeniu. Ideile converg către același adevăr.“ (Săptămîna, 26 ianuarie 1978) DUMITRESCU Ion Vegu „Brațele mele poartă destinul cetății. Și peste toate, ca o iluminare, Stă, neclintită de nimeni în veci, Flacăra vie a poporului meu În drum spre comunism.“ („Partidului“, Orizont, 7 mai 1976) DUMITRESCU Lucian „Chiar și-n crețurile grinzii Mai suspină fagii, pinii, Amintindu-și de pădure, Fripți de dorul rădăcinii. Fripți de dorul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tineretului. Supliment literar și artistic, 25 iulie 1987) GRUNEA Vasile „Ci ne fu dat, ne este nouă dat s-avem o frunte și acum vitează și fruntea să ne fie un bărbat cu suflet mare și gândirea trează.“ („Senin și neclintit“, Tribuna, 26 ianuarie 1978) HAGIU I., prof. univ. dr. „Dezvoltând teoria despre organizarea și conducerea științifică a societății socialiste, secretarul general al partidului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a acordat și acordă o atenție deosebită întăririi partidului comunist, a afirmării rolului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din mestecat, apoi se uită unul la altul. Mitică se repede la ușa bucătăriei și apasă clanța. Ușa nu vrea să se deschidă, clanța pare să se fi blocat în poziția orizontală. Mitică se luptă cu ușa care nu se clintește, în timp ce alarma sună asurzitor. Peste un minut căldura devine insuportabilă. Se aud țipetele oamenilor care aleargă bezmetic prin clădire. Pe sub ușă începe să intre o perdea de fum. Cerasela a rămas paralizată, cu mărul în mână. Gura ei e deschisă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cutia pe dulap și am plecat să mă spăl pe dinți. Se apropia ora de culcare. Umbră pământului Închide ușa. Tace, nu se uită la mine. Mă auzi? Închide ușa. E curent. Mă uit la el, nici nu s a clintit. Stă tolănit pe canapea și citește dintr-o carte. Nu pot să-i văd ceafa. E îngropată în claia de păr. Păr crescut fără noimă. Păr nespălat de-o săptămână. Cine-o fi femeia care l suportă în halul ăsta
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
tot, încorporând toate greutățile aparatului. Se încordează în încercarea de a urni povara. Nu reușește. Se strâmbă sinistru și se face roșu ca steagul Republicii Populare Chineze, apoi urlă ca o creatură din Alien 3. Grămada de fiare nu se clintește. Renunță și se ridică de pe băncuță, plin de nervi. Lovește cu pumnul în scheletul aparatului, care vibrează din toate încheieturile, dar se ține tare. Oliver se îndepărtează din raza de acțiune a utilajului. Mă uit la ceasul de pe ecranul digital
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
au dovedit a fi, în substanța lor, profund antieuropene. Căci Europa înseamnă, dincolo de geografie, un anumit mod de a gândi, rațional, fără disprețul oriental al istoriei. N-ar trebui, așadar, să ne hrănim cu iluzia că noi nu ne-am clintit din Europa, deoarece, geografic, n-am încetat nici o clipă să fim europeni. Oare, în ultima jumătate de veac, nu s-a schimbat nimic în psihologia noastră, în mentalitățile noastre”? Adevărul e că atât fascismul, cât și comunismul au urât o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am întreprins cu toții să-l facem din diferite părți. Bietul om la început era foarte bucuros că poate sta la căldură și câștiga parale cu interesanta lui figură fără să facă nimic; dar de la o vreme, silit fiind să șadă neclintit în aceeași pozițiune, se plictisea amar, căsca, de i se rupeau fălcile, și picura de somn, încât trebuia la fiecare sfert de oară să-l scuturăm, ca să nu cadă de pe scaun. Nu știu zău dacă după câteva ședinți n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Albă, unde după spusa cronicarului Urechie au căzut multă boierime și mulți viteji moldoveni, totuși turcii au trebuit să se retragă peste Dunărea, urmăriți și hărțuiți de Ștefan cel Mare, care le-a pricinuit mari pagube; iar Ștefan a rămas neclintit pe scaunul lui, stăpân pe întreaga țară a Moldovei. De asemenea polonii, care au năvălit de atâtea ori în țară, n-au izbutit niciodată să o supuie, ci totdeauna au fost în cele din urmă bătuți și alungați peste hotar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
manifeste loialitate față de societatea specializată de pază la care lucrează, să păstreze secretul de serviciu, să nu facă concurență neloială acesteia, să aducă la cunoștința conducerii comentariile negative la adresa societății, manifestările și stările de spirit nefavorabile menținerii unei unități de neclintit, a colectivului din care face parte. Personalul de pază și protecție trebuie să militeze pentru promovarea unei imagini deosebite a societății la care activează, mai întâi printr un comportament al său în relațiile cu publicul, cu beneficiarii etc., de natură
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
și nu s-au mai dat duși cu lunile de zile. Încep și eu să-mi amân data plecării și să uit de planurile de explorare, dar din fericire mi-am luat deja zborul către Costa Rica și trebuie să mă clintesc către următoarea destinație. Acum înțeleg prin ce va fi trecut Ulise când a trebuit să părăsească insula lui Calypso pentru a-și continua călătoria. De fapt, nici nu m-aș mira dacă respectiva insulă ar arăta întocmai precum Caye Caulker
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cap. Îmi spune că am multă energie și, în același moment, simt cum mă trezesc brusc și percep ceva ciudat în atingerea lui. Gândesc instantaneu ceva de genul „Nici prin gând să nu-ți treacă”, fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec clătinat către ceilalți, mă opresc, vomit, mai fac un pas, vomit din nou, aud zgomotul chinuitor de puternic al râului a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pusese chipiul cu frunze de stejar aurite. "Scuză-mă, spuse el, dorm, călătoria a fost lungă." Brațul galonat lovi gheridonul și chipiul cu aurăriile națiunii sări în aer, apoi se rostogoli pe un scaun, unde rămase fără să se mai clintească. Va trebui să-l lipesc la loc pe fotografie, gândi el și se întoarse pe partea cealaltă. Limba de foc îi linse iar pleoapele. Întredeschise ochii. Îl orbi strălucirea unui incendiu; lumea era pe cale să ardă ca o torță, sub
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
numit astfel de cerințele ficțiunii, corespunde unei rupturi importante. Bătălia nu mai are loc înăuntrul ei, ci în afară, pe câmpul luptelor derizorii și înverșunate, într-o lume lipsită de valoare, încremenită în autismul demagogiei și al încrederii ei de neclintit în virtuțile represiunii directe sau disimulate. Consagvinitatea care o lega de celelalte personaje nu mai există aici, înlocuită fiind de răceală. Eul i se împlinește în detașare. Mușcă dintr-o felie de pâine prăjită unsă cu unt: cranț. Nimic mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
urmată apoi de diplomație, forță militară și lupta pentru cucerirea punctelor cheie, cele mai bine fortificate. Capitolul XIII al lucrării tratează pe larg metodele de luptă. Potrivit lui Sun Zi, când războiul este inevitabil, singura alegere este de a te arăta neclintit în fața acestuia și de a nimici dușmanul în cel mai scurt timp și cu cele mai puține pierderi. După el, pierderea sau câștigarea războiului se produce după o anumită regulă a cărei soluție, ca și în alte situații uzuale, poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ordin supușilor să micșoreze înălțimea oamenilor din țara Longbo, pentru ca aceștia să nu mai tulbure ordinea normală a vieții de pe Pământ. Cel de-al treilea munte nu s-a mișcat deloc, este susținut în continuare de broaștele țestoase și stă neclintit pe coasta de est a Chinei de astăzi. Sui, omul care a descoperit focul În basmele populare chinezești pot fi descoperiți mulți eroi curajoși și de o dârzenie neasemuită. Unul dintre ei este Sui, omul care a aprins pentru prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să nu te duci. Soarele este foarte departe de noi, cum să ajungi la el? Vei muri de oboseală pe drum". "Nu te duce, soarele este atât de fierbinte, că te va arde cu razele lui". Dar Kuafu era de neclintit în decizia sa și a spus poporului său: Pentru liniștea și fericirea tuturor oamenilor, voi merge să caut și să găsesc soarele". Zis și făcut! Și-a luat rămas bun și a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cunoscuseră și doritoare numai de a se duce acolo unde o așteptau Regele și copilul Ei. Iubirea ce-i arătă regele Ferdinand îi îndulci ultimele zile, dar viața nu mai avea rost pentru ea și păși cu liniște și voință neclintită către sfârșitul mult dorit.](Ibidem, p. XII.) În fine, sosi ziua memorabilă când se decise intrarea noastră în războiul acela grozav care, cu atâtea iluzii, sforțări, eroisme, dureri, sacrificii, ne duse la cea mare fericire dată vreodată unui neam. războiul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
misive pro forma (deoarece aveam mijloacele noastre clandestine de a coresponda) erau redactate numai în vederea cabinetului negru. Vorbeam de lipsurile mari în care trăiam, ca să nu le dau pofta de a mă muta de aici, dar și de speranțele mele neclintite într-un viitor bun, care va răscumpăra vremurile prezente. Puneam cu ostentație data după stilul vechi, fiindcă era interzis, și spuneam că nu ne pasă de nimic. Soldatul îmi spuse că scrisorile mele erau deschise la poliție, dar că pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
faci, despre comportarea ta viitoare, lasă-mă să fac o comparație. Omul e ca un rîu: firav la izvor, săltăreț printre stînci, tumultuos printre munți, cu urme de valuri cînd trece printre dealuri, liniștit și plin de aluviuni la cîmpie, neclintit la intrarea în mare... Mai sînt și rîuri care dau din munte direct în mare, îi zic eu. He-he! rîde Graur. Ia vezi, continuă el pe un ton grav, nu cumva calci pe urmele lui Vlad, construindu-ți și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și supusă. Nu părea nimic mai ușor decât să pătrundă în ea, până în adâncuri, să o posede cu totul, să câștige acest rămășag cu sine însuși și să se elibereze de imensa apăsare bolovănoasă dinlăuntrul său. Dar nu se putea clinti din loc. Rămase la țărm, contemplând neputincios trupul gol al mării. „Nu sunt bun să fiu un personaj exemplar, e clar“, își spuse, clă tinând din cap. „îmi lipsește ceva... Mai mult ca sigur, o doagă!“ Atunci zări în față
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-o Întinse fără a se osteni să citească restul — Dar cred că nu e cale să-l Împiedicăm să afle că am făcut asta de capul meu, că nu aveam intenția să-i spun o vorbă. Vianello nu se clinti. — Dacă veți semna doar raportul, domnule, am să mă ocup eu de el. — Vianello, ce ai de gând să faci cu asta? Ignorând Întrebarea, Vianello spuse: — M-a ținut la jafuri vreme de doi ani, nu-i așa, domnule? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nespus de jovial, atmosfera era destinsă și poate că s-ar fi ajuns în cele din urmă la o înțelegere, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva imprevizibil. Ioniță stătea năucit lângă roata trăsurii, iar Iscru cobora alene. Vizitiul rămăsese neclintit pe capră. Pampu-Zogru urmărea fascinat discuția dintre spătar și frații care se sprijineau lejer în bâtele groase, lustruite, din lemn de stejar. Spătarul povestea ce și cum auzise despre ei, iar în jur țâșneau murmure de plăcere. Ei, văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a vrut să bată în poarta mănăstirii. Dar zgomotele erau minore, ca și cum ar fi bătut cu un băț de chibrit. A tras funia clopotului, care nici nu s-a clintit, și apoi a început să zgârie lemnul, dar, în afară de Zogru, nimeni, nici măcar fantoma însăși nu auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru, știind prea bine că vorbește unui mort și că oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca din fundul pământului, s-a apropiat de ea și i-a spus la ureche sunt eu, Zogru, dacă n-ai uitat de mine, ne-am cunoscut de mult, pe când eram Pampu, apoi a privit-o să vadă dacă se clintește, iar Ghighița a deschis ochii ca un dop de șampanie și pe urmă gura, iar printre buzele plisate i s-a strecurat sufletul, ca o bilă minusculă de lumină fierbinte. Speriat și mâhnit, Zogru l-a lăsat pe Teodosie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]