1,118 matches
-
lui Miloš era organizarea unei administrații centrale. El moștenise o singură instituție de stat, Curtea Supremă Națională de Justiție, care era cea mai înaltă istanță judecătorească; în afară de aceasta Miloš nu dispunea de nici o temelie pe care să poată clădi ceva. Cneazul nu era un om educat, nu știa să scrie sau să citească. Nu avea nici experiența vieții din afara Imperiului Otoman, astfel că era firesc să adopte modelele otomane în administrarea statului; în fond, el acționa ca un pașă turcesc. Lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
i se opuneau notabilii locali, care erau nemulțumiți de atitudinea lui și de faptul că funcția supremă era ocupată de unul dintre ei. Ei erau obișnuiți să-și conducă propriile districte cu amestec minim din partea unei autorități centrale. Lupta dintre cneaz și notabilii disidenți va constitui tema principală a istoriei politice a Serbiei în deceniile care vor urma. Miloš avea avantajul de a fi un politician extrem de inteligent și viclean. El a reușit nu numai să domine situația politică, ci și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
întinse și șaptesprezece sate în Valahia. Deși avea o atitudine autocratică și era evident corupt, Miloš era un conducător popular și respectat de marea masă a populației. El era o figură pe care țăranul o putea înțelege. Analfabet și necioplit, cneazul nu era prea departe de omul de rînd. Pe toată durata domniei lui, Miloš a întîmpinat dificultăți în relațiile cu Poarta și cu notabilii, dar a beneficiat de sprijinul deplin al celei mai mari părți a populației. Divergențele dintre Miloš
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
turcești; făcea frecvent profesiuni de credință și devotament față de sultan și împărțea bacșișuri grase în stînga și-n dreapta. Primul lui obiectiv era asigurarea dreptului ereditar la succesiune pentru familia sa. Din cauză că nu voia să-și primejduiască relațiile cu Poarta, cneazul a refuzat să coopereze cu Eteria în strădania acesteia de a organiza o mare revoltă balcanică. Fără îndoială că nu a existat nici o legătură strînsă între sîrbi și greci, iar interesele Serbiei fuseseră prejudiciate de influența fanarioților la Constantinopol. La
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
chestiune a ajuns să fie implicată în politica internă a țării și să aibă efect asupra opoziției notabililor care vedeau în Karagheorghe o alternativă preferabilă lui Miloš. Revenirea în țară a liderului primei revoluții constituia așadar o provocare la adresa puterii cneazului. Asasinarea lui în iulie 1817 a marcat declanșarea conflictului dintre familiile Obrenović și Karagheorghević. Atunci cînd Miloš nu a reușit să obțină aprobarea otomanilor privind succesiunea sa ereditară, el a convocat în 1817 o adunare și a convins-o să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
-l declare domnitor ereditar. Fără consimțămîntul Porții sau a marilor puteri, actul acesta avea însă o mică valoare reală. Drept urmare, Miloš a pornit să-și consolideze domnia în țară. Curtea Supremă Națională de Justiție a fost ticsită cu adepți ai cneazului. El s-a asigurat și de atitudinea favorabilă lui a autorităților comunale, numindu-i personal pe oborcnejii fiecărei localități și plătindu-le un salariu; adunările locale au fost private de autoritatea de care se bucurau înainte. Cu ajutorul rudelor și al
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a asigurat și de atitudinea favorabilă lui a autorităților comunale, numindu-i personal pe oborcnejii fiecărei localități și plătindu-le un salariu; adunările locale au fost private de autoritatea de care se bucurau înainte. Cu ajutorul rudelor și al prietenilor lui, cneazul a reușit să-și mențină controlul asupra statului. Cu toate că au existat mai multe conspirații împotriva lui, el le-a dejucat pe toate prin metode directe și brutale. Cu toate acestea, Miloš nu a reușit să extindă drepturile de autonomie ale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
apariția unei opoziții unite alcătuită mai ales din notabili, negustori, oficiali din conducerea statului și din alte persoane care suferiseră daune din cauza acțiunilor lui Miloš sau care îl urau personal. Pe parcursul acestui deceniu, aceștia au încercat să-l oblige pe cneaz să înființeze un consiliu sau o adunare cu care să împartă puterea, o acțiune care era de fapt stabilită prin acordul încheiat cu Imperiul Otoman. Așa cum era de așteptat, Miloš nu a acceptat să-și limiteze de bunăvoie autoritatea. În
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Miloš nu a acceptat să-și limiteze de bunăvoie autoritatea. În 1835 s-a întrunit o adunare, la care au participat circa patru mii de reprezentanți, care a elaborat așa-numita Ofertă Constituțională. Aceasta cerea constituirea instituțiilor menționate mai sus. Cneazul a numit într-adevăr un consiliu, pe care după aceea l-a ignorat însă, așa cum a făcut și cu celelalte prevederi incluse în document. Chestiunea constituțională le implica și pe marile puteri, care urmăreau evenimentele interne din Serbia prin consulatele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în privința obținerii influenței asupra guvernului și participau activ la certurile interne. În timpul acestei crize politice, opoziția față de Miloš era constituită de Partidul Constituțional, al cărui șef era Toma Vučić-Perišić. Scopul acestui partid era adoptarea unei constituții care să limiteze puterea cneazului și să-l oblige să guverneze împreună cu oamenii de frunte ai țării. Nu se punea problema participării populare sau a unei reforme democrate. Alternativa oferită era domnia unui conducător corupt sau a unei oligarhii. Avînd aceste opțiuni, guvernele britanic și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
limitarea stabilită de prevederile lui în legătură cu puterea arbitrară de pînă atunci a domnitorului. El urma să conducă de acum înainte împreună cu un consiliu alcătuit din șaptesprezece membri. Aceștia erau numiți de el, dar după aceea nu puteau fi înlocuiți. Atît cneazul cît și consiliul stabileau legislația, iar Miloš avea drept de veto. Actul reglementa și alte aspecte ale vieții statului, cum ar fi aparatul birocratic și sistemul juridic. Neputînd accepta noul aranjament, Miloš a abdicat și a plecat din țară. În ciuda
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Miloš avea drept de veto. Actul reglementa și alte aspecte ale vieții statului, cum ar fi aparatul birocratic și sistemul juridic. Neputînd accepta noul aranjament, Miloš a abdicat și a plecat din țară. În ciuda plecării lui în aceste condiții vitrege, cneazul realizase multe în timpul domniei lui. El rezolvase problema statutului Serbiei în cadrul Imperiului Otoman și obținuse o trasare foarte favorabilă a granițelor ei. Cu toate că Rusia era conform tratatului puterea protectoare, nici ea, nici oricare altă mare putere nu putea exercita tipul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
vor putea controla pe participanți, ei s-au pomenit în situația de a fi manevrați. A existat realmente o foarte mare opoziție nu numai împotriva lui Alexandru, ci și a dinastiei Karagheorghević. Drept urmare, adunarea a decis detronarea lui Alexandru, rechemarea cneazului Miloš și reinstalarea dinastiei Obrenović. Întors după o lungă perioadă de exil, Miloš a domnit doar un an și jumătate înainte de a muri la vîrsta de optzeci de ani. Ideile lui politice nu se schimbaseră; el intenționa să fie un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să fie un monarh absolut. În 1859 s-a stabilit totuși ca adunarea să se întrunească cu regularitate la fiecare trei ani, dar mai curînd ca organism consultativ decît legislativ. Guvernul sîrb era deci compus din trei elemente potențial rivale: cneazul, consiliul și adunarea. Aceste sectoare aflate într-o competiție acerbă vor constitui baza unei noi alinieri politice și cea a două partide. Pe viitor, Partidul Liberal avea să joace rolul de aliat al susținătorilor adunării, în timp ce Partidul Conservator sprijinea autoritatea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mare se înregistra în politica externă, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Mihail să-și continue strădaniile în vederea implementării programelor lui active și agresive. Cît privește administrația internă, guvernul evoluase de la nivelul primitiv din timpul lui Miloš, cînd cneazul deținea întreaga putere și făcea ce voia cu vistieria statului, la regimul constituțional din 1869. După cum am văzut, pe parcursul acestei perioade, administrația locală a fost trecută sub controlul aparatului birocratic centralizat. Cu toate că s-ar putea argumenta că majoritatea acestor schimbări
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
opt veacuri, castrul Timișoarei era pentru întâia oară amintit în Diploma regelui maghiar Andrei al II-lea. De atunci, orașul avea să amenințe pe rând poziția Budapestei, Novi Sad-ului și chiar a Bucureștilor. O populație autohtonă, cu juzii și cnezii ei, ce-și păstra de câteva secole structurile de autonomii locale - obști - din care se ridicase nobilimea mică și mijlocie bănățeană, sprijin pentru puterea regală în confruntarea permanentă cu marii feudali. Pe acest fapt se bazează Carol Robert, regele ungar
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
Moldova, ei sunt pomeniți pentru prima dată în mod indirect în anul 1414, când Alexandru cel Bun dăruiește, printr-un hrisov din 2 august, boierului Toader Pitic și fratelui său mai multe sate, între care și unul „unde au fost cnezi Lie și Țigănești”. Pentru Ardeal, menționăm diploma din 1423 prin care regele Sigismund dă poruncă tuturor dregătorilor și nobililor săi să nu aducă vreo vătămare lui „Ladislau, voievodul țiganilor”, când acesta va trece cu oamenii săi prin orașele și târgurile
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
de la Sântămărie Orlea este menționat documentar la 1363, acum fiind o construcție în stil baroc, înălțată în 1782 și transformată în secolul al XIX-lea. În aceeași localitate se poate vedea și biserica reformată, cândva ortodoxă, ridicată în piatră de către cnezii din familia Cânde, la sfârșitul secolului al XIII-lea. La Ribița se află biserica Sf. Nicolae, ctitorie a cnezilor ribițeni, construită din piatră brută la finele secolului al XIV-lea. Biserici cu o vechime considerabilă se pot vizita la Criscior
Agenda2004-2-04-tursit () [Corola-journal/Journalistic/281940_a_283269]
-
transformată în secolul al XIX-lea. În aceeași localitate se poate vedea și biserica reformată, cândva ortodoxă, ridicată în piatră de către cnezii din familia Cânde, la sfârșitul secolului al XIII-lea. La Ribița se află biserica Sf. Nicolae, ctitorie a cnezilor ribițeni, construită din piatră brută la finele secolului al XIV-lea. Biserici cu o vechime considerabilă se pot vizita la Criscior, Bârsău, Ostrov și Lăpugiu de Jos. Și astăzi se poate vedea Cetatea de Colț sau a Cândeștilor, situată pe
Agenda2004-2-04-tursit () [Corola-journal/Journalistic/281940_a_283269]
-
Biserici cu o vechime considerabilă se pot vizita la Criscior, Bârsău, Ostrov și Lăpugiu de Jos. Și astăzi se poate vedea Cetatea de Colț sau a Cândeștilor, situată pe un pinten stâncos al Munților Retezat. Cetatea a fost ridicată de cnezii Cândea din Râu de Mori, la începutul secolului al XIV-lea. În fine, trebuie amintit și Turnul de la Crivadia, care se înalță pe marginea stâncoasă a apei Merișorului și este realizat din piatră de calcar locală. DUȘAN BAISKI Regal de
Agenda2004-2-04-tursit () [Corola-journal/Journalistic/281940_a_283269]
-
distins". Numai că ambii poli între care se agita Barbu erau derizorii. Dacă plecăciunea ancilară era nemijlocit înjositoare, celălalt, visul "grandorii", nu depășea nici el un artefact de îndoielnic gust. "în acest sens avea ceva de pașă bosniac sau de cneaz muntenegrean". îl distingea așijderea pe "patron" o tactică perfidă a intimidării celor socotiți a-i fi adversari, prin intoxicarea opiniei publice, similară cu cea practicată de Securitate (dacă s-ar pune, azi, chestiunea relațiilor sale cu poliția politică, mai mult
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Baritonul s-a remarcat mai ales în duetul final alături de Tatiana, unde ne-a înfățișat un gentleman îndrăgostit și conștient de greșelile trecutului, ca și de nefericitul său destin. De altfel, acest lucru transpare încă din scena balului din casa cneazului Gremin, când, după mulți ani, Oneghin o revede pe Tatiana și începe să-și reproșeze atitudinea avută anterior. În rolul Olgăi a fost distribuită mezzosoprana rusă Polina Garaeva, laureată a primei ediții a concursului internațional Le Grand Prix de l
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
în momentul duelului cu Oneghin, când ambii combatanți se arată mistuiți de trăiri complexe, de la regretul destrămării unei prietenii până la gândul unei probabile morți. Alte apariții interesante și apreciate de public au fost cele ale lui Marius Boloș în rolul cneazului Gremin, Liviu Indricău în rolul profesorului Triquet (aici este de menționat inteligența cu care a fost abordat acest rol de compoziție), sau Emanuela Pascu, în rolul Filipievna, ce și- a făcut astfel debutul în opera lui Ceaikovski. De asemenea, a
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
reședință a curții regale a Ungariei, capitală a unei Voivodine supuse Habsburgilor și era gata-gata să devină, după lovitura de stat de la 23 august 1944, sediul „guvernului fantomă”, creat și condus de Horia Sima. O populație autohtonă, cu juzii și cnezii ei, ce-și păstra de câteva secole structurile de autonomii locale - obști - din care se ridicase nobilimea mică și mijlocie bănățeană, sprijin pentru puterea regală în confruntarea permanentă cu marii feudali. Pe acest fapt se bazează Carol Robert, regele ungar
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
foarte lungă tăcere, G.Verdi scrie atât de romanticul dar și atât de dramaticul său Othello (Milano, 1887). Trei ani mai târziu, verismul triumfă cu P.Mascagni și a sa Cavalleria rusticana (1890, Roma). Nu trebuie să-l uităm pe Cneazul Igor al lui A. Borodin (1890, Sankt Petersburg) și nici Dama de pică a lui P.I. Ceaikovski (1890, Sankt Petersburg). În 1892, la Viena are loc premiera Werher de Massenet și, în același an, trei luni mai târziu, Paiațe de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]