1,794 matches
-
valul de tristețe, resemnat, am pornit în lungul Podului Vechi. “Auzi dumneta. Cică el e gândul meu de veghe. Să ai încredere în el și dumnealui dispare ca un laș” - gândeam eu când, un călăreț, strunindu-și armăsarul focos cu coamă rotată, se oprește în fața mea. Privesc întâi la calul de o frumusețe aparte și apoi la omul care îl strunește... Nu mică mi-a fost mirarea când, înălțat în scări, ședea - cine altul - dacă nu prietenul meu, gândul de veghe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din mâna lui Luke. Oricum, nu mai făceai față, Claire. Din prima zi, ai fost o proastă investiție. Aceia dintre voi care se gândesc, poate, s-o angajeze pe domnișoara Truman, considerați-vă avertizați! Vivian și-a aruncat pe spate coama blond-roșiatică și a râs cu răutate. Preț de-o secundă, am simțit o dorință nebună să urlu și eu la ea. Nu voiam s-o las pe Vivian să mă împroaște cu noroi în fața unor oameni pe care-i respectam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la școli... — Între blocuri. Se coboară de la intersecție până la un fel de scuar. Un drum încă nepietruit, mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-ți recunoști propria voce, de ce de ce de ce. A mai apucat să vadă cum îndreaptă spre el gigantica ei gingașă făptură. Dintr-un salt scurt, coborâse de pe birou. Se înălțase. Întreagă, întreagă, în sfârșit... Cu picioarele acelea lungi lungi și coama aspră, strânsă cuminte la ceafă. Își împreunase mâinile subțiri, delicate, ca pentru a-i cere iertare sau pentru a-l liniști doar, în pregătirea bucuriei: să fie în stare a primi lumina tânără, privirea ei, care se tot apropia. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai departe, pe câmpuri, sinucis sau ucis în noaptea care a fost n-a fost și tot continua,neobosită, neîncheiată. Dacă i-aș aduna pe toți pacienții lui Marga în noaptea asta, înșirați cu câte o torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aerului în jurul trupului. Vreau să vorbesc despre Tom și Lucy, despre Stanley Chowder și cele patru zile pe care le-am petrecut la Chowder Inn, despre gândurile pe care le-am gândit și visurile pe care le-am visat pe coama aceea de deal din sudul Vermontului. Vreau să-mi amintesc amurgurile azurii, zorii trandafirii și languroși, urșii schelălăind în pădure noaptea. Vreau să îmi amintesc tot. Și, dacă asta e prea mult, atunci măcar o parte. Nu, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
place că pare mereu gata să râdă, pare că nu se teme de mărimea personalității ei. Hotărăsc că e o fată competentă și activă, fără îndoială bună la pat. Nici drăguță, dar nici nedrăguță. Ochi albaștri, radioși, buze pline, o coamă deasă de păr blond-roșcat. În timp ce o ajutăm să descarce cumpărăturile din portbagaj, o văd măsurându-l pe Tom cu ceva care e mai mult decât curiozitate detașată. Tăntălăul nu observă nimic, dar eu încep să mă întreb dacă tânăra aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui Harry, care probabil nici nu există. Ceea ce nu înseamnă însă că jocul nu e plăcut. Trebuie să fii mort ca să nu-ți placă să vorbești despre astfel de lucruri fantastice și ce loc mai bun pentru asta decât o coamă de deal din mijlocul pustiului tăcut din New England? După masă, întineritul Stanley mă provoacă la o partidă de ping-pong în șopron. Îi spun că sunt cam înțepenit, că n-am mai jucat de mulți ani, dar nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
formă, să arăt de parcă aș fi făcut vreun efort. Sunt sigură că toate fetele cu care iese Adam se chinuie foarte mult. Se machiază foarte mult și se duc la coafor. Apropo de coafor, arunc o privire la propria-mi coamă în oglindă și mi se pare că mai bine l-aș suna imediat pe Peter Mark! O oră mai târziu stau cu capul pe spate, aplecată peste chiuvetă, și mă doare gâtul. Janice, coafeza mea preferată, mă întreabă dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
manechinul lângă care a pozat Adam. Și știu că nu ar trebui să mă compar cu ea, dar nu pot să mă abțin. După ce că avea un corp care putea să rivalizeze cu al lui Elle McPherson, mai avea și o coamă bogată de păr lucios și purta o fustă aurie minusculă, cu paiețele, care ar fi putut trece drept curea. Sunt îngrijorată. Dacă apar într-o pereche de blugi comozi și o bluză neagră, pe gât, Adam n-o să fie impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o apăraie! Dar știam că vă plce apa, domnu’ Basarab, o aud pe mama. Da’ domn’e, place, apă de-aia din care bea maestrul (s-a postat plin de încredere lângă V., scuturându-și în trecere, în oglinzile uriașe, coama de armăsar). Eu, doamnă, beau numai apă din aceea care pe rusește se cheamă voda sau apușoară, pe rusește vodka. Ăsta-i secretul - râs sonor, care dă imediat în tuse la ivirea Zinei, cu aerul de om trezit din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de nedespărțit în calea acelui ceva care înainta implacabil. Călărețul încă mai avea arma în mână când, din colțul pădurii, răbufni deodată o învolburare. Un zig-zag din fugare linii albe și negre, prin care, ici-colo, zărea ba o copită, ba coama sau coada unui cal. O mare herghelie năvălea, galopa vijelios drept spre perechea din mijlocul câmpiei. Vârtejul spulbera totul în calea lui. Cu fiecare clipă, călărețului îi era tot mai clar că cei doi nu mai aveau nici o șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu murise nimeni. Călărețul își mușcă buzele. ținta lui era în continuă mișcare acum. Imposibil de prins. Trecea de la un cal la altul. Un zâmbet, o mângâiere, o întrebare ca între prieteni. Și caii răspundeau, dădeau din cap, își scuturau coamele, nechezau, își afundau nările în palma sau sub haina bărbatului, în căutarea căldurii. Asista la o minune? Avea halucinații? Omul scăpase cu viață. Nu-l vătămase nici glonțul anume pregătit pentru el, nici herghelia dezlănțuită. Doar un om ocrotit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oprise destul de aproape de ei. Cu puțin timp în urmă descălecase, dar părea preocupat să strângă chinga calului. Apoi mai scosese și niște grăunțe dintr-o tașcă de piele și i le oferise calului său, în timp ce, cu cealaltă mână, îi mângâia coama. Stârnit din pinteni, calul prințului tropăi de câteva ori pe loc, nechezând ușor și clătinându-și capul. Orice om cu auzul bun ar fi întors măcar o coadă de ochi în direcția zgomotului. Guibert însă nici măcar nu clipi. Își văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să se mărite, să nu coboare de pe cal...Într-adevăr, ce frumos călărea, urâta, pe deșelate... - Tu cum călăreai?, o Întreb pe mama. - Cum se călărește: călare! Fără șa, fără frâu, fără scări. Altfel de ce va fi dat Dumnezeu calului coamă, iar omului picioare - două? Două picioare..., repetă ea, cu un ton mai jos... - Călărea și bunica?, mă grăbesc eu. - O-ho! Chiar și după ce s-a măritat, Însă numai În afara satului. - Dar bunicul n-avea cai. - Când cu fugitul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cai și e plin de surori: care de care mai binemirositoare; și mai cântătoare. Mai ales iarna mă duc la prietenul meu mult mai mare, pentru surori: să le-aud, să le văd; să simt cu sufletul suflul rochiilor, al coamelor, al trupurilor În mișcare. De asta mă duc, altfel mă prefac interesat de cărțile lui - cele de jucat, nu de-nvățat. Ionaș, așa-l cheamă pe fratele surorilor (toate mai mari și decât el), face cărți de joc. Eu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
grațioasă și străvezie, care te trimitea cu gândul la mușchi și la pădure. Trebuia s-o aibă și asta imediat! Privi în jur ca să vadă noaptea subțiindu-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama dealului și să se întoarcă înainte să sosească cei ce urmau să prindă maimuțele. Îmbrăcându-se în grabă, își luă cuțitul, secera și un ghem de funie și dispăru între umbre, trecând astfel pe lângă spion, care deja se ascundea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
era liberă să facă exact ce-i plăcea. Ceea ce nu era prea mult. Dar adevărul era că Julia și merita. Femeia era absolut splendidă. Avea un păr blond, lung până la nivelul umerilor, pe care îl menținea permanent strălucitor și drept. Coama bogată, de culoarea mierii, îi scotea în evidență ochii de un verde pal. Julia își desăvârșea aspectul de femme fatale colorându-și întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
talentată. Avea ceea ce mama ei numise întotdeauna „corp de înotătoare“, adică umeri lați, o talie subțire și picioare lungi și zvelte. Toată viața, Susan purtase un război neîntrerupt cu părul ei roșcat și cârlionțat. În zilele în care ieșea câștigătoare, coama ei arăta ca o coroană glorioasă de bucle prelungi, fiecare impecabil răsucită. În zilele în care era învinsă, părul lui Susan devenea o masă informă, în care Lordul Lucan 1 s-ar fi putut ascunde fără teama de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deducea că nimerise printre oameni grei, ca și altă dată, rânjea și râdea ca prostul, Milică-tată, m-ai adus unde era de mine, și că, ce băiat de treabă stârpitura asta de rege. Avea un profil delicat-elegant, încoronat de o coamă leonină de un castaniu-strălucitor și privire de un albastru limpede-aprig - figură de rege, dar deopotrivă de june-prim, pe care doar statura pitică l-ar fi împiedicat să se desăvârșească; statura aia de un metru jumate îl apropiase, probabil, cândva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acolo. Din greșeală, i-am prins privirea lui Jim Ashley, dar aceasta era impenetrabilă. Betty Încuviința din cap pe fundalul perorației lui Felice, iar coafura ei părea În stare să suporte fără nici o problemă o astfel de mișcare. Prin comparație, coama castaniu-roșcată a lui Felice arăta extrem de relaxată. Betty se Îmbrăcase cu pantaloni ajustați pe corp, un pulover de mătase, sacou bej elegant și În picioare avea o pereche de adidași strălucitor de albi. Efectul ținutei era de-a dreptul schizofrenic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de linie și pleca la fel de gol, uneori mi se părea că era unul și același autobuz care pleca și venea, lăsând în urmă satul neglijat, uneori Udi cobora acolo, mic și slăbuț, cu bretonul căzându-i pe ochi ca o coamă de cal, iar eu mă sprijineam de unul dintre pini și îl priveam dezamăgită, aproape rușinată, nu așa ar trebui să arate primul băiat de care m-am îndrăgostit, dar pașii lui erau siguri, ca și când ar fi știut că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]