1,605 matches
-
a ieșit acu’ la libertate și ei și face rânduiala. Mansoneria a venit de schimbă lumea, ordinea, dă cu curățenia...“. Pufni amuzat, așezându-se și umplându-și paharul din proprie inițiativă. „Pă români să-i schimbe? Ordine? Fugi d-aci, coane! Pă român lasă-l să te fure, nu mult, cât apreciezi tu că poți sacrifica la jertfire, adică te faci că te uiți pă pereți, la directive și la plan, de-o pildă, cifre, tabeluri, carioca, dai pă bemoluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
berbanți ai Bulevardului, care ieșeau la agățat femeiuști și le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru. Era și de-ăștia care se vrea miniștri. Da’ era periculos, la miniștri și generali, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trăit în epoci de prefaceri sociale). Referinduse la înrudirile dintre cei doi dramaturgi, Ștefan Cazimir notează că „tematic, filiația se poate sprijini pe două repere esențiale: asimilarea culturii apusene și moravurile politice”.<footnote Ibidem, p. 70. footnote> Ibrăileanu identifică în Coana Chirița din Chirița în Iași, Chirița în provincie, și Gahița Rozmarinovici din Iorgu de la Sadagura - Zițele epocii respective. Gahița Rozmarinovici, persoană „voiajată” și bănuită a fi citit piese de Florian se apropie de Zița, cea nutrită cu Dramele Parisului. Gahița
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
vede pe Veta rușinoasă și fricoasă. Zaharia Trahanache o știe foarte simțitoare pe Joițica. Scuza instabilității feminine e formulată de Pampon: „femeie, ochi alunecoși, inimă zburdalnică”. Candoarea face loc instinctului și toate „femeile vesele” caragialene trăiesc sub zodia lui. Singură coana Efimița s-a cumințit la bătrânețe. În comediile lui Caragiale personajele feminine sunt un fel de centru gravitațional, intriga se învârtește în jurul lor, iar celelalte personaje își modifică stitudinea după cea a femeilor. Supremația Zoei nu este contestată de nimeni
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care se subordonează intereselor și plăcerilor personale, femeia mândrindu-se nu cu fidelitatea față de soț sau de amantul oficial, ci cu cinstea de a-i fi „fidea” amantului de inimă. Rupându-se legăturile amoroase se rupe și legătura cu viața (Coana Efimița joacă jocul lui Leonida). Spunându-și „bobocule”, „Mițule”, cei doi bătrâni își acordă o identitate ideală, care face posibilă comunicarea, inexistentă la acest nivel al plăsmuirilor minții între soții și soțiile celorlalte comedii. Singure, femeile nu au confidente și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ai?... se indignează Tipătescu. Caraghioz”, „Curat caraghioz! Pardon, să iertați, caone Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia bampir?”. Râsul este generat și prin revenirile de la mecanic ale acestui personaj: „curat condei! (Luându-și numaidecât seama, naiv:) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...”. În modul de a gândi, obedientul Pristanda se aseamănă cu Ipingescu polițaiul din comedia O noapte furtunoasă. Automatismele lor „curat” și „rezon” indică o egală sărăcie intelectuală a două generații diferite de polițai. Polițaiul apare la Caragiale sub înfățișări
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în sfârșit, de la doamna Trahanache pentru cine votează și, triumfător, aleargă să-și exercite - suveranul! - dreptul de a stăpâni prin liber sufraj. Pentru aceea, când se serbează victoria electorală, omul ridică din toată inima-i recunoscătoare toastul lui în sănătatea coanei Joițichii, că e damă bună!”<footnote B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, E.P.L., 1967, p. 51. 49 categorie psihologică a micii burghezii birocratice române” footnote>. B. Elvin explică ridicolul acestui personaj din care mecanismul social a făcut un „bufon
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
tradiției și care își ascunde adevăratele sentimente sub vorbe, ca și universul comic caragialean. Dramaturgul a preluat de la Caragiale dispoziția spre notarea „taifasului” provincial, interminabil, plăcerea construirii unui dialog ce nu duce cu nimic evenimentele mai departe. Conu Grigore și Coana Sofica discută în felul cuplurilor caragialiene (Conu Leonida-Coana Efimița, Ipingescu-Jupân Dumitrache), dar Conu Grigore comentează cu învățătorul tradiționala lor partidă de tabinet, scenă în care se declanșează automatismele lor psihice. Vibrația lirică a dramaturgului, atenuează liniile comicului într-o sinteză
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
bunica atunci când aceasta mulgea vaca și să soarbă cu poftă spuma laptelui abia muls. Dar de câteva seri începuse să lipsească, iar tata avea o bănuială pentru această pricină. O chemă și-i spuse: Du-te să duci laptele la coana preoteasă! Viviana luă sticla cu lapte și plecă fără tragere de inimă și cam tristă, dar nu îndrăzni să spună nimic. Tata o urmări din spatele portiței și-l văzu pe Toma, un băiețel din vecini de-o vârstă cu Viviana
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în sinea lui râdea cu poftă din toată inima. Era tare mândru de copila lui! Din seara următoare, Viviana începu din nou să stea în preajma bunicii și să soarbă spuma laptelui proaspăt muls, iar când pleca să ducă laptele la coana preoteasă, Toma o pândea din spatele gardului, dar niciodată n-a mai îndrăznit să iasă în calea ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ziua fatală, cu atât mă-ntristam mai mult. Cum o să-ndrăznesc să-i spun tatii toată întîmplarea? Mă apuca tremuriciul numai când mă gândeam la ce m-aștepta! Era luni, seara. Aveam repetiție la cor cu Maestrul Costescu zis și Coana Batista, pentru că avea obicei să-și pedepsească elevii, punîndu-i să stea în genunchi; dar ca să nu-și murdărească pantalonii de bradolina dată pe scânduri, îi ruga frumos să scoată batista și s-o aștearnă pe jos, înainte de a se așeza
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de la noi, că e curățenie mare, poate că de la lăptar... scuzați, s-a-ntîmplat. ― Ce să se-ntîmple, dom'le, ce să se-ntîmple? Se poate una ca asta? Să mă-mbolnăvesc de stomac? Vine omul să ia un lapte și... ― Nu vă supărați, coane, vă aducem altul, scuzați, că altă dată nu se mai întîmplă! Și chelnerul, serviabil, puse mâna pe paharul cu muscă, să-l ia; dar Chiorul sări în sus ca ars: ― Nu, lasă-l aici și adu-mi altul! Mi-e
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răspunsul întîrzia să vină. Marinescu își îndreptă nodul la cravată, își împinse apoi maxilarul inferior în afară, scoțîndu-și mărul lui Adam din guler și spuse stingherit: ― Dacă dumneata ții chiar atât de mult..., hai să le numărăm! ― Să le numărăm, coane Fănică! nu se putu abține Dragu, amintindu-ni-l pe faimosul Pristanda. După ce-i aruncă o privire scrutătoare, Marinescu mi se adresă acru: ― Poftim, începe!... Ridicîndu-mi mâna stângă, începui să le număr, ajutîn-du-mă de arătătorul dreptei: ― Cea dintâi, la Câmpulung
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
l-am atins cu buzele. Fusese o femeie frumoasă. Acum era distinsă. Mă întrebă de ai mei, mirîndu-se cît timp a trecut de cînd nu i-a mai văzut. Scotocind la neamuri, curînd am aflat că sîntem din aceeași spiță. Coana Sofica își amintea o primăvară de odinioară cînd a fost la mînăstiri cu mama. Făcînd apoi un semn către pictor, adăogă: - Pe dumnealui l-am cunoscut la mare. Pînă atunci pictorul nu participase la conclav. Acum hotărî să intervină. - Marea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un semn către pictor, adăogă: - Pe dumnealui l-am cunoscut la mare. Pînă atunci pictorul nu participase la conclav. Acum hotărî să intervină. - Marea trebuie s-o cunoști lîngă o fată neagră cu buzele rotunde. - Eu eram aceea, oftă cochet coana Sofica. Retrase tablaua și dispăru discret pe ușă. Bătrînul era încredințat că doar o femeie îți poate înfrumuseța viața. Știind că, numai mediocre, soțiile rămîn credincioase, dînsul accepta și felul în care coana Sofica începea de dimineață o conversație, ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
buzele rotunde. - Eu eram aceea, oftă cochet coana Sofica. Retrase tablaua și dispăru discret pe ușă. Bătrînul era încredințat că doar o femeie îți poate înfrumuseța viața. Știind că, numai mediocre, soțiile rămîn credincioase, dînsul accepta și felul în care coana Sofica începea de dimineață o conversație, ca s-o continue către seară. - Ăla nu ți-a mai zis nimic? Goilav înălța sprînceana. Între timp dînsul fusese plecat aiurea. Pe coana Sofica nătîngia lui o exaspera. - Ăla, dragă, de care vorbeam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mediocre, soțiile rămîn credincioase, dînsul accepta și felul în care coana Sofica începea de dimineață o conversație, ca s-o continue către seară. - Ăla nu ți-a mai zis nimic? Goilav înălța sprînceana. Între timp dînsul fusese plecat aiurea. Pe coana Sofica nătîngia lui o exaspera. - Ăla, dragă, de care vorbeam azi-dimineață. - Aha, se dumirea dînsul. Oricît de înțelepți, bărbații fac greșeli. Coana Sofica o știa, de aceea ocolise cu perseverență împotrivirile lui Goilav. Îi impusese să-i ceară mîna, procedînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
seară. - Ăla nu ți-a mai zis nimic? Goilav înălța sprînceana. Între timp dînsul fusese plecat aiurea. Pe coana Sofica nătîngia lui o exaspera. - Ăla, dragă, de care vorbeam azi-dimineață. - Aha, se dumirea dînsul. Oricît de înțelepți, bărbații fac greșeli. Coana Sofica o știa, de aceea ocolise cu perseverență împotrivirile lui Goilav. Îi impusese să-i ceară mîna, procedînd cu atîta iscusință încît, atunci cînd ea și-a dat consimțămîntul, pictorul se crezu în paradis. Chiar azi, la gîndul că ar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi cele ce-am spus pînă nu le trăiești pe toate. Convingerea se sprijină pe sentimente iar amîndouă vin din experiență. Viața noastră e cunoaștere, dar aceasta din urmă nu poate fi doar un raport între lucruri. Am strigat exasperat: - Coane Alecule, te rog să mă ierți. - Nu e nimic Și o confuzie poate grăi despre adevăr. Cînd gîndim, de fapt pe ea ne și bazăm. - Nu pot înțelege care e realitatea și care este adevărul. - Ce-i drept, ar trebui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-ar fi mai bine să rămînem aici? - Atunci mă duc să pun de cafea. Coana Sofica va scoate și șerbet din borcanul pe care îl ține dumneaei în sobă. Abandonîndu-mă într-un chioșc, bătrînul dispăru sub copaci. Pe masa din scînduri geluite se afla o coală de hîrtie. Într-un colț, Goilav avea o însemnare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare și s-a îndreptat către cămară. Într-un colț ședea, ghemuit, un om. Pe fața lui speriată se mișcau, galbeni, doar ochii. Văzîndu-i pe cei doi, îi scăpă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îndreptat către cămară. Într-un colț ședea, ghemuit, un om. Pe fața lui speriată se mișcau, galbeni, doar ochii. Văzîndu-i pe cei doi, îi scăpă peste cap și leșină. Bătrînii recunoscură în el pe feciorul plăpumarului Berl Aizic. Mai bărbătoasă, coana Sofica a tras lîngă fugar un scaun. După un scurt colocviu, cei doi soți au căzut de acord că tînărul nu era nici beat, nici hoț. Pentru a dezlega misterul, așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu era nici beat, nici hoț. Pentru a dezlega misterul, așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-a trezit, Aizic arăta nu mirat, ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]