3,215 matches
-
a băgat cositoarea în lanul lor, terminând lucrarea într-un ceas. Anul trecut, alde Barbăneagră, din cauza paiului scurt, nu putuseră folosi secerătoarea-legătoare. Din aceiași cauză nici Eugen și Alexandru n-au putut strânge în grămezi toate spicele, paiele scăpând printre coarnele de fier ale furcelelor. Grâul treierat a fost predat integral la silozul din Smărdioasa, acoperind mai puțin de un sfert din cota impusă de Sfatul Popular Comunal. Florica Bălan nu avusese din ce să facă covrigul tradițional. Este obiceiul ca
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
de perle, A "Racilor" stâpână. De mult deja, trecuse rana, Pe care o lăsase "Arcașul"... Zburda pe cer, ca o copilă, Liberă ca fluturașul. Presăra în inimi doruri, Pasiune și iubire, Aștepta să întâlnească Adevărata fericire. El era mândru, elegant, Coarnele-și purta semeț, Posesiv, ca orice bărbat, Dar spiritual și foarte isteț. A privit-o de departe, Poemele ei l-au vrăjit, Și s-a îndrăgostit de muza Cu părul blond și răvășit. A aprins-o ca un "Soare", Arzător
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]
-
că trebuia să-i mărturisească Leei nebunia pe care o comisese, din grijă și dragoste pentru ea, dar nu era sigur că acest lucru mai contează. Privea tot mai des către ușă, împins de imboldul imperios de apuca taurul de coarne. Demult, liniștea domnea în casă, semn că toți dormeau, așa că porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
care se îndepărtă grăbit, cu moartea în suflet. Nu știa cum să le spună despre dezastrul pe care-l combinase din prea mult exces de zel. dar consecințele nu vor întârzia să apară, așa că va trebui să apuce taurul de coarne. Se zăvorî în camera lui de unde nu mai ieși până seara, refuzând ceaiul și atențiile mamei, simulând o oboseală ce nu admitea intruși. Lea se simțea voioasă și senină după lunga confesiune făcută familiei. Era optimistă și acum, că avea
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
Dacă nu merge cu binele, atunci va trebui să schimb tactica! M-am săturat de refuzurile ei! Va fi a mea, fie că vrea, fie că nu!” hotărî el. Pe de altă parte, Clara decise că ,,va apuca taurul de coarne” și aștepta cu nerăbdare o ocazie potrivită, pentru a pune lucrurile la punct cu bărbatul acesta, odată pentru totdeauna. Spera că va găsi suficiente argumente să-l convingă de imposibilitatea unei relații între ei doi! Fără să știe, fiecare se
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
a renunțat să mai invite, deoarece, întotdeauna se lăsa cu beție și scandal, Nicolae fiind mereu protagonistul . A fost o zi minunată, copiii s-au distrat pe cinste, iar vremea fiind frumoasă, au ieșit cu toții afară, plimbând pe rând, de coarne, bicicleta. Nu știa nicicare să umble cu ea, părinții nu aveau posibilități financiare ca să le cumpere, dar erau fericiți că o puteau plimba, erau mândrii nevoie mare, iar Ionuț fericit, pentru bucuria lor. - Nenea Gabi o să mă învețe să merg
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
Impact > Scrieri > POLITICĂ SAU TEATRU ANTIC Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În teatrul antic, atribuit grecilor, actorii ( de regulă, bărbați ) purtau măști, se îmbrăcau în piei de animale, își puneau coarne, reprezentând zeii și suitele lor caraghioase ( de satiri ), despre care credeau că dețin controlul asupra Universului și asupra vieții lor. Arta aceasta de a reprezenta ceva sau pe cineva, fiindcă, într-adevăr, este o artă, a fost preluată, între timp
POLITICĂ SAU TEATRU ANTIC de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379274_a_380603]
-
dușmanului de moarte și să pari și fericit, pe deasupra. Nu mai puțin fățarnic apare zâmbetul lui Iohanis când vorbește ( dacă vorbește! ) de la tribuna Președenției sau când răspunde întrebărilor ziariștilor. Dacă ar îmbrăca o blană de urs și ar avea două coarne de țap, tabloul fariseului, cocoțat mult prea sus pentru aspirațiile sale ( de biciclist și primar etern! ), ar fi complet. Același zâmbet fals, nesincer și ipocrit este specific tuturor politicienilor, fără excepție, care nu mai surprinde pe nimeni, fiind doar o
POLITICĂ SAU TEATRU ANTIC de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379274_a_380603]
-
codrul de slănină sau vreo bucată de trandafir zăletită pe fundul lăzii. Ș-apoi începuseră să fete vacile și caprele și animalele trebuiau răscocite. Cum vine aia?... Vaca, împopoțonată cu două șnururi de lână cu ciucur vopsite roșu, prinse între coarne și de coadă, cu vițelușul după ea, erau aduse aproape de locul unde se așeza masa, pe un loc curat, atunci măturat, chiar în oborul vitelor. Vițelul, scos din cotețul lui era nerăbdător să sugă, neuitând niciodată când avea țâța în
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
pânza de in sub picioare mustind roșu nămol să sature setea din duhul divin să cheme în carne pe cel neîntrupat. Când scapără focul sub pielea de taur prin sângele curs cel chemat a intrat și-și reazemă capul sub coarne de aur. Privind către lumea cea vie și ternă prin ochii inerți îndreptați către cer o clipă va fi cât o moarte eternă și moartea o clipă pentru cei care pier! Va plânge murirea și apoi va-nțelege cum setea
SETEA DIVINĂ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369282_a_370611]
-
din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului E iarnă-n munți, s-au pus troiene, pe piscuri, văi și pe poteci, Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci. E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci, Iar urșii hibernează-alene prin scorburile lor adânci. Ies lupi-n haită să vâneze câte un cerb mai slăbănog, Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă-n stog De vânători și pădurarii ce au în grijă tot vânatul În iarnă
E IARNĂ-N MUNȚI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374212_a_375541]
-
care mama lui le primea din cauza vorbelor spuse bărbatului său. Biata de ea se văita și se ruga de el: - Auuu! Auuu, Mărine, nu mai da, te rog, că mă doare! - Paștele mamii tale de muiere! Îndrăznești să-ți întinzi coarnele la mine? Nu ți-e rușine? - Nu-mi întind coarnele la tine mă’ bărbate, îmi apăr copilul. Nu ar trebui să gândești așa despre el, pentru că e și al tău, e al nostru, îi mai spuse Ioana. - Al nostru? Tu
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
Biata de ea se văita și se ruga de el: - Auuu! Auuu, Mărine, nu mai da, te rog, că mă doare! - Paștele mamii tale de muiere! Îndrăznești să-ți întinzi coarnele la mine? Nu ți-e rușine? - Nu-mi întind coarnele la tine mă’ bărbate, îmi apăr copilul. Nu ar trebui să gândești așa despre el, pentru că e și al tău, e al nostru, îi mai spuse Ioana. - Al nostru? Tu spui că-i al nostru? Sigur e al meu? Cine
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
Cu fluturii ce-au devenit omizi. Privești ambiguu, sobru, către mare. E primăvară și printre ecluze. Și nu există semne de mirare. Doar puncte, ghilimele și meduze. Se mai deschid petale languroase. Încerc pseudonime să enumăr... Și mieii ning din coarnele apoase, Pe ochiul tău crescut la mine-n umăr. Referință Bibliografică: ȚIPĂTUL DRAGOSTEI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ŢIPĂTUL DRAGOSTEI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378695_a_380024]
-
suie în pod; țăpoiul e pentru fân și paie, iar nu pentru nuci. Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. Drumețul merse mai departe, până ce ajunse să mai vadă și altă năzbutie. Un om legase o vacă cu funia de coarne ș-o trăgea în podul grajdului; vaca răgea cumplit, și el nu mai putea de ostenit. - Măi omule! zise drumețul, făcîndu-și cruce; dar ce vrei să faci? - Ce să fac mă-ntrebi? Da' nu vezi? - Ba văd; numai nu pricep
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a-și scăpăta capul. Un berbece care trecea pe acolo, crezând că este ațâțat la luptă, se zborși și se trase înapoi câțiva pași spre a-și da avântul trebuincios, apoi se repezi asupra stăpânului său și-l lovi cu coarnele drept în cap, din toate puterile. Păstorul, deșteptîndu-se înspăimîntat dintr-un somn atât de plăcut, se aprinse de mânie și, sculîndu-se furios, prinse berbecele și-l aruncă într-o prăpastie vecină. Oile văzîndu-l - după obiceiul lor - săriră toate după berbece
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vecchio John,). Își face apariția Mrs. Quickly care afirma (în timp ce toți ceilalați asculta din umbră) că Alice dorește din nou să-l revadă în pădurea Windsor la miezul nopții; pentru că secretul să fie bine păstrat, Falstaff va trebui să poarte coarnele misteriosului “vânător negru”. În timp ce Quickly și Falstaff, care se arătă din nou interesat, revin în han pentru a-și continua discuția, Alice povestește sfârșitul legendei “vânătorului negru” și îi pregătește pe ceilalți participanți la mascaradă nocturnă pentru ultima farsă pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o observe. Tabloul 2. Parcul din Windsor lângă stejarul lui Herne. În acest decor nocturn Fenton, deghizat în Oberon, cântă un sonet pentru Nanette comparând muzică cu un sărut (Dal labbro îl canto estasïato vola,). Falstaff își face apariția cu coarnele de cerb fixate pe cap. El numără cu mare atenție cele douăsprezece bătăi ale orologiului; apoi el o regăsește pe Alice asupra căreia își exercită farmecele sale de seducție. Se aude deodată strigatul de ajutor al lui Meg iar Falstaff
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
vă ademenească soția, să vă forțeze casă de bani și să vă dezonoreze patul), furia lui Ford izbucnește și se sfârșește la cuvintele fatidice șoptite de Bardolfo peste întunecimea timbrala a orchestrei redusă la corzile grave și suflători: le corna (coarne). În finalul actului I, femeile, împreună cu suflătorii de lemn, și bărbații, împreună cu restul orchestrei, cântă pe ritmuri diferite în timp ce vocea lui Fenoton se ridică deasupra tuturor. Printre replici neglijente și aranjamente pentru a doua zi se aude vocea Alicei pronunțând
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de convingător maestrul, "poți să te plimbi cât vrei în preajma unui soț gelos sau a unui șofer beat fără să ți se miște nici măcar un singur fir de păr din cap, dacă nu ești tu cel ce i-a pus coarne gelosului sau dacă nu te-ai aflat în calea mașinii conduse atât de inconștient de bețiv". (Și Ludovic L. pe care, după cum știți, nu-l cheamă nici Ludovic și nici L. a mai dat și alte numeroase exemple de criminali
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de convingător maestrul, "poți să te plimbi cât vrei în preajma unui soț gelos sau a unui șofer beat fără să ți se miște nici măcar un singur fir de păr din cap, dacă nu ești tu cel ce i-a pus coarne gelosului sau dacă nu te-ai aflat în calea mașinii conduse atât de inconștient de bețiv". (De remarcat consecvența cu care celebrul apărător își susține opiniile!) În continuare, n-a fost decât o problemă simplă să fie convinsă Curtea că
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
reportajele cu porci mistreți sau urși ce atacă satele sau chiar orașele noastre. Ne minunăm preț de câteva secunde, timp În care se postează drept În fața noastră o căprioară, pe care o identifică fără nici un dubiu, dacă ne luăm după coarnele ce-i străjuiesc capul. Nefăcând nici un efort și luați pe nepregătite am asistat la o defilare feerică a naturii de care Încă mai dispunem. Ce concluzie să tragem de aici? Bucuriile se nasc În anumite contexte și țin de anumite
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un ton hâtru (care anunță maniera lui G. Coșbuc) ori de înțelepciune gravă, bătrânească, o bătălie purtată parcă în șagă (Hora de la Plevna), cu tot dramatismul unor episoade (Peneș Curcanul). În simplitatea și curățenia lor sufletească, acești luptători plecați de la coarnele plugului sunt niște viteji (Sergentul) și A. nu pregetă să le înalțe o odă (Odă ostașilor români). Printre ultimele poezii, apărute postum, trebuie menționate Plugul blăstemat, care, cu surprinzătoare vehemență, osândește inechitatea socială, și Unor critici, profesiune de credință, de
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
exclame, Încă de la Început, cu o mică sclifoseală englezească: „Goddam, Îl vedeți pe acest monstru de trândăveală, Înalt sau scund, gras ori slab? Făptură de sex Îndoielnic, Împopoțonată cu cele mai ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un lornion uriaș Îndreptat spre cine știe ce chip buhăit, și iată, Goddam, un dandy!”. Căci - să nu uităm a aminti - un adevărat val de anglomanie invadează pe atunci Franța, Întâi În simple și banale conversații
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
2. Aceasta definește nihilismul și autorizează crima. Crima, Într-adevăr, ajunge să fie Îndrăgită. E suficient că-l comparăm pe Lucifer din imaginarul Evului Mediu cu Satan al romanticilor. Un adolescent „tânăr, trist și Încântător” (Vigny) ia locul animalului cu coarne. „Frumos, de o frumusețe nepământeană” (Lermontov), solitar și puternic, Îndurerat și disprețuitor, el asuprește cu neglijență. Dar scuza lui e durerea. „Cine ar Îndrăzni să-l invidieze, spune Milton, pe acela pe care poziția cea mai Înaltă Îl condamnă la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]