1,591 matches
-
și cum să se ascundă În codrii Țării de Sus. Oameni În hainele lor de duminică, cele cu care mergeau la biserică și la horă. Puțini tineri, mulți bătrâni. Înaintau Încet, din toate părțile, purtând pe umeri topoare, furci și coase. Câțiva dintre cei tineri aveau arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trandafiriu, sănătos. Părul blond nu este decolorat, ci pulsează de viață ca un câmp de grâu în septembrie, un câmp unduitor, rostogolindu-se în lumina caldă de seară, așa cum îl văd țăranii când se întorc istoviți de la câmp, fluierând cu coasele pe umăr, da, în aerul de țară... Jonathan face un efort să iasă din acest Wessex creat de mintea sa și să se concentreze. Levine, care se scaldă în laudele ei, nu pare dispus să renunțe la vreuna pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mă rog. Fugăriții prin porumbiște nu s-au Înspăimântat iremediabil: au dat un mic ocol, și-au chemat la rândul lor rubedeniile și au pornit o bătălie cum nici În filmele lui Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aduci apa cu cofița, Tatei să‐ i deschizi portița Când se‐ ntoarce, frânt de trudă Seara de la plug! O, de te‐ aș vedea eu mare, Să mă duc și eu La amiazi cu demâncare Unde‐ ți fi, la plug, la coasă! Să‐ mi ochesc atunci la horă Dintre‐atâtea fete‐ o noră Dormi și crești, și fă‐te mare Plugărașul meu! Ianuarie 1893 Din cartea „Mari scriitori români”, p.286288 MI - A ZIS MAMA Mi‐a zis mama, dragă fată, Că
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
au fost vântul și cerul, și pământul Ea nu știa să scrie, dar avea sfânt cuvântul Ce l‐a deprins la școala atotcuprinzătoare, Hrănind lumea cu lacrimi, cu lapte și sudoare. De zestre a primit o sapă, o furcă, o coasă și se lupta cu viața și soarta‐i nemiloasă Tot răscolind pământul să‐i afle taina lui, Storcând mereu din struguri licoarea vinului. A lustruit pământul umblând pe el desculți, Făcându‐ l drept și darnic prin anii ei cărunți. Așa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
drum crinul prea înclinat. Dă‐mi, mamă, drumul la tine. Dar hotărârea‐ ai sucit‐o‐mpotrivă Rupând‐o, cheie ‐ dușmănos încruntat - În broasca ușii de la ieșire ... și - ai rămas înăuntru , pentru toți, încuiat. MILA MAMEI Iarba s‐a făcut de coasă, Nici nu știe, nici nu‐i pasă. Iarba plină e de flori. Casa‐ n mână la feciori Friptă mi‐a fi inima, Cum e frunza, galbena! Negru mi‐a fi sufletul Cum i‐ e nopții umbletul! Ia‐le, lacrimile mamei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
O, tu, luminate de taină, cuptorule de copt, — împărăție a noastră. și voi, cele nouă pite, — împărătese‐ ale noastre, și tu, fumule cald, — suflet al vetrei părintești, la cer înălțându‐te, în univers risipindu‐te ! Pâine de casă, Pâine de coasă ! MAMĂ, DE‐AI FI O STEA Mamă, de‐ai fi o stea în cer lină, Te‐ aș găsi după lumină, Rostire‐ aș spre fața ta : „Când dormi, maică, dumneata ? !ʺ De te‐ ai face spic secară, Te‐aș găsi după
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
te văd, femeie, Sau vino să mă vezi, Mi‐ e dor de iarba crudă A ochilor tăi verzi» (Vreau să t e văd). Sau tot din aceeași poezie: “Vreau să te văd, bărbate , Sau vino să mă vezi, E timpul coasei, iată, În ochii mei cei verzi». Vocea lirică a lui Grigore Vieru rămâne mereu proaspătă și ne aparține ... Al. Vlahuță (1858‐1919) ‐ „Odinioară, poate și acum, elevii liceului „Codreanu” și îndeosebi Vlahuță și prietenii lui, nu cunoșteau alte distracții decât
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sunt, de asemenea, două scene: Împărăția morții până la venirea Mântuitorului, în care se vede iarăși imaginația sugestivă a meșterului. În centrul scenei este un sicriu, cu capete de morți pe ea, trasă de patru boi, iar deasupra moartea cu o coasă în mână. Sicriul este tras peste numeroase personaje moarte, căzute la pământ. În colțul din stânga este un balaur cu gura deschisă. A doua scenă este Adormirea Sfântului Vasile cel Mare, care corespunde cu Adormirea Sfântului Ioan din partea dreaptă a peretelui
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe când, ucenic fiind, încă făceam ascultare la culesul fânului pentru vitele mănăstirii...Fânațul nostru era departe de mănăstire și acolo se întindea pe o costișă nesfârșită. Și Doamne cât a mai florăret se găsea în iarba coaptă numai bună de coasă! După o zi de muncă, am adunat brazdele uscate deja, ca să ne facem culcuș pentru noapte...Un parfum mai plăcut ca cel de fân nu cred să se mai găsească undeva. N-am să uit niciodată acele nopți răcoroase pline
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să își trăiască filozofia, luptând pentru sprijinirea victimelor foametei, donând bani pentru protejarea celor oprimați, și susținând prin alte mijloace recucerirea păcii. Contele Tolstoi, neam de mari prinți ruși, tăia lemne la cei neajutorați, cosea cizme la nevoiași, mergea la coasă pe terenurile văduvelor. Tolstoi a fost excomunicat, adepții lui prigoniți și băgați la închisoare, tolstoismul declarat religie eretică, interzisă prin lege sub amenințarea cu pedepse aspre. Deci biserica, s-a văzut din nou pusă la locul ei statornicit, unde împărățește
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dacă v-ați lămurit ce a vrut să spună, nu mă mai întrebați, fiindcă eu nici la ora asta nu sunt lămurit, decât de faptul, că dacă i-ar fi spus lui taică-su în felul acesta, despre mersul la coasă de a doua zi, cred că susnumitul tată, i-ar fi spart nu un ou în frunte, cum am mai făcut-o, ci o cloșcă de ouă, direct în creștetul său de premier de paie. Dar poate că nu omul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
moșiile mănăstirii... nu să supun să lucreză zilele... de boierescu, or la ce trebuință ari mănăstiri de clăci să saie fieștecarii cu ce-i va fi putere, or cu caru, cu căruță i cu topor, i cu sapă, i cu coasă...” Se mai plâng călugărițele și împotriva celor care calcă țarinile și fânețele cu vitele sau chiar cosesc iarba „di pe moșie și o aducu în târgu de o vându”. Numai că cei care le calcă locurile nu sunt țăranii, ci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Exact așa spun toate și până la urmă... hop! vine divorțul și sexul cu puștoaice și singurul lucru pe care îl mai aștepți pe viitor e menopauza și trasul cu ochiul prin jaluzele la bărbatul de vizavi și vizita Doamnei cu Coasa. Când spui tu ceva, faci ca toate să sune așa de îngrozitor! se plânse Eva. Pe cuvânt! — Așa și e, țâțoasa mea Eva. Așa și e. Trebuie să rezolvi cumva problema până nu e prea târziu. Trebuie să te eliberezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
grijit, l-au țăsălat, l-au adăpat? - hă-hă-hă, pește-adăpat! - Chiar așă, Moșâiacob: o vinit de bunavoia lui pe raza noastră, ‘i-al cui Îl prinde! Se duc și se tot duc Mănenii noștri la pește cum s-ar duce la coasă ori la cules via. Moș Iacob bombăne, Încearcă să facă ordine-n comună, cu cetățenii ei - n-are cu cine. Îl aud cum intră Înapoi, În ograda lui. Dondănind și suduind. Dă trei-patru ocoluri În ogradă, apoi Îl aud - are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și probabile, așa cum și-o imaginaseră ei, descopereau, Încântați, că acum se Întâmpla tot ceea ce putea fi mai bun, realmente mai bun, că apăruse chiar aici, la ușa lor, o viață unică, minunată, fără frica zilnică de foarfeca scrâșnind a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se Întâmpla, fără proteste semnificative, de la Începutul veacurilor și până În ziua de treizeci și unu decembrie anul trecut, trebuie să explic că intenția care m-a făcut să-mi Întrerup activitatea, să Încetez să mai omor, să pun În cui coasa emblematică pe care pictori și gravori cu imaginație de odinioară mi-au pus-o În mână, a fost aceea de a oferi acelor ființe umane care mă detestă atât o mică mostră de ceea ce ar Însemna pentru ele să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Între alte măsuri de urgență menite să atenueze efectele colaterale ale neașteptatei Întoarceri a morții, reabilitase drapelul patriei ca semn că acolo, la acel etaj trei pe stânga, exista un mort așteptând. Astfel instruite, familiile care fuseseră rănite de odioasa coasă trimiseră pe unul dintre ai săi la magazin ca să cumpere simbolul, Îl atârnară la fereastră și, În timp ce goneau muștele de pe fața mortului, așteptau medicul care urma să certifice decesul. Trebuie să recunoaștem că ideea nu numai că era eficientă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să se fi Întors la punctul de plecare ca un om care, rătăcit În deșert, nu mai are altceva În care să se Încreadă decât dâra lăsată În urma lui. Soluția va fi să o trimit din nou, spuse moartea către coasa aflată alături, sprijinită de peretele alb. Nu e de așteptat ca o coasă să răspundă, și aceasta nu făcu excepție de la regulă. Moartea continuă, Dacă te-aș fi trimis pe tine, cu gustul ăsta al tău pentru metodele expeditive, problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În deșert, nu mai are altceva În care să se Încreadă decât dâra lăsată În urma lui. Soluția va fi să o trimit din nou, spuse moartea către coasa aflată alături, sprijinită de peretele alb. Nu e de așteptat ca o coasă să răspundă, și aceasta nu făcu excepție de la regulă. Moartea continuă, Dacă te-aș fi trimis pe tine, cu gustul ăsta al tău pentru metodele expeditive, problema ar fi fost deja rezolvată, dar vremurile s-au schimbat mult În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care tocmai pentru asta sunt legate Între ele. O forță străină, misterioasă, de neînțeles, părea să se opună morții persoanei respective, În ciuda faptului că data răposării era fixată, ca pentru toată lumea, Încă din ziua nașterii. E imposibil, spuse moartea către coasa tăcută, nimeni În lume sau În afara ei n-a avut vreodată mai multă putere decât mine, eu sunt moartea, restul nu e nimic. Se ridică de pe scaun și se duse la fișier, de unde se Întoarse cu fișa suspectă. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aniversarării violoncelistului titular al fișei, ar fi trebuit să-i fie trimise flori În loc de un anunț de deces peste opt zile. Moartea se ridică din nou, dădu ocol Încăperii de câteva ori, se opri de două ori unde se afla coasa, deschise gura ca pentru a vorbi cu ea, să-i ceară o părere, să-i dea un ordin, sau pur și simplu să spună că se simțea confuză, deconcertată, ceea ce, să ne amintim, nu e deloc de mirare dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
suferea cea mai dură dintre lovituri. Ce să fac, Întrebă, să ne imaginăm că faptul că el n-a murit când trebuia l-a scos În afara sferei mele de acțiune, cum voi ieși eu din această Încurcătură. Se uită la coasă, tovarășa ei În atâtea aventuri și masacre, dar ea se făcu că nu Înțelege, nu răspundea niciodată, și acum, complet absentă, ca și cum i s-ar fi făcut greață de lume, Își odihnea lama tocită și ruginită sprijinită de peretele alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
monedă pe care, de cealaltă parte, dumnezeu este pajura, este, ca și el, invizibilă. Nu e chiar așa. Suntem martori demni de Încredere că moartea e un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, locuiește Într-o Încăpere rece În compania unei coase vechi și ruginite care nu răspunde la Întrebări, Înconjurată de pereți văruiți de-a lungul cărora sunt rânduite, printre pânze de păianjeni, câteva duzini de fișiere cu sertare mari pline cu fișe. Este de Înțeles deci faptul că moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ducă În oraș. Dezbrăcă cearceaful, care era tot ce avea pe ea, Îl Împături cu grijă și-l atârnă pe spătarul scaunului pe care până acum am văzut-o așezată. Exceptând acest scaun și masa, exceptând de asemenea fișierele și coasa, nu mai există nimic În Încăpere, În afară de acea ușă Îngustă care nu știm unde dă. Fiind aparent singura ieșire, ar fi logic să credem că pe acolo va pleca moartea În oraș, totuși nu va fi așa. Fără cearceaf, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]