1,295 matches
-
ani mi se pare atât de mult! - Ce putea face dacă acolo s-a întâmplat să-l repartizeze însă el s-a dus la scafandrii și nu are probleme! Locuia și acum singură ca întotdeauna, într-un apartament micuț și cochet la ultimul etaj al unui bloc mai vechi. L-a servit pe o farfurie cu salam din cel mai bun și cașcaval, a presărat puțin piper n-a uitat că așa îl prefera și cu două lacrimi în ochii de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din somn. Soarele se înalța ca un glob de aur arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-o viorie și melancolică
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
potirul de purpură al florii. - Neprețuita! șopti el uitîndu-se la ea. Ah! ea trebuie să fie bună, de ce surâdea, de ce? și tocmai în fereastră? Oare ea nu-l vedea? Dar dacă-l vedea, dacă aceste zâmbiri aveau o intențiune... mică, cochetă, însă totuși? - Redispăru. Am să-i scriu, s-o rog... s-o rog să nu surâdă, să nu-mi împle sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. Asta... nu-mi va refuza ea. E atât de bună; voi ruga-o să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai serios, despre căsătorie de esemplu. Fiecare tu era controversat. Era o frumusețe că, tocmai când își propuneau să zică tu, nu-i lasa timiditatea s-o zică și zicea deodată serios, după lungi lupte sufletești, d-ta, rece, politicos, cochet. Când stabileau cu diplomație să zică d-ta, atunci tu, tu din greșală, și iar din greșală, și așa mai departe. Când se ivește o asemenea grijă, care albește perii și-mbătrînește până și sufletul, atunci doamna e fagur de miere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se așeză într-o canape în fața focului, ea șezu-n genunchi pe-un taburel înaintea lui, îi luă o mână într-ale ei ș-apoi zise blînd: - Alecule, vezi părul iesta alb din vița de dinainte, scoate-l te rog! - Cocheto! zise el încet, dar se plecă spre a-l scoate și o sărută pe frunte. Ea se roși. El începu să râdă, căci era învins... Să întrebăm franc: sunt multe femei care se roșesc de-o amintire dulce? - Cocheto! șezi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rog! - Cocheto! zise el încet, dar se plecă spre a-l scoate și o sărută pe frunte. Ea se roși. El începu să râdă, căci era învins... Să întrebăm franc: sunt multe femei care se roșesc de-o amintire dulce? - Cocheto! șezi lângă mine; tu ești tot ce ai fost? Spune-mi de ce... de ce te-ai roșit. - Să-ți spun, zise ea, mi-am adus aminte de-un lucru ce nu ți l-am spus niciodată. Ți l-oi spune - acum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
copii. Într-al treizeci și unulea an al căsătoriei ea a născut un băiat sănătos, care din ce creștea, din ce se făcea mai frumos. El a fost cuminte ca tată-său, spiritual ca mumă - sa, frumos ca tată-său, cochet și delicat ca mumă - sa, avea părul negru al tătîni-său și ochii albaștri a mumei sale. El a înfrumusețat bătrâneța părinților, cari amândoi erau înamorați în el, deși într-un mod rațional și fără să-l strice. Cam surâdea lumea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare pin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca [a] unei dame mari, bărbia rotundă și plină, iar, când râdea, două, gropițe cochete. Cămașa albă, cu altițe și mânici largi, fota curată și nouă, iar picioarele goale. Cu cât o priveam, îmi părea mai frumoasă și-o sărutai încă o dată. - O! zise ea, râzând vesel, îți iei la guri parc-ar fi dentr-al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
227} Și cu toate astea n-o desprețuiesc. Și această femeie a fost odată vergină. Și aceasta femeie a avut în privire ardoare, în surâs inocență. Astăzi - o față spoită, o rânjire pentru bani, un surâs care vrea să fie cochet și seducător și care pentru orcine din oamenii mai nobil organizat nu poate * insuf [la] decât dezgust... Și dacă n-ar surâde cel puțin... Dacă s-ar oferi pur și simplu ca mașine * ale deșertării sexuale. Dar nu! Ele surâd
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
va găsi. Dacă însă și această carte de calicie (arhaism: declarare de faliment ) de autor românesc nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor șire, atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios și anume: PRECUVÎNTARE Cocheta damă: Lumea - are un stabiliment de foto și litografie în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete a la miniute, cum s-ar zice, care au pe-o parte un nume oarecare dictat anume de Signora Lume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sau unei clase date, absolvind anumite examene, obținînd anumite titluri, profesor, doctor, conte etc., oamenii dobîndesc, prin tradiție, o parcelă de prestigiu, chiar dacă nu au nici o valoare personală, nici un talent propriu. Directorul de fabrică în biroul lui, stewardesa în uniformă cochetă, magistratul în robă neagră, ofițerul cu pieptul acoperit de decorații, toți ies din comun și impun respect. În schimb, prestigiul persoanelor este independent de orice semn exterior de autoritate sau de loc. El emană în întregime de la persoana care, încă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de sport absurd, divertiv («faceți-mi ce vreți, pot să mor de-acum, m-am distrat bine astea trei zile»; «nu-ți fie frică măi soldat, nu tragem în tine. Ne distrăm și noi puțin!»; un altul, înalt cu mustăcioară cochetă, rănit și arestat la Radiodifuziune, a fost legat cu mâinile la spate. A zâmbit, s-a încordat puțin și a rupt legăturile: «Domnilor, nu ați putea să mă legați mai bine?»). Dezumanizarea care, fie că începea dintr-o copilărie orfană
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în care ești învățată să îi îngrijești pe alții, să te sacrificixe "„sacrificiu" pentru ei, să renunți în favoarea lor, să fii sensibilă, să faci pe plac, să nu te revolți. Poți în schimb să plângi, să te văicărești, să fii cochetă și capricioasă, să primești protecțiexe "„protecție" în schimbul îngrijirii 11. În multe cazuri, nu ai ce căuta la școală 12. Dacă însă ai voie, școlile pot să fie demixtate, și tu să dobândești abilități de îngrijire specializate. Dacă sunt accesibile, sunt
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
mai tare.” Tot el adaugă la un poem scris mai Înainte două versuri sceptice: „GÎndeam c-am iubit un Înger din ceri supt chip femeiesc, Dar n-au fost decît femeie din iad supt chip Îngeresc.’’ După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
familia poeților Întemeietori, dar În linie morală”; este „cel dintîi care aduce În literatură imaginea unei conjugalități degradante: Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă”. Remarcabile, sînt și generalizările, concluziile, eseului: „După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceea ce nu stă în firea unui funcționar de bancă. Șade cu genunchii lipiți până când își aduce aminte că și-a agățat ciorapul în taxi și atunci pune picior peste picior, ca să acopere firul dus de la ciorapul stâng. E o poziție cochetă, spatele drept, șoldul arcuit, picior peste picior și pantoful întins în prelungirea gleznei. Uită uneori și se întoarce la poziția dinainte, cu genunchii alăturați și umerii lăsați, coborându-și privirile spre ceva ce nu se vede. Atunci putem să ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceeași masă. Întâi de toate, poșeta, pe care am întâlnit-o adesea și ne-a ajutat să înțelegem câte ceva în plus. E o poșetă neagră, din piele moale, poate fi ținută de baretele scurte și legănată în timpul mersului, poate atârna cochet, la încheietura cotului, dacă mâna cealaltă ar prinde brațul unui bărbat, sau, folosind breteaua cea lungă, ar putea fi pusă pe umăr. Poșeta e legată de stările de luciditate. Atunci când femeia e stăpână pe sine, poșeta stă cât se poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuie să-l legene toată noaptea, să-i treacă de frică. În loc să fie înduioșată, femeia scoase un suspin de ușurare. — Eu n-am copii, spuse, nu sunt măritată. — Tânără, drăguță, o pradă numai bună pentru vânătorii de zestre. Ea clipi cochet, părând, în privința ipotezelor, să nu aibă vreo obiecție. În privința concluziei însă, spuse : — Lasă că mă descurc eu... — N-aș fi așa sigur de asta. Cei care pândesc câștigurile mari sunt foarte periculoși. Iar o femeie singură e exact ce le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înaintea lucrurilor. Apoi întrebă într-o doară : Cine-i Sanda ? Maestrul păpușilor făcu semn cu capul. Fata venea, dansând parcă. Își aruncă, din mers, rujul și oglinjoara în poșetă, se opri în dreptul lor, zâmbind, și își trecu, într-un gest cochet, o șuviță după ureche. — O să lipsesc vreo două ore, spuse. Mă întorc la timp să aranjez vitrina pentru mâine. — Magdalena ? întrebă Tili, străduindu-se să înțeleagă. Ea se întoarse și zâmbi iarăși. Își puse mâna într-a lui, dar nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumină, geamul de pe culoarul de la etaj era deschis, acoperit pe jumătate de crengile pomului din grădina alăturată. Am urcat scările care leagă François Pinton de Claude Monet și am constatat, ușurat, că nu mințisem. Totul era la locul lui: vilele cochete cu grădini misterioase, gardurile acoperite de plantele care se revărsau pe pavaj, succesiunea străduțelor: Villa Cronstandt, Villa des Boers, Miguel Hidalgo... Și mai ales casa, casa cu bârnele placate pe fațada în forma unui triunghi cu vârful în jos, grădina
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că comparația nu merge mai departe), avea naintea ochilor pe.... când au scris pe Tartufe. Dar în orice caz în revista sa nu este citat nici un nume, nu se descrie întru nimic o persoană singulară, ci tipul general al femeii cochete care-și târâie bărbatul pretutindeni și-și aruncă ochii către toți. Poate cumcă unii cititori prepun pe persoana cutare, alții pe cutare, nimeni nu [ar] putea susținea cu certitudine cine este, asupra cui se 'ndreptează persiflajul revistei. Un domn, al
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mod provizoriu ar fi Reprezentanți ai Direcției Indiferenței mobilei mobilizatoare. EA: Cred că ține de educația mea, să găsesc chic faptul de a mă sili, până una alta să roșesc și apoi să rămân pe de lături. (EA-VEHICUL traversează scena, cochetă și sulemenită) EL: Țelul obligatoriu este, deci, să găsim Indiferența fără s-o căutăm. Se pare că sunt făcut pentru D-voastră, și eu trebuie să mă conving că trebuie să pot. Mai trebuie încă să adâncesc în mine credința
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deci muzica artistică deci muzica ca și arșița maselor dominația artei e un unguent comunicativ o masă, o parte indiferentă care vorbește cu sine care își gătește singură în propria bucătărie slinoasă COMPOZITORUL (se oprește la cântăreață și îi declamă cochet la ureche): Dar să te albești se mai poate totuși încă asta sigur că înțelegeți asta doar o să dorim să mai putem să avem voie să vrem asta cunoașteți cu siguranță porcul de tăiat din cocină căci aveți experiență de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mare discriminării în anumite contexte sociale (Mălina Voicu, http://www.iccv.ro/romana/dictionar/malina/malina stereo.htm). Stereotipurile 2 asociate în mod curent femeilor le re--prezintă ca devotate celorlalți, empatice, emoționale, blânde, bune, înțelegătoare, preocupate de a fi plăcute, drăguțe (cochete, grațioase, sexy), de a realiza un mediu cât mai agreabil (pregătesc masa, curăță, ordonează, decorează casa), vorbesc mult, cu sau fără rost. Atributele asociate bărbaților îi re-prezintă ca persoane care se antrenează în activități competitive, rezolvă probleme, iau decizii, au
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
pe Beatrice, sau în demnitatea ei castă, cum ni se arată Laura, ci <<la umbra a mii de arbori înfrunziți, în haină gingașă și nobilă, cu ochi mângâietori și vorbe de femei, ea întinde lanțuri>>586. Este femeia grațioasă și cochetă a vieții obișnuite, și îndrăgostitul distrat, care ba scoate suspine profane în forme platonice și tradiționale, ba își părăsește pe neașteptate îngerașul și izbucnește în insulte contra dușmanilor săi, sau discută despre moarte și destin, pentru ca mai departe să se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]