1,239 matches
-
În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum să ajungem la apă, i-am spus Runei după ce m-am Întors. Trebuie să ne strecurăm printr-un mărăciniș cocoțat pe o coastă abruptă. Dincolo de coastă, se aude apa cum curge. Am luat-o din loc și am intrat Într-o viroagă Îngustă, care urca aproape drept În sus către mărăciniș. La ieșirea din viroagă, urma o bucată de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Și, desigur, le aflase și problemele de alcov, tainele ezoterice, psihiatrice, ale soțiilor, pe care i le livra lui Ravelstein cu ora. În apartamentul lui nu făcea mai nimic; cea mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie. Din când În când descăleca și cocea câte o plăcintă. Robusta, trufașa, agresiva Wadja se ocupa de frecat și lustruit. Wadja muta mobila din loc, curăța closetele, mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sociale să‑mi aducă un cuțit sau o pereche de foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și nu m‑ar fi auzit. Eu mă găseam Într‑un colț foarte Îndepărtat, Înconjurat de șezlonguri. Altă experiență memorabilă: Un infirmier cocoțat pe o scăriță atârna beteală de Crăciun, vâsc și podoabe pe pereți. Nu se sinchisește de mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în oglindă dintr-o cazemată unde ca să afli cerul liber ar trebui să te cocoți în vârf la C.E.T. Progresul, o fi având același efect? Unde? Unde vrei tu? În parc e prea frig, vrei să intrăm undeva? Nu la Operă. Se-nțelege, mă gândeam la Radio, ori la Elvira Popescu? Unde vrei tu. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am spus. Cuvânt cu cuvânt, de parcă scriai după cum îți dictam. Veneai în casa mea, te omeneam. Eu mi-am deschis inima și tu... Celălalt scutură nervos din umeri, ca și cum ar fi vrut să scape de o gânganie care i se cocoțase pe cămașă. - Nu vorbi cu păcat, părinte. N-am făcut nimic rău. - Ai turnat totul. Mi-ai vândut durerea. Ni-l omorâseră pe fratele Visarion. Știai prea bine. Numai tu știai din satul ăsta cum l-au omorât cu radiații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii...ngh...nghhh...iiiiiițăăăăăăă... Breeeeeee, n-auzi? Ăsta vrea să semneeeeeeze, breeeeeeeeee.... Pălăriatul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îi părea de rău. Nu înțelegea ce fusese în capul lui de se ferise s-o oprească. Se răsuci iar, să o mai caute în mulțimea bulucită de-a lungul scării. Atunci îl zări și el pe insul de la telefon. Cocoțase revista pe telefon. O recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu familie își riscă viețile pentru un viitor nesigur? Ce-i atrage la acest oraș? Sunt oare constrânși să rămână? - Nimeni nu vă obligă să rămâneți, spune Mallami după ce a recucerit barul lui Rupert, preferat de marea majoritate a whipienilor. Cocoțat pe tejghea, având în spate rafturile de băuturi ciuruite de gloanțe, cu sticle din care încă se mai scurge lichidul, el vorbește mulțimii ce s-a îmbulzit să ridice osanale noului șef. Dacă vreți, puteți pleca oricând. Chiar și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici nu-și dădea seama că eram de față; execută mișcările fără a ține seama câtuși de puțin de publicul pe care l-ar putea avea, fără s-o intereseze altceva decât să testeze limitele echipamentului și ale propriului corp. Cocoțată pe mobil ca o pasăre pe o creangă, își desfăcu brațele larg, ca și cum ar fi fost pe punctul de a plana asemenea unei rândunele și sări jos. Nu era o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de producție întotdeauna mă fac cât casa. Dispăru din nou, cu gândul în altă parte. Ah, strălucirea teatrului. — Mi s-a părut mie că te văd intrând, zise Hugo din pragul ușii. Nici măcar n-ai venit să mă saluți. Eram cocoțat pe coșul ăla de colo, fumând țigară după țigară. Stau acolo de vreo oră. Făcu semn către o nișă de lângă pianina cea prăfuită. —Mi-am cam marcat teritoriul în jurul ei. Nu se intră decât cu invitație. —Sunt invitată? zisei eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Trebuie să treacă și ea pe acolo după ce ne dă MM notele. — Ce te-au întrebat la poliție? zisei eu către Ben. A, chestii de rutină. Adică, nimic surprinzător. Se sprijini de perete, vârându-și mâinile în buzunare, cu ochelarii cocoțați pe vârful nasului. Ca și MM, avea niște haine special alese pentru a nu ieși în evidență, de parcă ar fi fost o regulă a lor cum că regizorii trebuie să se audă, nu să se vadă: o pereche veche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sa. Ți-a rămas un picușor de rimel pe ochiul stâng. Lasă-mă pe mine să te șterg. Neputând să mă stăpânesc, m-am desprins din șuvoiul de oameni și m-am strecurat în cabină. Hugo stătea cu un picior cocoțat pe masă, încheindu-ți cataramele ghetelor. Era foarte elegant, cu un pulover pe gât negru și mulat și o pereche de pantaloni cu talie joasă, în carouri negru cu bleumarin. —Bună, iubito! mă salută el. Am auzit că ești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
peste umăr, Alice a văzut un bărbat cu părul lung, împletit într-un soi de cozi, cu o haină care-i ajungea până la brâu și era compusă din petice și cu un rânjet de nebun. Tipul înainta pe culoarul bisericii cocoțat pe o pereche de picioroange. Oamenii așezați în rândurile din față au scos un țipăt strangulat. Când Alice a privit în direcția mătușii, a văzut că florile cele roșii tremurau din nou cu furie. Dintr-odată a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nivelul sânilor, se revărsa în față peste o burtă mare de gravidă. Mătușa Frances părea să fi depășit pragul emoțiilor. Îl fixa, pierdută, pe unchiul Tommy, la brațul căruia mergea Sally. În fața altarului, unchiul Tommy, un pitic în comparație cu Bo cel cocoțat pe picioroange și cu pălăria cea înaltă a fiică-sii, s-a uitat dezolat la nevastă-sa. Preotul a făcut un pas în față, și-a dres vocea și s-a ridicat pe vârfuri, șoptindu-i destul de tare lui Bo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Eu aș veni fie cu o jumătate de oră mai devreme, fie cu o jumătate de oră mai târziu. Asta dacă vii cu mașina. Altfel n-ai nici o șansă. Nu când ai de-a face cu mamele alea de gherilă cocoțate în carele lor de luptă. Barbara a rânjit și a șters-o. În camera copiilor, o asistentă de creșă cu aer capabil l-a luat pe Theo din brațele lui Hugo. — Acum plecați și nu vă agitați, l-a instruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a adus aminte de el și de Theo în ambulanță. De Theo cu erupția lui, de el într-o stare de panică isterică. Dar despre astea ce știa Amanda? Sau despre scenariile cotidiene - de pildă, Theo urlând, furios și plictisit, cocoțat într-un cărucior de supermarket. Fără îndoială că, pentru Amanda, a merge să faci cumpărături cu un copil însemna să te plimbi prin Harvey Nichols cu progenitura îmbrăcată în piele de leopard, cu un asistent personal și cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se apropia din capătul străzii. Dar nu se ridică. Nu putu să se ridice, inițial. Dricul era tras de patru cai mascați, cu pampoane negre prinse între urechi. Vizitiul era chiar Magicianul, bineînțeles, nici nu se miră atunci când îl văzu cocoțat pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi reveni cu privirea pe axul drumului, mânând cai către cimitirul amplasat tocmai la periferie. Scriitorul vizualiză pentru câteva fracțiuni de secundă și scena în care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se oferise să mă ajute la lansarea cărții mele de debut. Terminase regia de teatru la Cluj și Își petrecea vacanța de vară acasă, la Galați. la lansare pozase plină de entuziasm În expoziția de poezie, cu cerneală pe buze, cocoțată pe o scară de doi metri ale cărei picioare, Îmbrăcate În carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a Șaman 85 felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se oferise să mă ajute la lansarea cărții mele de debut. Terminase regia de teatru la Cluj și își petrecea vacanța de vară acasă, la Galați. La lansare pozase plină de entuziasm în expoziția de poezie, cu cerneală pe buze, cocoțată pe o scară de doi metri ale cărei picioare, îmbrăcate în carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vă rosti speech-ul de mulțumire. Din această cauză erați refugiat, probabil, în acel colț de grădină, adică acolo unde v-am abordat, dezamăgit de ridicolul situației. Vă mărturisesc de altfel că întreaga ceremonie de premiere a fost ridicolă. Erați cocoțați acolo, pe estrada din fundul grădinii, în jur de 30 de inși mai mult sau mai puțin nerăbdători să scape de penibilul situației. Fiecare aveați dreptul la trei minute de speech după decernarea premiului respectiv, numai că din cauza ploii Președintele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scosese pe toate, bănuind că le telegrafiase putoarea semnalul, se năpustise cu toții. Care într-un papuc, care în buca goală, de se provocase afluxul în bloc... ... Ne vede ăsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciți pe covorașul lui, cocoțați pe balustrade și întrerupătoare, cam nădușiți și doar în condiția fizică și îngăimă: "Ce e, bă, la ușa mea? Daciada?" - Rupe din efecte, Genele, că somnolăm cu toții după replica ta... 72 DANIEL BĂNULESCU - "Nene"... zic eu... Că-l știam cât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fericiți. - Nu sânt de-adevăratelea bolnavă, m-a lămurit. Am o bunică ce susține că n-am fost niciodată bolnavă. Totul mi s-ar trage dintr-o seară, pe când nu împlinisem încă trei ani, când m-a găsit în grădină, cocoțată pe-un scaun. Ridicasem o mănuță și, cu cea mai mare seriozitate, m-apucasem să îndrug la minciuni... - Spui minciuni? fu și rândul meu să mă arăt amuzat. - Nu. Fac minciuni. Cel puțin așa le numește ea, când nu mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să fie azvârliți, ca niște lături, în penitenciar), singura vegetație întrezărită de Pinky era fata împăratului verde. Unicul petec de cer era, normal, fata împăratului albastru. Iar singura creatură care se învrednicea ca, din când în când, să i se cocoațe pe genunchi era, bineînțeles, odrasla împăratului portocaliu. Perversa asta mică i se zvârcolea și-acum în spinare, căuta să-l cuprindă cu degetele de moștenire și, sesizîndu-le târziu pe cele două bătrâne, li se adresă și lor, cu un glas
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin buzunar. Era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta băieții cu părul lung. Când îi asculta stătea pe scaun atent la ce scriau pe tablă, iar când termina cu ei se cocoța pe catedră, era pitic, se întindea să ajungă mai înalt decât ei care stăteau în bănci, se relaxa și pe fața lui se lăbărța un zâmbet insidios. Ochii îi deveneau blânzi, placizi și începea să scoată fetele la tablă. Îl
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]