1,506 matches
-
legislația națională și comunitară privind sănătatea publică și animală, siguranța alimentelor, sănătatea animală, bunăstarea animalelor și substanțele farmaceutice; (b) principiile politicii agricole comune, măsurile de susținere a piețelor, restituirile la export și detectarea fraudelor (inclusiv pe plan mondial: OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE); (c) cunoștințe de bază în domeniul prelucrării alimentelor și tehnologiilor alimentare; (d) principiile, conceptele și metodele bunei practici de fabricare și de gestionare a calității; (e) gestionarea calității înainte de recoltare (buna practică privind cultivarea); (f) promovarea și utilizarea
32004R0854-ro () [Corola-website/Law/292998_a_294327]
-
El a apărut la începutul secolului al IX-lea, în condițiile unei crescânde autonomii a comunității locale pe măsură ce puterea bizantină în Italia se reducea din cauza incursiunilor longobarzilor și sarazinilor. Sursa primară pentru istoria Gaetei în perioada sa ducală o constituie "Codex Caietanus", o colecție de privilegii care păstrează în mare detaliu istoria celor din Gaeta, mult mai bine decât este cazul pentru statele de coastă vecine, precum Ducatul de Neapole, Republica Amalfi, și Ducatul de Sorrento. Totuși, spre deosebire de aceste state-surori, Gaeta
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
context actual a imensului tezaur de valori ale trecutului. Mai puțin inspirat, orientat pe direcția stimulării exagerate a reacției publicului - un adevărat program de casă de cultură, s-a dovedit a fi apariția în concert a formației "Ensemble XVIII - 21" - Codex Caioni. Concertul mijlocului de noiembrie, ultimul moment al întregului ciclu, a fost susținut în Sala "Auditorium" a Muzeului Național de Artă, de Ansamblul "Ausonia". Formația este inițiată și condusă de violonista de origine română Mira Glodeanu împreună cu clavecinistul și organistul
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
în biblioteca de la Uppsala: peste 1 milion de cărți de diverse specialități, circa 30.000 de manuscrise, 500.000 teze de doctorat, 13.000 de titluri de periodice, 2.500 incunabule, mii de ediții princeps etc. Între rarități, el cita: "Codex Argenteus", traducerea Bibliei de către Vulfila, rămasă în manuscris, "Saga Sfântului Olaf", "Edda din Uppsala", o culegere din literatura scandinavă din secolul al XIII-lea. Dintre raritățile care-i interesează pe români, același Dorin Iancu cita lucrarea "Liturghierul de la Iași" din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu nesaț. Îl puse jos abia după ce Îl golise. Fremăta, scuturat de un tremur violent. Apoi, În sfârșit, păru să Îl observe pe poet. Parcă Își mai recăpătase puterile. Ceremonios, Îl invită să ia loc, eliberând, pentru el, de niște codexuri singurul scăunel din lemn. După ce oaspetele se așeză, literatus se rezemă de pernă. - Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? - Există un motiv pentru care m-am gândit să apelez la dumneata, Bernardo. E legat de viața Împăratului Frederic. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Academiei din Cracovia, în biblioteca căreia d. Hasdeu a găsit-o și esaminat-o. Arhivul regesc al Poloniei coprindea o mulțime de documente privitoare la istoria română. Numai vreo câteva din ele au fost reproduse în secolul trecut de către Dogiel în Codex Diplomaticus Poloniae, unde el menționează totodată după registrele arhivale coprinderea mai multor alte acte din secolii 14 și 15 cari erau scrise cu caractere cirilice. Un număr și mai mare de asemini documente este menționat, iarăși numai în coprindere, în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
obstacolul limbii: începând cu secolul V al erei noastre, nimeni nu mai vorbește greaca. Augustin, de exemplu, o ignoră cu desăvârșire... Se vorbește latina, și tot în această limbă se și scrie. Când, de la rulourile de papirus, se trece la codexurile consemnate pe piei de animale, această revoluție cauzează pierderea a tot ceea ce a fost lăsat la o parte, prin recopiere. Numeroase lucrări dispar pur si simplu. în mănăstirile lor, călugării rescriu textele utile propagării credinței lor, le ameliorează, le retușează
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că un astfel de text chiar a existat 1. De-a lungul secolelor, evreii și creștinii au avut la dispoziție un textus receptus fixat al Bibliei ebraice. În secolul XX, Biblia ebraică și-a dobândit forma standardizată inițială prin reproducerea Codexului Leningradensis în Biblia Hebraica a lui Kittel 2. Potrivit părintelui dominican Dominique Barthélemy, profesor la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Miséricorde din Fribourg, istoria textului ebraic al Bibliei ar putea fi schematizată în felul următor 3: după o fază
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
numărului de pasaje afectate de aceste tiqqune soferim. Iată care ar fi numărul modificărilor scribale, potrivit diferitelor izvoare iudaice: Sifre 2 7 Yalkut 3 10 Midraș Haggadol 10 Mechilta 4 11 Rași5 11 Masorah 6 16 Tanhuma 7 18 Masora Codexului Petropolitanus 8 18 Ochla 9 18 Kimhi 1 18 Masora manuscriselor yemenite 2 18 Ben Așer 18 Potrivit listei publicate în apendicele lucrării Diqduqe ha-Te’amim (<ymufh yqdqd), atribuită lui Aaron ben Moses ben Așer din Tiberia 3, modificările
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fost uns preot în templul unui idol. Pentru a scuti numele lui Moise de vreo rușine, s-a mai adăugat un n suspendat, situat deasupra textului, care poate fi citit: „fiul lui Manase h?nm”. Este foarte interesant că în timp ce Codex Vaticanus al Septuagintei citește Manassh (Manasse), Codex Alexandrinus citește Mwush (Moise). Nun inversum (nun inversat): în anumite părți ale textului, masoreții au introdus această literă inversată, pentru că, în opinia lor, pasajele respective nu se potriveau prea bine cu textul transmis
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentru a scuti numele lui Moise de vreo rușine, s-a mai adăugat un n suspendat, situat deasupra textului, care poate fi citit: „fiul lui Manase h?nm”. Este foarte interesant că în timp ce Codex Vaticanus al Septuagintei citește Manassh (Manasse), Codex Alexandrinus citește Mwush (Moise). Nun inversum (nun inversat): în anumite părți ale textului, masoreții au introdus această literă inversată, pentru că, în opinia lor, pasajele respective nu se potriveau prea bine cu textul transmis și, prin urmare, trebuiau puse în paranteze
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai mult posibil, pronunția ebraică de atunci. În acest sens, au făcut mult mai mult decât a adăuga vocale la consoane: au introdus semne care reprezintă accente ale cuvintelor și propozițiilor. Cel mai vechi manuscris biblic cu vocalizare tiberiană este codexul Profeților din genizah sinagogii din Cairo, text ce a fost copiat, vocalizat și înzestrat cu toate celelalte semne masoretice în anul 896, de către Moșe ben Așer, al cărui fiu, Aaron, a vocalizat celebrul „manuscris Alep” ce conținea toată Biblia. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
neapărat diferitelor sisteme masoretice. În plus, nici chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă să aleagă reproducerea textului unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
masoretice. În plus, nici chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă să aleagă reproducerea textului unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă să aleagă reproducerea textului unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte manuscrise ar deriva din acest manuscris. În acest context, devine clar rolul pe care îl joacă legătura dintre textul codexului și ansamblul de note care formează masora. Într-un codex eclectic este practic imposibil să stabilești o legătură între un text constituit pe baza mai multor manuscrise și masora, care reprezintă parte integrală a fiecărui manuscris 2. 3.5. Accenteletc
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte manuscrise ar deriva din acest manuscris. În acest context, devine clar rolul pe care îl joacă legătura dintre textul codexului și ansamblul de note care formează masora. Într-un codex eclectic este practic imposibil să stabilești o legătură între un text constituit pe baza mai multor manuscrise și masora, care reprezintă parte integrală a fiecărui manuscris 2. 3.5. Accenteletc "3.5. Accentele" Accentele (<ymuf) sunt semne adăugate literelor, între
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prezintă multe neclarități, cercetătorii preferă să consulte masora unui anumit manuscris, așa cum ar fi următoarele două ediții menționate de către Tov2: - G.E. Weil, Massorah Gedolah manuscrit B.19a de Leningrad, vol. I, Roma, 1971; - D.S. Loewinger, Massorah Magna of the Aleppo Codex, Ierusalim, 1977. 4tc "4" Transmiterea textelor ebraice sub formă de manuscristc "Transmiterea textelor ebraice sub formă de manuscris" Alcătuirea unei istorii a textului biblic, de la începutul transmiterii manuscrisului până la inventarea tiparului, este același lucru cu alcătuirea unei istorii complete a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
privind transmiterea corectă a textelor, ori de câte ori s-a pus problema unor schimbări: a materialelor de scris (de la tăblițele de lut la papirus sau de la papirus la pergament), a modului de legare a materialelor de scris (de la sul sau volumen la codex sau carte), a tipului de litere (de la caracterele paleoebraice la scrierea pătrată sau de la caracterele grecești unciale la cele cursive). Sulul este cunoscut în limba ebraică sub numele de megilla, sau megillat sefer, tradus în limba greacă kephalis bibliou (Evr
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mâini. Ne putem închipui cât de greu îi era unui cititor care avea în față un sul conținând un text biblic să verifice anumite pasaje. Nu este de mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
biblic să verifice anumite pasaje. Nu este de mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate fi literar (opere clasice) sau strict profesional, tehnic (biblic, juridic, medical, școlar etc.)1. Originea codexului o constituie tăblițele de scris, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din ceară (k
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]