2,322 matches
-
a început nemiloasă, spre o dimineață când era cât pe ce să contribui decisiv la rezolvarea problemei basarabene. 13tc "13" A început tot aici, la „Colombo“. Întârziasem (așa spuneam când chiuleam) de la nu știu ce curs și îmi omoram primele ore la cofetărie. S-a așezat, prăbușit ca dintr-o poveste pe care și-o spunea singur, lângă mine Matvei. A bodogănit ceva despre situația relațiilor internaționale care se tot dezacordau, despre vietnamezii care ieșiseră și în acea dimineață la păscut (culegeau buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
faci tu cinste.“ S-a întors spășit. „Iartă-mă, frate Simioane. Am uitat. Am văzut că s-a făcut două și înseamnă că s-a deschis la ambasadă. Mă grăbesc, zău.“ A plătit și am pornit spre stația autobuzelor de la cofetăria „Scala“. Mergea grăbit, parcă voia să scape de mine. S-a oprit dintr-odată. „Bătrâne, uite ce-i“, mi-a spus după ce m-a privit concentrat câteva clipe. „Mă duc la ambasadă mai târziu. Acu’ mi-e foame. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unul de altul timp de mulți ani. Mulți și fără vreun semn. Știu doar că au trecut. Într-o seară, spre sfârșit de martie, eram la aniversarea unei mătuși. Rămăseseră fără fursecuri și m-au trimis să cumpăr altele de la cofetăria „Scala“. Mi-era ciudă că plecam din toiul petrecerii, dar m-am supus. În troleibuzul care mergea spre centru am dat nas în nas cu Ester. Nu m-am mai întors cu fursecurile. Am mers în aceeași seară la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să intru. Ezitam, temându-mă să nu dau de vreo belea. — Urcați, toarșu’, nici o problemă. Șoferul dădea din mâini, vesel, de parcă își văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Arestează oamenii muncii, da’ pă tebeciști îi lasă liberi.“ „Bine“, l-a întrebat femeia, „nu ți-e rău? De ce dai cu capul de zid?“. „Nu!“, s-a răstit el și s-a repezit spre o altă coloană. SCRIITOAREA. Venea la cofetăria „Tineretului“ și își întindea pe măsuța de lângă sobă teancuri de caiete, agende, creioane, fel și fel de foi, un borcan cu lipici și un fel de foarfece ciunt, cu un braț rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o „Săptămână a cărții“, când scriitorul dădea autografe pe Ultima noapte de dragoste..., apărută chiar în acel an de demult, 1930. I-a și scris. „Mi-a și răspuns“, se veselea bătrânica. „Ne-am și întâlnit, chiar aci, era tot cofetărie, da’ îi spunea altfel, «Panseluța», am servit un parfait și o oranjadă. Apoi a plecat, că spunea că se duce nu știu unde.“ Îi mai scrisese și, din când în când, Camil îi răspundea. „Am pierdut toate scrisorile, totul, la bombardamentul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o gogoșerie un restaurant un magazin universal un bloc cu patru etaje și cu magazin de mobilă la parter un alt bloc, cu trei etaje, În care se află dispensarul și În care suntem și noi cazați o cantină o cofetărie un aprozar mai multe ateliere de industrie locală o baie comunală (În construcție) și, auziți, ... un chioșc pentru ședințe de vară (!). Acesta din urmă se află chiar În curtea sediului. Pentru completarea cadrului, voi preciza că prin unele curți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cam obez pentru vârsta lui. Ăsta Îmi zice: „Noi dăm producție, nu ne ocupăm de frumos!“ Când mi-a zis asta nu i-am răspuns În nici un fel, dar am ieșit cu repulsie din chioșc. Ne-am dus Împreună până la cofetărie. Gogoșeria și cofetăria sunt singurele magazine deschise În timpul zilei. Campanie, de! La Început nu am Înțeles de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că același suc de zmeură se putea bea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vârsta lui. Ăsta Îmi zice: „Noi dăm producție, nu ne ocupăm de frumos!“ Când mi-a zis asta nu i-am răspuns În nici un fel, dar am ieșit cu repulsie din chioșc. Ne-am dus Împreună până la cofetărie. Gogoșeria și cofetăria sunt singurele magazine deschise În timpul zilei. Campanie, de! La Început nu am Înțeles de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că același suc de zmeură se putea bea și colo, și dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
răspuns În nici un fel, dar am ieșit cu repulsie din chioșc. Ne-am dus Împreună până la cofetărie. Gogoșeria și cofetăria sunt singurele magazine deschise În timpul zilei. Campanie, de! La Început nu am Înțeles de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că același suc de zmeură se putea bea și colo, și dincolo. În cofetărie nu se aflau copii, ci numai adulți, tractoriști, șoferi, conducători de atelaje. Pe cei mai mulți Îi știam din vedere, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
singurele magazine deschise În timpul zilei. Campanie, de! La Început nu am Înțeles de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că același suc de zmeură se putea bea și colo, și dincolo. În cofetărie nu se aflau copii, ci numai adulți, tractoriști, șoferi, conducători de atelaje. Pe cei mai mulți Îi știam din vedere, mă mai Întâlnisem cu ei pe câmp sau la magazii, la siloz. Stăteau În picioare și beau direct din sticlă respectivul suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mână și o Întinde vânzătorului.Acesta a scos de sub tejghea niște coniac pe care l-a turnat peste suc și mi-a umplut deci din nou sticla. Culoarea lichidului era abia acum aceeași cu cea din sticlele celorlalți clienți ai cofetăriei. Nu știu dumneavoastră ce credeți, ca istoric distins ce vă aflați, de legătura sau opoziția pe care o civilizație o poate stabili Între producție și frumos. Tipul care mi-a făcut cinste ca unui soldat ce mă aflu cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Dane, dar păcat că are stofa cam aspră... Ca să se-nmoaie puțin, ar trebui s-o uzi, mă, că altfel se rupe repede! Trebuie să faci cinste, ce mai! ― Bine, dom'le! răspunse Noica Dan încîntat. La ieșire mergem la cofetăria "Zamfirescu"! Gata! Dar lucrurile s-au petrecut în așa fel, că li s-a tăiat tuturor cheful de cinste. Vremea călduță îl hotărâse pe Ionescu-Cioc, de Gimnastică, să-și scoată băieții afară și să joace oina cu ei în curtea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plăcerea! ― Mă, fac o cinste copioasă! Fă-mi pentru Veturia un acrostih d-alea de care faci tu; da' fă ceva așa, cum n-ai mai făcut pîn-acum, ceva formidabil, ca s-o impresioneze... fac o cinste nemaipomenită, mergem la cofetărie la "Dobriceanu" și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ! ― Păi ce rost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fără nici o reticență, și ea la fel!) ― Sânt curioasă, dar știi, foarte curioasă, să aflu ce e cu descoperirea de ieri! ― Și vrei să-ți spun la telefon? ― Nu, vino la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la cofetăria "Jernoiu". ― Bine; dar, à propos, ești superstițioasă? ― Nu!... dar de ce? ― Ți-ai uitat la noi o batistă! ― Aha, așa e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii nu se despart niciodată din pricina unui petec de pânză, cel puțin asta e părerea mea! M-am postat în fața cofetăriei și am citit de trei ori, foarte atent în aparență, textul de pe cutiile de bomboane, ca și când ar fi prezentat cine știe ce interes deosebit pentru mine! Când să-ncep pentru a patra oară această interesantă lectură, a sosit Veturia. A venit surâzând
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri puternice în ușă ne făcură să sărim în sus. ― Ce e, mă, ce, ați înnebunit? ― Scoală, Băjenarule, și hai cu noi la cofetărie, că nu se poate altfel! ― Nu merg. mă; m-am și culcat! ― N-are nimic! Cum te-ai culcat, așa te scoli! Au spus băieții să nu venim singuri înapoi, că-i foc. Auzi la ăia că, fără tine, plimbarea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
decât ne așteptam. Se făcuse tîrziu: 11 și jumătate! Cofetarul ne spuse politicos că trebuie să închidă, că niciodată nu mai ținuse deschis până la acea oră. Ne-am hotărât să plecăm. Am făcut socoteala, am plătit și am ieșit din cofetărie. Afară, sub un șopron, se odihnea un autocamion de transportat gheața. ― Băieți, propuse Moscu, foarte bine dispus și inspirat, nu sânt poet, dar trebuie să recunosc că zeița Fortuna, în aleasa-i mărinimie pentru noi, lăzăriștii, a hotărât ca, în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
observa, cum ar spune Crăcănel, în șopronul alăturat! ― Uraaa! Bravo! Trăiască Ionaș! ― Stați, mă, zăpăciților, făcu Dan Noica, cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin urmare, nemaiavând nici un rost la cofetărie, stînga-mprejur la hotel! Cu cântec, înainte, marș! comandă Moscu militărește, și băieții, aliniați, începură să-și răpăie ghetele pe caldarâm, cântând cu entuziasm frumosul și mobilizatorul imn al lui Ciprian Porumbescu: "Pe-al nostru steag e scris unire!" până la hotel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
putut și m-am îmbrăcat la iuțeală. Toți băieții au fost gata într-un sfert de oră și am coborât pe scara de lemn, care acuma, ziua, parcă nu mai scârțâia atât de înfiorător ca azi-noapte. Ne-am adunat la cofetărie să luăm ceaiul. Profesorul a venit și el peste vreo zece minute, încruntat și făcut foc. Fără să ne mai dea bună dimineața, ne-a luat în primire: ― Să știți că purtarea dumneavoastră incalificabilă va avea urmările cuvenite. N-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
hotel?" A trebuit să recunoaștem că erau întrebări cu dibăcie puse și care te obligau să răspunzi sincer, pentru că dacă ai fi încercat să ascunzi adevărul, te dădea de gol colegul care-ți ținuse tovărășie... ― Lîngă cine ați stat la cofetărie?" Măi, a naibii treabă! ― " Ce ați consumat?" Apoi, fără să ne mai dea mult răgaz de gîndire: ― "La ce oră v-ați înapoiat la hotel?" "Ce cântece ați cântat pe stradă după miezul nopții?" " Cine a provocat scandalul de la hotel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să mă dea în gât vreun coleg binevoitor? Și-apoi habar n-aveam. ― Nu știu, domnule director! ― Ia gîndește-te bine, poate că-ți aduci anume, băiețaș! ― Din moment ce nu știu, cred că e imposibil să-mi amintesc. ― Ce-ai făcut la cofetărie? ― Am stat cu ceilalți colegi ai mei, am consumat prăjituri, siropuri, am râs și am povestit! ― Da! Hm!... bine! Și la hotel ce-ai făcut? S-au revoltat pasagerii: că nu i-ați lăsat să doarmă toată noaptea; că ați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vesel și mulțumit. „Domnule, eu de multă vreme am renunțat la miracolul derizoriu al alcoolului, așa că nu m-ar Încânta cine știe ce să ne scurtăm așteptarea Într-o cârciumă. Mai bine, uite, am văzut că s-a deschis În centru o cofetărie turcească. Nu te-ar tenta nici un pic să sorbim o cafeluță de la mama ei, să ne răcorim cerul gurii cu bragă și să ne răsfățăm papilele gustative cu un cataif? Eu fac cinste! La prima chenzină o să-ți Înapoiez totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să ne răsfățăm papilele gustative cu un cataif? Eu fac cinste! La prima chenzină o să-ți Înapoiez totul, până la ultimul bănuț, chiar și bacșișul. Până atunci, Însă, am să te rog să mă mai creditezi un pic...” Intrară În cofetăria pustie și se așezară la o masă, cu spatele la vitrina În care erau aranjate cu artă vestitele dulciuri turcești. „Deși n-am mâncat niciodată, pot să-ți spun că la cataif, domnule, e vital să pârpălești tăițeii atât cât trebuie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâi un răcnet Înfundat, urmat de un plesnet greu de palmă pe obraz. Fără să-și spună vreo vorbă, Foiște și Repetentu Îi doriră În gând turcului să sfârșească În burțile nesătule ale unei turme de porci și plecară din cofetărie, cu sufletele arse de iubire și de ură. Fiecare dintre ei Își pusese minte să se Întoarcă peste câteva zile, s-o scoată pe Marianti de sub puterea turcului și să fugă cu ea, orice s-ar fi Întâmplat, unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]