1,273 matches
-
inspirație artistică. Ca prinț și viitor sultan, obligat să învețe o meserie, studiase arta de a fi bijutier: meserie implicând nu doar iubirea pentru frumos, ci și exersarea răbdării, importantă virtute islamică. În pasiunea sa pentru giuvaieruri, devenise stăpânul unui coif cu „patru coroane, 50 de diamante, 44 de rubine, 27 de smaralde, 49 de perle și o turcoază destul de mare”, vândut pe 1150000 de ducați prin intermediul mai multor venețieni influenți (între care și Pietro Zen, viceambasadorul Veneției la Istanbul), pe
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
27 de smaralde, 49 de perle și o turcoază destul de mare”, vândut pe 1150000 de ducați prin intermediul mai multor venețieni influenți (între care și Pietro Zen, viceambasadorul Veneției la Istanbul), pe care Suleyman l-a purtat în campania germană. Acest coif care „semăna foarte mult cu coroana Papei”, îl înfățișează posterității ca fiind preocupat nu numai de cuceriri sau de fast, ci și de estetică - și nu în ultimul rând, de religii. (De altfel, lui Suleyman i se datorează, la Istanbul
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
încet spre cine știe unde”). Ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: ,,lemnul din care-i/ închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii/ cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit/ loc pe întinderile ei”. O însemnată parte din atenția celui ce se exprimă în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (jug
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, 15. avînd picioarele încălțate cu rîvna Evangheliei păcii. 16. Pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. 17. Luați și coiful mîntuirii și sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. 18. Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții, 19. și pentru mine, ca oridecîteori îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar vrea să citească un semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile cădea-vor întîi nu oameni, ci florile! Dedițeii aceștia cu bluze albastre, păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre! [1938] * DESTIN Cocori s-au porrut spre clime de flăcări în țipăt de-abia auzit peste țară. Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă pe-o rază lunară. Mîne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre trei
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-ntreabă: care pe munte cădea-va întîiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte ar vrea să citească un semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile cădea-vor întîi nu oameni, ci florile! Dedițeii aceștia cu bluze albastre, păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre! ASFINȚIT MARIN Piere în jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor. Valul acoperă numele scrise-n nisipuri, și urmele. Soarele, lacrima Domnului, cade în marile somnului. Ziua se curmă, și veștile. Umbra mărește poveștile. Steaua
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Înviat. Maica Domnului, Fecioara Maria avea sufletul sfâșiat, iar apostolii, prietenii lui Iisus se ascunseseră de frică că ar putea și ei să fie prinși. Soldații romani erau Îmbrăcați În zale de fier, erau Încălțați cu sandale, pe cap aveau coifuri. Aveau săbii scurte, groase și foarte tăioase.Așa păzeau ei mormântul Domnului. Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu și deoarece fusese judecat ca un tâlhar, batjocorit și bătut pe cruce ca un răufacator, fără a avea nici o vină cât de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
calendaristici și venirea pe lume a celor cinci animale. O altă comoară o constituie confucianismul, atât de aprig înfierat în perioada revoluției culturale. Încetîncet valul înnoitor punctat de manifestații pline de sloganuri mobilizatoare, condamnări energice, oameni purtați pe străzi cu coifuri de hârtie pe cap, grumajii și mâinile prinse în jug și pancarte atârnate în față și spate inscripționate cu învinuirile ce li se aduc, reuniuni înflăcărate, zgomotoase, în care strigătele și aplauzele însoțeau vorbele animatorului, afișe scrise cu semne mari
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
Le cumpăr eu! zise Ioanide. - Faci o faptă bună, pe dumnezeul meu, domnule Ioanide,salvezi o colecție strânsă cu trudă. După Gorgonă, Hagienuș aduse înfășurat în jurnal un medalion destul de mare, înfățișînd un cap de războinic, cam în stilul Verrocchio. Coiful era făcut din piese îmbucate ca și coada racului, iar coama lui era un mic dragon solzos. Apoi Hagienuș veni cu un cap de bărbat grec cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Apoi, într-o zi, cînd trecu pe la magazinul sătesc, văzu în vitrină o placardă care făcea reclamă la lipiciul Amazon pentru tălpile pantofilor. Acolo era o fată blondă într-o armură grecească scurtă, cu o lance, un scut și un coif pe cap. Deasupra scria FRUMUSEȚE PLUS VITALITATE, iar fața ei avea o drăgălășenie dureros de dulce care făcea ca domnișoara Ingram să pară banală. în pauzele dintre mese, Thaw se ducea la magazin și se uita la fată cît ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lasă-mă pe mine, Duncan. Dacă o să le muți tu, n-o să mai știu de unde să le iau. Cînd ușa dulapului putu fi deschisă treizeci de centimetri, Drummond își vîrî brațul în crăpătură și extrase pe rînd: un țilindru, un coif roman, o pălărie colonială, o pălărie de vînătoare, toce universitare și coifuri indiene din pene, toate cu etichete pe care scria că aparțin Agenției Acme de închiriat Costume. — Am lucrat acolo, spuse Drummond. își depozitau cele mai bune obiecte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai știu de unde să le iau. Cînd ușa dulapului putu fi deschisă treizeci de centimetri, Drummond își vîrî brațul în crăpătură și extrase pe rînd: un țilindru, un coif roman, o pălărie colonială, o pălărie de vînătoare, toce universitare și coifuri indiene din pene, toate cu etichete pe care scria că aparțin Agenției Acme de închiriat Costume. — Am lucrat acolo, spuse Drummond. își depozitau cele mai bune obiecte cu o neglijență aproape criminală. Drummond își puse țilindrul, un frac și ghetre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va fi sfârșit, toți vor vedea că n-a fost decât o manevră. Glonții purtători de moarte nu vor fi fost decât pe hârtie, uciderile nu se vor fi întîmplat decât în coloanele gazetelor; toți își vor depune lăncile și coifurile de carton în bufetul Camerelor și un vesel banchet va încheia dușmăniile teatrale, banchet făcut în intimitate, pentru a râde de țară și a se admira reciproc cum au fost în stare eroii să tragă atât de bine pe sfoară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un tată, sânt de fapt de multe feluri, și că orbirea este obiectul unei taxinomii dezvoltate. Am văzut mai târziu, închiși în mari cilindri cu spirt, nou-născuți fără globi oculari, fără pleoape și gene, a căror frunte netedă ca un coif de fildeș se prelungea până la buze. Am auzit despre cei născuți orbi și care-au rămas orbi toată viața în ciuda ochilor și a nervilor optici intacți, virtual funcționali; despre cei care, dimpotrivă, având zonele vederii din scoarța occipitală normal dezvoltate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi văzuți în orice seară la birtul actorilor de lângă Teatrul Național. După cei doi bărbați vestiți, mirosind a levănțică împotriva moliilor, dar din coapsa cărora ieșise toată românimea, veneau, flancați de soldații lor cu zale și chimire de piele, cu coifuri de fier lustruit, alți voievozi ai neamului, fiecare înveșmîntat ca în tabloul ce-l reprezenta, de parcă ar fi avut doar un singur rând de straie, fiecare cu însemnul după care putea fi ușor recunoscut. Tîrgo-veții îl ghiciră imediat, după cucă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trântiți pe unde apucaseră câțiva soldați romani. De fapt, vreo doi se treziseră și se uitau orbiți și înspăimîntați la Isus. Nu era nici o-ndoială că erau romani, erau îmbrăcați exact ca în cartea de istorie de-a patra, cu coifuri, zale și scuturi dreptunghiulare, tot ce trebuia. Și sulițe lângă ei. Copilului nu-i venea să creadă. "Mamă", întrebă el, "Isus Cristos a trăit pe vremea romanilor?" Mama nu știuse să-i spună, dar nu credea. Isus fusese Dumnezeu, nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nemișcare zilnică erau, ce-i drept, sâcâitoare și nu aduceau cine știe ce profit, dar după-amiezele, în aceeași ținută hieratică și spoit pe față cu același var - chiar și părul îi era vopsit în alb și cădea în bucle de piatră de sub coiful elen - își făcea meseria cea adevărată cu un succes nebun, căci nu era puțin lucru să-ți facă un blow job însăși Pallas Atena, cu meduza plină de șerpi peste piept. "Het gaat...", răspunse Maarten plictisit, privind prin numeroasele și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trimise înainte doi tovarăși, iar aceștia, odată ieșiți de pe cărare, apărură în luminiș să se convingă că erau feriți de surprize. Călăreau pe cai întru totul deosebiți și purtau un splendid echipament de luptă, alcătuit din armură cu solzi și coifuri ce le ascundeau aproape în întregime fețele. Văzându-i cum înaintau la pas, Audbert, ce încă stătea lângă foc, se ridică instinctiv, iar cei patru huni îl imitară, însă cu un calm desăvârșit, schimbând priviri furișe de satisfacție. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și poziție era limpede că puneau la cale o ambuscadă - și nu pentru singură persoană. Erau circa douăzeci, cei mai mulți înarmați cu suliță, scut și sabie, dar, cu o zi înainte, Audbert observase printre ei și arcași. Cei care nu aveau coifuri care să-i ferească să fie recunoscuți își acopereau partea de jos a feței cu eșarfe lungi. De unde se afla, putea să zărească doar pe unii dintre ei, însă, la câțiva pași mai jos îi recunoscu pe Gualfard și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suliță. Waltan, după ce-și recuperă sabia, încercă să-i vină în ajutor, dar își văzu drumul barat de o bestie mai înaltă de șase picioare, din al cărui chip nu putea să vadă, în locul rămas liber între eșarfă și coif, decât ochii lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce reușea doar cu mare greutate să pareze loviturile, se văzu obligat să se retragă către liziera pădurii. Bărbatul, protejat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar fără să se îndepărteze de ei. Burgunzii îi cercetau cu curiozitate pe iliri, iar pe alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și, contemplând cu o privire lungă trupul marelui războinic - pe care, de altfel, nu-l cunoscuse niciodată în viață -, își plecă scurt capul, în semn de adâncă durere. Făcu, după aceea, un pas înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu-i trebui mult ca să scoată din bagajul comandantului său splendida armură cu solzi de metal și să-l ajute să o îmbrace. Cât despre Gualfard, care deja și-o pusese pe a sa, el își luase în plus un coif de fier și un scut mare, rotund, și aștepta cu nerăbdare sfârșitul pregătirilor romanului, plimbându-se în sus și în jos, ca o fiară în Circ, acum cântărind în mână securea cu două tăișuri, acum rotind-o, sub privirile admirative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sus și în jos, ca o fiară în Circ, acum cântărind în mână securea cu două tăișuri, acum rotind-o, sub privirile admirative ale spectatorilor. Sebastianus nici măcar nu se uita la el. — Fii atent, Eminentissime, îl preveni Mataurus, dându-i coiful. Tu ești foarte dibaci în mânuirea săbiei, dar barbarul acela îmi pare a fi deosebit de puternic. Iar dacă a ales securea, a făcut-o desigur fiindcă știe să o folosească cel mai bine. Scutul meu e solid, dar nu știu cât o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a nu știu câta oară, printr-o pătrundere în diagonală de o forță teribilă. Sebastianus pară lovitura cu scutul, se roti fulgerător pe piciorul stâng și lovi apoi cu dosul săbiei, fără măcar să privească, despicând apărătoarea de la ceafă a coifului adversarului său, în momentul în care acesta, împins de propriul elan, trecea pe lângă el. Gualfard presimțise lovitura și se împinsese înainte, rămânând aplecat, astfel că sabia lui Sebastianus îl atinse când aproape că ieșise din bătaia ei, lăsându-l nevătămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]