6,641 matches
-
tuturor armelor de distrugere în masă. Religiile Cărții Sfinte se vor opune una alteia, spre cea mai mare glorie a adversarilor lor. Unii teologi vor vedea în asta semnul declanșării bătăliei ce marchează în Biblie sfârșitul lumii, care la evrei coincide cu venirea lui Mesia, la creștini - cu întoarcerea Lui, la unii musulmani - cu venirea Imamului ascuns, la hinduși - cu venirea lui Kalki, cea de-a zecea reîncarnare a lui Vișnu. în oricecaz, vor spune ei, totul se va încheia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
niciodată înainte de zece dimineața, Cine a pus bomba, domnule ministru, Ce vreți să insinuați, O întrebare nu e o insinuare, insinuare ar fi dacă eu v-aș spune ceea ce gândim amândoi în acest moment, Gândurile mele nu au de ce să coincidă cu ceea ce gândește un primar, Coincid de această dată, Aveți grijă, mergeți prea departe, Nu merg, am ajuns deja, Ce vreți să spuneți, Că vorbesc cu persoana direct responsabilă de atentat, Sunteți nebun, Aș prefera să fiu, Îndrăzniți să aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pus bomba, domnule ministru, Ce vreți să insinuați, O întrebare nu e o insinuare, insinuare ar fi dacă eu v-aș spune ceea ce gândim amândoi în acest moment, Gândurile mele nu au de ce să coincidă cu ceea ce gândește un primar, Coincid de această dată, Aveți grijă, mergeți prea departe, Nu merg, am ajuns deja, Ce vreți să spuneți, Că vorbesc cu persoana direct responsabilă de atentat, Sunteți nebun, Aș prefera să fiu, Îndrăzniți să aruncați bănuieli asupra unui membru al guvernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct, atunci când era util, cu minciuna, la fel cum dosul, în mod cât se poate de firesc, este cealaltă parte a feței. Se întrebă pe sine însuși dacă investigația începuse deja, se abținu să facă speculații în legătură cu agenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bănuiala că se putea afla În prezența unor rămășițe provenite de la cadavre diferite și că fâșia de carne care Încă le mai unea era doar un artificiu. Ridică iarăși capul și Îl potrivi peste gâtul retezat al cadavrului. Urmele rănii coincideau perfect, iar pielea care unea cele două părți era intactă. În timpul acestei operațiuni, privirea i se tot concentrase asupra feței mortului. Fizionomia sa Îi amintea ceva. Din prima clipă când Întorsese capul spre el, abia acum Își dădea seama, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-o elevilor dumitale: dacă lumina este altceva decât corpurile luminoase. Cum te aștepți să Îți răspundă? Arrigo Îndepărtă cu piciorul o piatră din drum. Apoi ridică un deget. Deasupra capetelor lor, soarele ardea ca un cuptor. - Este evident că ele coincid și că Scriptura e În afara adevărului. Când soarele coboară dincolo de orizont, atât lumina cât și căldura se sting. Semn sigur că flacăra lui este cea care produce fascicolul luminos, și nu poate exista lumină fără combustie. - Gândește-te la natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mediatorilor săi: voindu-i binele, fără voia sa, ori chiar împotriva voinței sale, ei împietresc pentru eternitate o ficțiune care se impune asupra realității. Mai rău: o ficțiune pe care toți o iau de atunci înainte drept realitate. Căci Socrate coincide foarte exact, în ochii marelui public, cu ceea ce spun despre el Platon și Xenofon. Până și Aristofan, în Norii, își bate joc de un Socrate platonizat, cu nasul pierdut în cerul ideal al cucilor... Asemeni lui Zarathustra, Socrate evoluează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate de copil după o educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este bun tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând de îndată ce libertatea individului este știrbită în vreun fel. Desfătarea lui Aristip coincide cu cea a unui anarhist care nu pune nimic mai presus de libertate, nici măcar îsau mai ales) plăcerea... -9Plăcerea trăită în mod conștient. La antipozii criticii clasice opuse dintotdeauna hedonismului, desfătarea nu poate fi trăită împotriva conștiinței ori fără participarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și necesită partea fină a rațiunii; măsurată, anarhică, eumetrică, în sfârșit, ea presupune o densitate, un fel de arc electric, o iluminare a cărnii. în schimb, fericirea este constituită din suma plăcerilor trecute și viitoare. Dacă dimensiunea temporală a plăcerii coincide cu clipa, cea a fericirii trimite la cei trei constituanți ai timpului în ansamblul său: trecut, prezent, viitor. Amintirea unei plăceri, așteptarea și dorirea unei plăceri sunt tot atâtea moduri de a genera o bucurie care structurează și constituie fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și presupune conjuncția atomistă. Nu univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
disting, la moderni, de celulele stomacale... Subtilitatea, finețea, căldura particulelor care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ separat, ci doar ca o convenție de limbaj. Astfel încât, pentru un materialist hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să mai fie definită în mod pur reactiv - absența tulburărilor - și dobândește o nouă dimensiune, pozitivă, constructivă, voluntaristă: o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace și de seninătate acumulat. Plăcerea interzisă coincide cu jubilația care zdruncină starea de tihnă mentală, fizică și psihică la care se ajunge printr-o neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura în raport cu Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. în condițiile în care nicio conștiință nu face posibilă cunoașterea acestui proces, realul și nimicul ar coincide la infinit... Pentru a demonstra acest lucru, Lucrețiu postulează clinamenul, așa cum Kant va recurge la postulatele rațiunii pure practice: ca un argument necesar, a priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? în mod insesizabil, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
oameni să trăiască asemeni unor sălbatici incapabili să gândească în termeni de bine comun. Lucrurile nu s-au afirmat chiar așa de clar, dar filosoful gândește dreptul ca pe o purificare a relațiilor dintre oamnei. Focul, familia, prietenia, limbajul, compasiunea coincid cu apariția orașelor, deci a civilității. Se produce o trecere de la nomadism la sedentaritate. Marte continuă totuși să-și păstreze rolul, deși Venus câștigă teren: astfel, oamenii aleargă după glorie și putere. Așa apar războaiele și violențele politice. în relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu fericirea, aceasta coincizând la rândul ei cu absența tulburărilor, cu încetarea negativității care operează în trup și în suflet, simpla satisfacere a dorințelor naturale și necesare, recuzarea fricii de zei și de moarte etc. Urmează, în sensul de mers, două scrisori, una trimisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
morală, din care derivă o normă de civilizație și creație. Credeam a fi recunoscut în pitorescul și umorul balcanic o ultimă Grecie. O ordine asemănătoare celei de dinaintea miraculoasei lăsări pe aceste locuri a zăpezii roșii, - dreapta, justițiara turcime. Aceste preocupări coincid cu apariția temei fundamentale - solemnă, neașteptată - vizitând întîia dată versurile mele și marcîndu-le: Moartea și Somnul (Nastratin Hogea la Isarlîk, Domnișoara Hus, Cântec de rușine). Sondagiile astea în structura nevăzută a experienței salvează poate cele ce scriam pe-atunci, desolidarizîndu-le
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rațional admite atunci o infinitate. O exegeză nu poate deci fi în nici un caz absolută. Aceasta făcea altădată disperarea excelentului critic d. Lovinescu, când în două ședințe consecutive trebuia să mă explic asupra unei aceleiași poezii. Cele două explicații nu coincideau și fără să fie contradictorii păstrau prea puține puncte comune. Un poet prevăzut cu oarecare matematici poate da nu una, nu două, ci un mare număr de explicații unei poezii mai ascunse. Dar tocmai de aceea, din cauza acestei mari libertăți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
leneșe, inofensivă minge de antrenor, căreia în 6 din 7 zile abia îi repezi un pumn distrat. În ziua antrenamentului însă, o vrei bombată și elastică, partener fictiv, prompt în reacții. Poezia leneșe e foarte adesea o poezie vivace și coincide atunci cu stânga modernistă sau modernismul scurt. Tânărul participant, în virtutea iuțelii câștigate, continuă, însă, în silabe, rezumat la un sistem de mișcări născânde, dansul negru al seratei iudee la care s-a tremurat (dacă e constructivist) ori bețivana sârbă la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu constructiv. Problema lipsei de contrazicere se pune în acest sistem, însă sub o formă destul de slabă și în aparență paradoxală. Un capitol de metamatematică e lipsit de contrazicere când demonstrarea oricărei ziceri din acel sistem e imposibilă. Așadar contradictoriu coincide în matematică cu universal-demonstrabil. Firește prin demonstrabil trebuie să înțelegem aici putința de a decide în sensul "adevăr" sau în sensul "fals". Litigiul între logicieni și intuiționiști revine în definitiv la chestiunea dacă săgeata de mai sus, dintre matematică și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se stabilească (și) data Paștelui, care se ținea diferit în diverse locuri ale Imperiului și s-a hotărât ca întreaga creștinătate să prăznuiască această zi în prima duminică după lună plină, care urmează echinocțiului de primăvară. Dacă se întâmplă să coincidă această zi cu Paștele evreilor, atunci creștinii trebuiau să amâne sărbătorirea în Duminica următoare sau cu o săptămână mai înainte. După Sinod, în anul 327, Împăratul Constantin cel mare încearcă să readucă în Biserică pe Arie și pe discipolii săi
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
mironosiță, nu acceptă să fim parteneri! Mare meseriaș e ea după doar opt sau zece ani vechime... Să stau eu ca practicant pe lângă ea și să-i car hârțoagele?” - Vi se pare, domnule. În câteva cuvinte, spuneți dacă decizia dumnealui coincide cu părerea mea ori nu? Doamna avocat, în principiu răspunsul este afirmativ. Valabil pentru o perioadă mai scurtă decât ați precizat dumneavoastră, în sensul că... - Da,da,da! l-a întrerupt Ramona, ridicând capul și privindu-l ușor ironic. Asta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
cântăreață adorată de public acum, așa cum va fi neuitată totdeauna! Numele ei selectându-se, într-o constatare de fapt, între numele artiștilor memorabili ai absidei scenei românești! "Debutul meu ca prezentator al festivalului de la Mamaia", spune prezentatorul Octavian Ursulescu", "a coincis cu al Marinei Florea: era în vara anului 1983. Am fost într-un fel ”stele perechi”, ea a cucerit cu brio Trofeul concursului de Interpretare, iar eu inauguram seria frumoasă a celor 13 ediții de festival prezentate pe litoral. Au
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
prin sat. Caloianul a fost pus pe o scândură și i s-a dat drumul să curgă la vale pe apa pârâului din marginea satului, strigând în urma lui ca anul să fie ploios și plin de roade. Această dezgropare poate coincide cu ziua paparudelor, o altă tradiție populară, când, dacă este o zi călduroasă, participantele la ritual încing o hora și se udă una pe cealaltă cu apă, invocând din nou apariția ploilor pentru fertilizarea culturilor. [1]a se legăna, a
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]