1,095 matches
-
Haiducii Anul Nou, te felicităm! Anul Vechi Ah! Ce necaz și ce belea s-a încâlcit în cinstită barba mea, căci numai cel de sus va ști când dracu s-a mai descâlci, dar tu tânăr, tinerel ai ac pentru cojocul lui moș bătrânel și cum ai îndrăznit, tu, să întrebi un om atât de mare și însemnat. Bucur Anul Nou și Anul Vechi decât v-ați certa, mai bine un cântec ați cânta, un cântec de unire pentru a voastră
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mort de foame, de parcă n-ar fi mâncat de un an și să-i fiarbă nițică apă la foc, să se spele pe cap, că a doua zi era sărbătoare mare. Baba Iova îi făcu pe plac, căci vai de cojocul ei ar fi fost, să nu fi ascultat vreodată de Moș Crăciun. Recuse de miezul nopții. Era pe la al doilea cântat de cocoși, când Moș Crăciun, pomenindu-se din somn, sculă pe baba Iova să-i pună la foc bucatele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Capul să nu te mai doară! La nul și la mulți ani! Câta sindrilă pe casa, Atâția galbeni pe masă; Cât grâu în ogor, Atâtea vite-n obor; Câte paie-n bătătură, Atâția copii în pătură; Cât păr într-un cojoc, Atâția copii la foc; Câtă frunză pe umbrar, Atâția bani în buzunar! Câte flori sunt pe câmpie, Atâtea iepe-n herghelie; Câte flori sunt pe vâlcele, Atâtea-n vară mielușele; Câte pietre sunt la munte, Atâția porci, vaci, boi și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Și pentru cei ce ascultă, De Dumnezeu și de părinți. Apoi tot el povestește Despre-un Copilaș frumos Care-n ceruri locuiește Și acesta e Hristos. Eu l-am vazut pe Moș Crăciun, e un moșneag Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag, Ca toți moșnegii care trec pe drum. Departe, într-o țară fermecată În care nimeni n-a ajuns vreodată, Sta singur cuc într-un bordei de fum. Și trage moșul, trage din lulea. Și zilele se duc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
următorul program: - Din activitățile noastre trecute și ... propuneri pentru cele viitoare - Prezentări de filme, PPT, postere, album foto, chestionare, - Tinerii în așteptarea primăverii - Program de lucru pe ateliereFemei celebre - Cum ne machiem - Daruri pentru cei de lângă noi - Atelier de mărțișoare“Cojoacele babei Dochia” - moment artistic - O ținută plăcută și o atitudine demnă ne ajută să fim apreciați - Rețete de post - Postul Pașteluiurcuș spre Înviere, de vorbă cu părintele Duhovnic; - Mărțișoare, mărțișoare - program de poezii, audiții musicale, filme; - Impresii și speranțe pentru
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Lorica AXINTE, Carmen FILOTI () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93168]
-
semn al bucuriei și nașterii sau renaștere. Mama lui, prezentată lîngă taurină, primește de la Moș Arimin un miel și toiagul cu care să păstorească toate neamurile arimine. Strămoșul nostru are pe cap cușma specifi- ajunsă mitră la romani, poartă un cojoc lung iar pe piept are atîrnat un cap de taur și crucea. Deasupra peșterii este chipul lui Sîntu cu plete, pe care hagiografia iu-deo-cretină la-a luat cu numele de Iisus. La dreapta acestuia se vede porumbelul, șoimul ceresc, simbolul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cei lacomi de a deveni bogați pe spatele poporului”. Discursul lui Nikolaenko din 1992 mă trimite cu multe decenii în urmă, când Cominternul întâmpina, cu covor roșu, prima delegație a noului guvern comunist din Tannu Tuva. Membrii delegației, îmbrăcați cu cojoace de oaie și purtând pe cap căciuli țepene, erau cu toți al doilea, al treilea sau al patrulea frate în familie. Tuvanii comuniști își exprimau în acest fel revolta față de tradiția după care primul născut moștenea totul. Marxismul le arătase
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
nici ei combatanți. Nici ei nu caută glorie, nici ei nu sunt proclamați eroi. Împreună cu radiotelegrafistul și mecanicul de bord, formează un tot nedespărțit, echipajul, care înfruntă aceleași pericole, aceleași greutăți întâlnite în calea avionului. Vin cu muniții, poștă, cu cojoace și se întorc cu răniți. Vin mereu. Avem mai mulți prieteni în rândurile lor. Profităm de acest lucru și-i încărcăm cu tot felul de comisioane pentru București. Și apoi ne aduc tot ce le cerem: săpun, cărți poștale, filme
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
o mică sobă de tuci al cărui coș se înalță prin aceeași deschizătură și în care o femeie tînără și frumoasă îndeasă găteje și bulgări de bălegar uscat. Întreaga familie vreo opt sau zece suflete se adună în jurul nostru. Lepăd cojocul și șalul uriaș în care înfruntasem gerul și vîntul usturător al deșertului și ne așezăm pe două taburete micuțe. Ganjur, Sandan și bărbații familiei se lasă la pămînt, în jurul sobei încinse. Tînăra femeie scotocește prin cotloane și scoate la iveală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un berbec. I se tăiase capul și fusese golit, prin gît, de toate măruntaiele, de oase și de carne. În pielea astfel golită, s-a reintrodus carnea, tăiată în bucăți, amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
străjuita de oglinzi imense de jur împrejurul unei mese ovale cu scaune tip jilț, cu tapițerie din piele grena. Am salutat, iar el mi-a răspuns cu un semn scurt. Era un bărbat de vreo 45 de ani, îmbrăcat într- un frumos cojoc de piele întoarsă cu guler alb de blană, capul gol, par lung ondulat, mâinile înfipte adânc în buzunare, la fața îmbătrânit puțin, dar cu un aer de cavaler medieval, având parcă o aureaolă care-l deosebea de ceilalți din jur
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un an nici o veste (scrisori ori pachet); așa că Petru Pintilie mi-a dat o pereche de pantaloni care-mi veneau până la glezne, un neamț, Wilhem Marschall, de pe lângă Timișoara, care dormea pe prici lângă mine, mi-a făcut cadou un fost cojoc cu zeci de petice pe el, iar de la atelierul de cizmărie al lagărului am făcut rost de niște cioarse de pantofi, aduși În „stare de functionare” (adică, de a fi purtați) numai legându-i cu sfoară (sârmă n-am găsit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lăsând să se înțeleagă tot. O mână bătătorită de muncă, cu unghiile rupte până la carne și tivite cu negru. "Vrei să-i vezi?" Nu, nu!" Prea târziu, cineva dăduse la o parte pânza. Văzu cheagurile de sânge, piepturile descărnate sub cojoacele de oaie, murdare și ferfenițite. Nici cămăși nu aveau... Și picioarele goale în bocanci cu talpa căscată. Până atunci, locotenentul nu văzuse, sunt sigură, decât morți fardați, culcați în sicrie împodobite cu aurării și înconjurați de flori. Morți care plecau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
violente în ușă treziră la cei trei Constantin amintiri, din nefericire, încă proaspete. Inginerul, care se duse să deschidă, schiță o involuntară mișcare de recul în fața unei echipe de gardiști, arborând cămăși verzi și revolvere mari la centură, pe sub tradiționalele cojoace întoarse. Veniseră să-i spună la mulți ani și să bea împreună un pahar: "N-o să ne dați pe ușă afară!" Îi invită să intre. Se pierdură în omagii la adresa Germaniei și a Führerului, iar inginerul ciocni cu ei, oarecum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
purta urât cu ea uneori chiar o lovea, când nu vroia să-i dea bani de băutură. Într-o noapte ploioasă a fost atacată de hoț. Era un bărbat cum povestea dânsa cu un ciorap negru tras pe cap cu cojocul întors pe dos și cu un cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
iar la noi rușii. Părinții s-au sfătuit o seară întreagă, ce urma să facă. Până la urmă a hotărât mama: să ne evacuăm cu ceilalți săteni la Havârna, jud. Botoșani. Am început pregătirile pentru plecare: căruța, bagajele, animalele. Covoarele, sumanele, cojoacele, așternuturile le-am îngropat în aria șurii. Vesela am îngropat-o în livadă sub un păr. Mama mă lua cu ea să-mi arate unde sunt gropile, ca să-mi amintesc la întoarcere și să le putem recupera. Am plătit un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
brâie și catrințe (cu mătase și fir) pentru noi și chingă pentru tata. Când se tăiau, de Paște mieii, pieile lor erau dubite (tăbăcite) de mama și din ele, cojocarul satului, Verigă Ion, făcea căciuli tatei, prim pentru bundițe și cojoace. Toamna, după tăierea cârlanilor, pieile se foloseau în întregime pentru bonduști și cojoace (pentru toată familia). Când am mai crescut, la bundițe, aveam și dihori (care erau foarte scumpi). Mama avea cheptar lung, cu dihori mulți (în față și la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Când se tăiau, de Paște mieii, pieile lor erau dubite (tăbăcite) de mama și din ele, cojocarul satului, Verigă Ion, făcea căciuli tatei, prim pentru bundițe și cojoace. Toamna, după tăierea cârlanilor, pieile se foloseau în întregime pentru bonduști și cojoace (pentru toată familia). Când am mai crescut, la bundițe, aveam și dihori (care erau foarte scumpi). Mama avea cheptar lung, cu dihori mulți (în față și la umeri). Numai câteva neveste aveau asemenea cheptare în sat. În ocazii speciale (la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
scoarțele, palitarele, țoalele de lână și de buci (de cânepă) și peste ele plapomele, chilota și pernele (mari și mici). Lada se așeza pe două lăiți în "casa cea mare" (camera nelocuită) la răcoare. Pe grindari erau atârnate bundițele și cojoacele, sumanele (de ținut). Când starostele venea în pețit, mama se așeza de obicei în camera cu zestre (ca să vadă pe viu, că fata este pregătită pentru măritat). După stabilirea nunții, când se ia zestrea și se duce la casa mirelui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la deszăpezit aleile și drumul din fața porților. Noi copiii, ne mai încumetam să scoatem săniuțele pe coastă și fără să ne dăm seama că, timpul nu stă pe loc, ne apucă seara împreună. Ce frumoase erau acele momente! Înfofoliți în cojoace, nu simțeam de loc gerul. Înotam prin troian, aveam obrajii roșii ca sfecla, nasurile înghețate și genele prinse în ciorchini de promoroacă. Făceam pe boierii la vale și pe caii la urcat coasta. Ce mai chiote, ce mai veselie! Răsunau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întinsă o față albă, cu dantelă pe margini și pe ea în tișlaif, cusut tare frumos de Casandra Vatamaniței (expertă în cusături cu diferite modele în culori). Tot ea ne-a aranjat și perdelele de la geamuri. Pe cuier erau trăistuțele, cojoacele, pieptarele, bundițele. Hambarul cu pânzeturi, marame, valuri de trăisti și de sumani, de țoale vărgate, cuverturi de lână, broboade, cămăși, ițari, catrințe, fote, era așezat în fundul tinzii (după scara care urca în podul casei). Ziua fixată pentru sărbătorire era de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
târg produse lactate (unt și brânză), ouă, pui, găini, boboci de rață și de gâscă, pentru a face bani. În această piață, zisă "industrială", se vindeau și se cumpărau produse lucrate în casă (pânzeturi, cămăși frumos cusute, ițari, bundițe, brâie, cojoace, chingi, catrințe, valuri de sumani, de țoale de lână, chiuate la Satu Mare, valuri de lăicere, cuverturi, ștergare, (de toate felurile), marame, broboade, căciuli etc.) Mama era nelipsită vinerea de la piață. Ori avea treabă, ori nu, dânsa, cu alte gospodine pregăteau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în război "prim" din lână sau din mătase. Pentru brodat motivele ornamentale se folosesc: lâna, lânica, bumbac (colorat), mătase, fir metalic și mărgele. Nelipsit înainte era și "bundușca" (pieptarul înfundat), încheiat pe umărul stâng. La Costișa o purtau doar bătrânii. Cojocul cu mâneci (mintean) decorat cu holiță cu flori cusute; cheptar cu brâu și poale (evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mărgele. Nelipsit înainte era și "bundușca" (pieptarul înfundat), încheiat pe umărul stâng. La Costișa o purtau doar bătrânii. Cojocul cu mâneci (mintean) decorat cu holiță cu flori cusute; cheptar cu brâu și poale (evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă, fiind purtat în toate momentele de seamă ale colectivității sătești (avea mătușa Măriuța). Aceste cojoace cum se exprimă scriitorul Iordan Chimet în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
evazate) cu broderie pe piepți și talie; cojocul cu brâu și poale, cu mâneci (din șapte piei de oaie), foarte costisitor. Este o piesă de podoabă, fiind purtat în toate momentele de seamă ale colectivității sătești (avea mătușa Măriuța). Aceste cojoace cum se exprimă scriitorul Iordan Chimet în "Balade pentru vechiul drum" "Nu erau nici când destinate înlocuirii grăbite, ci erau de le bun început hărăzite să dureze: atât timp cât trăiește purtătorul și după sfârșirea sa, cu urmașii lui. Astfel, o viață
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]