994 matches
-
RÂMA Bă, al lu’ Săcăez, ce tot cați acolo, ca să-mi încurci, mie, traseul? O râmă. O râmă? Da, o râmă, ce te miri așa? O râmă, care mi-a sărit din palmă, și care s-a cam pierdut prin colb. Și, pentru atâta lucru? Da.Pentru atâta lucru. Că eu, cu o râmă ca aia, prindeam o mulțime de peștișori. Bine. Dă-te la o parte, să trec, și, pe urmă, cat-o, până ți-o vei găsi. Gata. Am
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni. Un drum prăfuit și șoseaua paralelă ce însoțeau calea ferată timp îndelungat lăsau impresia de repetiție la nesfârșit a peisajului monoton și plictisitor. Într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri. Un bețivan bălăngănindu-se urina din mers, în zigzag. Probabil se grăbea spre altă cârciumă. O pasageră ofensată intră precipitată în compartiment. Erau singuri pe culoar și femeia îi aruncă o privire furioasă care-i rămase
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori calculatorului!) ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia e doar un simplu suspin; ascultă-l de vrei să-ți înțelegi inima! Colbul amintirilor-sălaș al gândurilor în căutarea fericirii din copilăria de mulți ani pierdută. Poveștile cu lumea lor de mirare sunt luminițe pe cerul întunecat al pământului. Citindu-le (la orice vârstă!) vei descoperi de unde venim și încotro ne îndreptăm. Punerea lucrurilor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ale nopții plete stele-ncep s-apară Ce cad ca visele din al meu trecut. Melania BRICIU ATANASIU <biography> Data nasterii: 31 decembrie 1962 Locul nasterii:Lupeni, judetul Hunedoara Domiciliul: Sopron, Ungaria Referinte: Premiul 1 la Concursul de poezie ”Prin colbul vremii” editia a 2 a, decembrie 2012 </biography> Peregrinaj în alb departe de tine zăpezi alpine mi-au nins sufletul sărman peregrin fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii (înălțate cândva în văzduhul rezemat de Retezat într-o zi de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
facă deoparte îngerul plângea așa te-am clădit? fiecare pasăre pe limba ei se înalță zidurile se clatină viața dă cu tine de pământ doar cât să te aduni din cioburi biserică zidurile cad mătura lui dumnezeu ridică în vânt colbul ecran pe care te mai joci o dată de-a v-ați văzut cu îngeri pasărea sufletului pleacă în urmă o cruce de lemn verde albastru ca un cuib fără aripi frământă iar lutul uneori îl face stea alteori om femeie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să-i pun o întrebare, (Și dacă nu zice, e prăpăd) De ce merge așa de tare. Dar într-o zi l-am zărit Și, cu atâta sinceritate, În ochi eu l-am privit, Spunând:”De ce fugi așa departe?!” Cu un colb de stropi de aur, El dispare încetinel, Arătând spre lenea ca un balaur, Ce se ține după el. Acum și eu cred că știu De ce timpul nu așteaptă, Peste tot lasă pustiu, Noaptea lungă, ziua toată. Nică și școala A
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost eu? Un zâmbet mai port în privire, Și o poză ce-a rămas în vitrine. ”Unde ești copilărie Cu grădina ta cu tot?” Cotinghi Sonia-Florentina, clasa a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
multe ori, între două partide erotice. Dar nu remarcasem niciodată cât de maiestuos se așternea zarea între cele două lanțuri muntoase și cum se îngrămădeau norii în depresiunea dintre orizont și vale. Pentru prima oară mi-am coborât privirea în colbul roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate mecanisme nervoase și negre, ce-și croiau frenetic drum printre pietrele roșii și firele argintii de iarbă. Șirul nesfârșit de vele cobora neobosit cu drumul, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Globul de foc provoacă în cădere o furtună de frunze și vânt însoțită de un vuiet îngrozitor. Nori negri ca niște căpcăuni împânzesc dintr-o dată tot cerul, semne ale anotimpului umed cu o lună mai devreme. Plouă cu praf și colb roșu. Ne lăsăm o parte din noi, peste tot pe unde călătorim, pentru ca să ne putem recunoaște peste timp, la următoarele noastre vizite. Foarte multe din figurile pe care le-am întâlnit aici îmi sunt deosebit de familiare, ca și când le-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată ce-mi doream. De aceea mă simt o intrusă în propria mea viață, o pasăre în propria colivie, cu aripi frânte de propriile gânduri ... Adonis și Zoroastru Bunico, spre casa ta lin mă poartă ulița, N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi nu mai crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dintr-o clipă, E deznădejde și uitare, în zbor, e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A fost ieri sau mai departe Clipa ce-o-mpărțeam cu tine? Șoapta care ne desparte, Se destramă în suspine. Bruma rece se așterne Peste focul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de imagini vii. „Cu această ocazie, mai mult decât dificultatea de a menține ritmul, auzim marșul istoriei, ce mai rămâne acelei esențe a tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mărire. Orice popor, oricât de prăpădit O piatră va găsi, sau o bucată De fier ori de aramă, ca să sape Cu ea urmele-adînci, ce le-ați lăsat - Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei - în colbul negru Uitat, ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n Sud și Nord - nimica. Sunt ca o lae de nomazi și de lăeți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce L-au cuprins, spre a fi alungați
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n lume vine. Dar de nu e, mîngîe-ți a ta soartă - Crede: că ea d-odată cu-a ta fire Trecut-a-n lume-a ceriurilor poartă, Dar înainte de-a-i-ntîlni privirea, Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gîndire! De-aceea-n înstelate nopți cu lună, Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul Și un mormânt ți-alege, ți-ncunună, Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul Al vorbelor iubirei, tu, îl varsă Pe-acel mormânt ce-l înverzește pirul Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
abateri li-i rușine, Căci tu ești ținta tuturor. {EminescuOpIV 250} Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărît Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii 30Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ori. Da, soarele bătrînu-i, bătrân pămîntu-acuma: Pe gândurile noastre, pe suflet s-a prins bruma Și tineri numa-n sânuri vedem frumsețea vie, Dar gândul nostru-n ceață n-o pune pe hârtie... Suntem ca flori pripite, citim în colbul școlii Pe cărți cu file unse, ce roase sunt de molii. Astfel cu meșteșuguri din minte-ne - un pir - {EminescuOpIV 289} Am vrea să iasă rodii sau flori de trandafir. În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329} Pe codri-nfioară a ei frumusețe Și apele fulger cu undele crețe; Se pare că-nvie a basmelor vremuri, Căci lumea-i cuprinsă de-un dulce cutremur. Din nori curge-o bură, un colb de diamante, Pe văi se așează, pe dealuri înnante; În față li-i luna, prin șuet de șoapte S-ardică pe cer curcubee de noapte... Ea calu-și alătură, mâna întinde, Iar părul ei negru încet se desprinde Și-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o va spune-aceasta sau dacă n-o va spune, Pădurile și luna vor face-o de minune. Ba ele vor întrece de-apururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i rânduită. Așa dar, nu sta la gânduri. Pre ușor alegi din două, Eu îți zic să-ți iei vecinul, Ie-l cu mînile-amîndouă. Toată ziua se închide Prin autori mâncați de molii Și îl vezi întotdeuna Cumu-i plin de colbul școlii. {EminescuOpIV 529} Dar nu vine-n toată sara? Vine. Poate i-i urât. Ș-apoi nu știi cumcă fusta Femeiască-o au... urît?.. Pentru? Știu eu care-i cauza? Pentru că în lumea toată Numai una-i este dragă. Vezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpae albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune cată la dânsul călătorii: De-odată ți se pare că ceru-ntreg se rupe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe. Apunerea cerească părea de roze ninsă, Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
schimbă Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă, Când adevărul, ca și păcatul mumei Eve, De față-i pretutindeni și pururea aieve. Din ce în ce mai singur... Să caut eu viața, Lumina frumuseții, puterea și dulceața În petece de gânduri, în greul colb al școlii, În literele strâmbe și-n urmele de molii? Și ani întregi de zile credeam în casă-nchis Că visul e-o viață, cum viața e un vis. Un vis? Lumea se-mparte în proști și în șireți Iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am fost să mor, De dragul dragii mele... Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri... Ce s-au ales de-atîta vis, O valuri, eternelor valuri! 87. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII, (cca 1880) În zădar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strâmbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri... Ce s-au ales de-atîta vis, O valuri, eternelor valuri! 87. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII, (cca 1880) În zădar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strâmbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să înveți Ca viața s-aibă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]