994 matches
-
o trădezi/intrând în întuneric?” (L. Blaga, p. 338), „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!” (M. Eminescu, I, p. 151) Sensul de ‘apartenență’ maschează uneori sensuri circumstanțiale: • spațialitatea (genitivul locativ): „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu, I, p. 140), „ În cenușa vetrei veghea un motan cu șapte capete...” (M. Eminescu, P.L., p. 12); • temporalitatea: „...La lucru-i osândiră/ Și le subjugă munca vieții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mâinile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului.” (I. Creangă) • participiul provenit din verbe tranzitive, având sens pasiv, este determinat de complement de agent: „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați de glas de ape.” (M. Eminescu) Indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, participiul poate fi al doilea regent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu dezvoltarea unui sens concesiv: cel puțin, barem, măcar, încaltea: „De nu m-ai uita încalte,/ Sufletul vieții mele.” (Ibidem, p. 54), „Dar cel puțin nu spuneți că aveți simțăminte” (Ibidem, p. 25), „Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici.” (Ibidem, p. 151); • izolează într-o poziție privilegiată un component al enunțului: mai ales, în special, îndeosebi: „El citește mai ales noaptea.”; • exprimă adăugarea, cumulul: și, mai, încă, de asemenea: „Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos:/ Să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în Infinitul unei lumi transcendentale. Ceremonia antică învăluită într-un exotism ermetic așterne atmosfera calmă a unei tristeți mărturisite cu austeră demnitate. Aceeași atitudine neutră, retrasă în umbra discreției, ne oferă alternativa propriului itinerariu parcurs spre o civilizație îngropată sub colbul Eternității. Acolo, printre ruine, ne descoperim pașii de odinioară, obosiți sub povara unor gânduri doar de noi știute. Iar clipa revederii cu propriul Eu este secunda „oglindirii” supreme, a privilegiatei Regăsiri de sine. Expresia temei introductive relevă dimensiunea unei simplități
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
copiilor într-o carte adorabilă, “Rochița cu buline”, găsește noi modalități de a-și da frâu liber amintirilor, în chip admirabil. O narațiune care îmbracă tonul poveștii, chiar de la început: “ Pe vremea când copiii umblau cu picioarele goale prin colbul de pe ulițele satului” Intrăm, așadar, în lumea copilăriei autoarei, unde mama, copil orfan, alături de alți doi frați mai măricei, înfruntă împreună nenorocirea care s-a abătut asupra lor. Dau piept cu viața, la vârsta la care alți copii sunt încă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
frații și pe bunica și luptă pentru a-și clădi o viață mai bună, cu propriile mâini, cu propria pricepere și cu o neasemuită bunătate sufletească. Cezarina Adamescu Început de poveste Pe vremea când copiii umblau cu picioarele goale prin colbul de pe ulițele satului, atunci când cu greu se căpăta de la cei cu avere o pereche de încălțări, plătite și acestea cu ziua, trei copii se Țineau de mână, singuri, orfani și neajutorați. Părinții lor s-au stins fără de veste. S-au
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Odorheiu Secuiesc să tot fie 120 de kilometri, prin Baraolt. Așa că merg cinci ore cu un autobuz scâlciat, care nu iartă nici o hârtoapă. Sate de cărămidă arsă și obosită, și prăfuită. Oamenii te privesc plictisiți și abulici prin rotocoale de colb. Spectacolul indicatoarelor bilingve este dulce: Vârghiș este Vargas, Ocland - Okland, Tălișoara - Olasztelek, Bățanii Mari au devenit Nagybacon, Biborțeni - Bibarcfalva, Olteni a ajuns Oltszem, Micfalău este Mikoujfalo, Baraolt-Barot... Odorheiu este cea mai bună imagine că te-ai afla în Ungaria. Nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
scrie povești și amintiri despre Pământ», crede Roxana Barliba, o fetiță de clasa a cincea de la Școala nr. 3 din Humulești. Am crezut doar că reminiscențele de manual au format imaginația copilei. O turmă de oi trece pe lângă mine, stârnind colbul de pe podul Ozanei. Apa cuibărește prin ochiuri de prund, acolo unde copilul bălai de altădată își descântă «aurașul» din urechi. Casa memorială e curată și îngrijită. Mai vin doar copii și bătrâni, fiindcă generația «pro» are alte priorități în chipaucă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
i te alături și să nu tânjești să faci și tu gesturi asemănătoare. Evident, fiecare după posibilitățile și mijloacele sale. În orice caz, cine se avântă într-o astfel de „aventură”, va trebui să ia, la întoarcere „pe tălpi puțin colb...un crâmpei de umbră din Teiul lui Eminescu și un cer de lumină din înaltul Iașilor în suflet”, cum ne îndeamnă autorul cărții. Vasile Filip Scrisori către un prieten Iubite prieten, De câte ori nu m-ai rugat ca în scrisorile mele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
X Nu mai credeam că o să-ți amintești de remarca pe care o făcurăm noi cândva, privitoare la faptul că George Topârceanu devenise atât de moldovean încât în conferința „Cum am devenit ieșean”, din 1935, a folosit cu dezinvoltură cuvântul „colb”. M-am bucurat nu numai pentru că ți-ai adus aminte de dragul Topârceanu, ci și pentru că mi-ai amintit cât de colbăiți și arși de soare am ajuns acasă după ce o întreagă zi de vară am bătut drumurile Poenilor. Dar ce
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
bijuterie îndelung lustruită - a apărut minunea... Bisericuța schitului. Am rămas pe loc, cu respirația tăiată. Numai inimile băteau cu putere, iar tu ai șoptit: „Doar în Rai trebuie să fie așa”. Cu greu neam desprins din contemplare. Să ștergem acum colbul istoriei de pe hrisoave și vom afla că din vechime locul apare cu numele de „Schitul Sihăstriei de deasupra Socolei”. Se spune că începuturile schitului sunt legate de retragerea unor călugări aici, sub piscurile Pietrăriei, încă de prin veacul al XVII
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
alături, ca în vremurile când, tineri fiind și neștiutori, colindam mirificele dealuri albastre din jurul bătrânei cetăți a Iașilor. Aștept cu răbdare ca să reluăm drumețiile noastre, iar de va fi să pleci din nou, va trebui să iei pe tălpi puțin colb de pe potecile colindate, un crâmpei de umbră din Teiul lui Eminescu și un cer de lumină din înaltul Iașilor în suflet. Și atunci, chiar dacă voi fi întristat, îți voi ura din inimă drum bun, iubite prieten! Iași, 28 martie - 31
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de a scrie, evoca, rememora aceste câteva momente din viața mea, din anii care s-au dus și care nu vor mai reveni vreodată pentru că peste acele clipe fugare și peste anii scurși, timpul zorit a început deja să aștearnă colbul uitării. Împreună cu economistul șef M. Eugenie atât în spital la munca asiduă, dar și, uneori, la odihnă în ceas liber Panorama orașului Siret, în fundal se vede și clădirea principală a spitalului Alături de ruda noastră apropiată M. Eugen, tatăl soțului
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Iată și pestelca. Adică spatele mașinii, pe unde ies pleava și paiele scuturate de boabe. Acestea, boabele, ies pe o laterală. Deși eram crudan, am trudit și eu la pestelcă. Până ce, într-o zi, am le-șinat, de căldură și de colb. Drept care am fost... promovat la căratul paielor cu tragla trasă de boi. WEEKEND LA BERGERAC Așa cum am mai spus și în alte rânduri, Michel are foarte mulți prieteni și printre copiii din cartierul în care locuiește. Și știe o sume-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
literară și culturală, cu preocupări multiple și remarcabile (poet, prozator, dramaturg, publicist, traducător) reprezentativă nu numai pentru opera lui, ci, În multe privințe, ilustrativă pentru evoluția ulterioară a literaturii române. Mihai Eminescu Îl aprecia pentru evocarea trecutului: „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne”. („Epigonii”) Creator al nuvelei istorice, C. Negruzzi a deschis drumul epicului de inspirație istorică, așa cum recomanda M. Kogălniceanu În articolul său program, numit mai sus, În „Dacia literară”. În timpul vieții sale a avut loc Mișcarea revoluționară de la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
treptată a personajelor și sugerarea viitoarelor conflicte. Romancierul Înregistrează pe rând lăutarii, cântând sub șopron, ritmul Îndrăcit al someșanei, gesturile flăcăilor, ciocnind cizmele: „Zecile de perechi bat Someșana cu pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se Învâltorește, se așează În starturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire. Cu cât Briceag iuțește cântecul, cu atât flăcăii se Îndârjesc, Își Înfloresc jocul, trec fetele pe subt mână, le dau
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-i mai zic și Valea plângerii, strada Țicăul de Sus, no.4 /dacă se mai poate numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu pân’ la genunchi, când sunt ploi mari și îndelungate, zise și putrede, și la secetă geme colbul pe dânsa/. Iar bojdeuca de căsuță în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci și e povârnită spre cădere pe zi ce merge, de nar fi răzămată în vreo 24 de furci de stejar și acelea putrede
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
cât farmec are în gândire unul care a venit de pe malurile Dâmboviței și care s-a identificat cu Iașul și cu toate ale lui, bune și rele: Cred că l-ai ghicit pe chiriașul grăbit G. Topârceanu: „... oricâte straturi de colb s-ar așterne pe străzile lui, /ale Iașului n.n./ ele n-au astupat încă de tot urma pașilor lui Eminescu, urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urma atâtor umbre ilustre care au trecut de mult în lumea tăcerii.” Uite
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Ce înseamnă asta, Eleno? vorbi ea apăsat, c-o voce scăzută, dramatic." (Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată) (h) " Și mai mult decât atâta: oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul încălțării; ori mai în grabă lua funingenă de la gura sobei, zicând: "Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilașul!" și-mi făcea apoi câte un benchi boghet în frunte, ca să
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
din nord ") în han înainte de a se întoarce "pe meleagul berii": Voi, ce mâhnire mi-aduceți, vrăjmași, De drum vă vedeți, din nord venetici. Vinul nu curge în hanuri pe-aici Decât pentru-ai Franței urmași. Vezi doar, gâtlejul de colb ni-i uscat Dă-ne, copilă, din vinul tău, Pe-al berii meleag ne-om întoarce îndat' Și soare-om purta în ulcică, la brâu. Nu-i vorbă, de vin pivnița-mi prisosește Dar dintre voi nimeni nu-l va
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
zis că-l luăm acasă. Am părăsit drumul și ne-am apropiat. Era cam mare. A venit un avion și l-a cules de pe câmp... Ne-am întors necăjiți, târându-ne crengile, lipsiți de chef. Apoi, către sat, chiar în colbul drumului, ce credeți că am văzut? Un pește mare (pe-atunci îmi părea uriaș și, oricum, nu cred să fi prins vreodată, cu undița, unul la fel). Viu, dând din coadă ca și cum l-ai fi pus în ulei încins. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
încolo - alții. Doar să mi se fi arătat Dumnezeu în persoană aș fi fost mai uluit. Însă, în timp ce apariția lui Dumnezeu în persoană cred că m-ar fi făcut s-o rup la fugă de spaimă, la vederea peștilor din colb n-am mai stat mult pe gânduri - de unde vin? încotro se duc? a’ lu’ cui sunt? - și am început să-i „pescuiesc“, la concurență cu amicul meu. Țin minte precis. Țineam peștii de coadă și alergam plin de solzi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
olteanul nostru. „Păi cum tovarășe maior dumneavoastră nu știți? Doar este foarte simplu de răspuns la această întrebare: noi, până să venim aici la armată, umblăm cu opinci, cu teniși sau cu picioarele goale. Vai ce bine-i desculț prin colbul cald, sau prin țărâna rece. Cum te mângâie la tălpi și ce plăcut este până când calci pe vreun spin sau pe vreo sticlă spartă, de dă sângele! Aici ne dădură-ți niște bocanci de câteva kilograme, care sunt așa grei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
amintiri neplăcute. Probabil că nu eram un copil problemă ... nici prea zburdalnic dar nici prea cuminte. Rețin doar că, până pe la 3-4 ani, în zilele de vară, numai în cămeșuță și cu picioarele goale, eram, împreună cu alți copii, nelipsit în colbul drumului de țară; iar iarna, pentru că tata nu-mi făcea săniuță (de teamă ca să nu pățesc ceva pe derdeluș), furam "fundul" de scândură pe care mama întindea aluatul cu făcălețul când ne făcea turte sau plăcinte și dus eram până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ne tundă cu mașina? Știam și noi ce e o mașină ... mașina boierului care, când venea de la București la moșie, trecând pe ulița satului făcea o prăfuială ce acoperea tot satul ... iar noi, copiii ... ne hălcuiam în această mare de colb până ce doar ochii ni se mai zăreau. Dar, adevărata mașină pentru noi era mașina de treierat snopii de grâu ... din marginea satului ... adusă de la Gârdești (satul de peste deal, de la moara Sătnescu) cu 12 perechi de boi. Cu această imagine despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]