2,111 matches
-
6. Se oprește, și măsoară pămîntul cu ochiul; privește, și face pe neamuri să tremure; munții cei veșnici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului. 8. S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-ai suit în carul Tău de biruință? 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? 8. Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor. 9. Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea. 10. Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gît, și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare! 11. Îți vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
splendoarea sa, sub privirile copiilor și ale unui ofițer de poliție englez, care nu pare de loc amuzat. Forțat să-și viziteze chiriașii dintr-un cartier sărac al orașului în care se înregistrase un incendiu, Pandit refuză să intre în colibele joase și conduce toate operațiunile din șa, cu o batistă pe față. Asta durează doar o săptămână, până când un drac de băiat lovește calul cu o piatră, iar acesta îl azvârle din șa pe Pandit într-o baltă de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bucurându-se de prospețimea dimineților răcoroase din Punjab și de rezervele îndestulătoare pe care le aveau. Dar iată că într-o bună zi, chiar când începuse să-și dea seama că războiul nu mai e de el, Ala-U-din ajunge la coliba unui sfânt. Acesta îl binecuvântează, îl invită înăuntru și-i sugerează că dacă nu mai vrea război și nu vrea nici să se întoarcă la orgiile, trădările și asasinatele de la Delhi, ar trebui să-și întemeieze propriul său regat. Planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nici să se întoarcă la orgiile, trădările și asasinatele de la Delhi, ar trebui să-și întemeieze propriul său regat. Planul i s-a părut interesant și astfel (cu degetele încrucișate), Ala-U-din Khan a început prin a șterge de pe fața pământului coliba sfântului, numind locul Fatehpur („orașul izbândei“) și s-a autoproclamat Nabab. Primul secol al Fatehpurului a fost destul de tulburat. Ținutul avea o poziție nefericită, pe drumul invaziei din Afganistan, și numai plătind tributuri considerabile persanului Nadir Shah, și mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între picioarele sale, ca un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb, căruia îi atinge picioarele cu pielea bătătorită și-l imploră să-l scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rezolvă ușor printr-o tăietură, problema oricărui rival. Așa că se uită în jur prin palat după un băiat atrăgător, îmbrăcat în costum englezesc de școală. Curând, nu va mai fi atât de atrăgător. Mai târziu, în aceeași dimineață, nababul părăsește coliba cu inima ușoară. Sfântul l-a asigurat că, în pofida faptelor discutabile ale familiei sale, voința lui Allah nu este ca el să piardă tronul. Au stat alături și bătrânul și-a pus mâna pe organul lui afectat, o experiență care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arzător al Indiei și, deși tânăr, trecuse timp de zece ani prin cele mai mari încercări, străbătând luni întregi jungla de răsărit, trăind printre sălbaticii care preamăreau puterea diavolului și-și atârnau tigvele pictate ale copiilor pe pereții exteriori ai colibelor ca decorații. Ignorând prezența mută, dar plină de adorație a lui Malcolm, Elspeth asculta vrăjită poveștirile despre acei bieți oameni care se închinau idolilor, care erau înșelați de preoții locali, și se îndrăgosti. Pe măsură ce-și depăna povestea, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pentru ea, el deveni imediat Andrew: încă de pe când sta să-l asculte, ignorând piciorul lui Malcolm care o tatona, sorbea vorbele pastorului cu nesaț, chiar înainte de avea ocazia să-i adreseze vreun cuvânt. Andrew. Acesta zăcuse trei săptămâni în coliba unor sălbatici, rugându-se la Dumnezeu să-l scape de halucinațiile provocate de malarie. Andrew văzuse femeile tribului expunându-și trupurile cu nerușinare și le ceruse să se acopere. Andrew le vindecase bolnavii, făcându-și-l dușman de moarte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era sigur, dar întotdeauna se ferise chiar și de forme mult mai inocente de imprecizie. Lipsa de limite. Amestecul. Multiplicitatea. Pentru el, acestea erau doar alte denumiri pentru Îndoială. Și când căzu, căzu de sus. O flacără pâlpâie într-o colibă aflată pe dealul din Assam, fante gălbui, unsuroase ivindu-se în spațiul liber dintre stinghiile de bambus. Andrew, tânăr pe atunci, pășește nervos în sus și-n jos, iar conturile trupului său gol rămân imprimate în sudoarea cearceafului de pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat, mâinile sale muncind vinovate până la capătul puterilor. În seara asta, aude zgomot în afara colibei și simte că este urmărit. Apucă o cămașă veche pe care și-o înfășoară în jurul taliei și deschide, dând cu ochii de Sarah, una din fetele misiunii. O figură drăgălașă, mică, de copil-femeie cu mâinile duse la gură, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
misiunii. O figură drăgălașă, mică, de copil-femeie cu mâinile duse la gură, să-și înăbușe râsul. Și-a scos rochia de bumbac imprimată, hainele misiunii pe care el, cu ajutorul familiei Gavin, le-a convins să le poarte. Fata stă în fața colibei, cu niște papură răsucită în jurul taliei și cercei mari de alamă în urechi. În rest, e goală. Ochii lui se opresc asupra sfârcurilor ei mici, a vulvei cu marginile franjurate. Este prea mult pentru el. O prinde de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era mereu presentă, jucându-se în mizerie, bătând din palme. Acuzator. Văzuse sate lângă plantațiile de ceai, unde familii întregi de corcituri se aliniau să vadă cum treceau misionarii. Băieți și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca ale Șefului plantației sau ale inginerului, ori poate ale Ofițerului medical Districtual. O discuție șocantă cu un bărbat în fumoarul unui club de țară. Te ajută să-ți treacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
goi pe nisipurile vieții! Se pare că există un loc pe coasta de Azur unde se poate face asta. Star n-a fost niciodată pe Coasta de Azur, dar fratele mai mare al lui Edie, Freddie, trăiește acolo, într-o colibă. De fapt, sunt mai multe colibe transformate într-o vilă, dar una rustică primitivă. Eddie a alergat gol vara trecută cu unul din prietenii lui Freddie, iar Jonathan va trebui să promită să nu le spună părinților lui, care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că există un loc pe coasta de Azur unde se poate face asta. Star n-a fost niciodată pe Coasta de Azur, dar fratele mai mare al lui Edie, Freddie, trăiește acolo, într-o colibă. De fapt, sunt mai multe colibe transformate într-o vilă, dar una rustică primitivă. Eddie a alergat gol vara trecută cu unul din prietenii lui Freddie, iar Jonathan va trebui să promită să nu le spună părinților lui, care sunt destul de inflexibili, când vine vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
păstoresc caprele în regiunea muntoasă uscată și pentru că pământurile lor sunt departe de drumurile comerciale tradiționale, au fost izolați de toată lumea. Ei rămân, afirmă profesorul cu un aer satisfăcut, aproape primitivi. Poporul Fotse trăiește separat în așezări, sub formă de colibe cu acoperiș conic, fiecare astfel de așezare principală având un mic hambar și un spațiu auxilar, de depozitare. Ciorchinii de acoperișuri țuguiate dau așezării aspectul unui castel de pe valea Loirei, făcut din noroi și paie. Profesorul a făcut deja trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Asta înseamnă că beneficiarii ajung uneori în posesia unor cantități abstracte și absurde, cum ar fi trei sferturi dintr-un bou sau o treime dintr-o nevastă. De-a lungul secolelor, pământul Fotse, în special cel pe care sunt ridicate colibele, a fost subîmpărțit de atâtea ori, încât parcelele individuale pot avea uneori nu mai mult de două sau trei picioare. Același lucru este valabil în privința altor bunuri și servicii. Obiceiul Fotse implică adunarea acestor mici cantități în cantități mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viu, nu se mai putea face nimic. Când a revenit, doi ani mai târziu, a fost întâmpinat cu frenezie. Dar primirea aceasta nu era manifestarea necontrolată a bucuriei la întoarcerea marelui șef (după cum scrisese el în „Câteva luni într-o colibă fără instalații sanitare“, memoriile sale mult citite despre primele două vizite la Fotse) ci un fel de ușurare că acele tranzacții controversate, care deveniseră o problemă spinoasă pentru conducătorii politici Fotse, aveau acum șansa să se încheie. Din nou, Fotse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și la Inuiții canadieni, care simulează că scot intestinele unei căprioare împăiate. În cele din urmă, se trezește aplecându-se peste un gard, uitându-se la un grup de negri îmbrăcați în șorturi kaki, stând posaci în jurul focului în fața unei colibe conice. Pe eticheta lor, stă scris: Satul Fotse Fotseland Africa Britanică de vest Îi privește tulburat, văzându-le chipurile inexpresive și șorturile date de guvern. Aceștia sunt oare cei pe care-i studiază profesorul Chapel? Se gândea la acești Fotse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lor naturală? — Am crezut, zice Morgan cu lentoarea sa obișnuită, predispusă la contemplație, că sunt niște primitivi. Cred că mai sunt încă, spune profesorul. Relativ. Oricum, administrația de nord simte că este momentul unui recensământ, înaintea institurii unei taxe pe colibă. Aparent, s-au făcut pași în această direcție, însă vor ca noi să continuăm ce au început ei. Gittens pare îngrozit. — Dar nu este treaba noastră. — Se poate, dar ei consideră că scopul patriotic al unui studiu etnografic este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
răscolesc în sus și-n jos, transportând mărfuri sau persoane, una din ele chiar cu un tun Maxim montat pe copertină, transportând soldați posaci, îmbrăcați în uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii, unde ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case, s-au răsucit în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noduroase se agață de fața stâncii ca niște căpuși pe burta unei vaci. Drumul devine tot mai greoi, sunt nevoiți să urce pante abrupte, cămilele împotrivindu-se, trăgând de opritori. În sfârșit se vede prima așezare Fotse, un nod de colibe țuguiate, la care se ajunge pe o cărare punctată de excremente umane uscate. Ridicată la umbra unei stânci uriașe, este înconjurată de parcele de câmp delimitate prin pietre de râu. Ici și colo, sunt agățate semne și amulete de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
simțul direcței. Nu le cere ajutor celor trei. Nici ei nu i-l oferă. După o vreme, începe să zărească repere pe care le recunoaște și realizează c-a mers în cerc. Toate gospodăriile arată la fel, un ghem de colibe conice ridicat în jurul unei curți; după a treizecea sau cam așa ceva, încep să se contopească într-una singură. Doar după altar le poate deosebi. Fiecare gopodărie are unul uneori în curte, alteori afară, în câmp, unde pare să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
efecte se întinde dincolo de acest moment. Uneori, aceste lucruri acționează asupra lui mișcându-i brațele, pleoapele. Dacă s-ar putea elibera, ar fi bine. Sau dacă ar descoperi măcar cum funcționează sistemul ar putea căpăta oarecare independență. Își imaginează cum colibele poporului Fotse sunt demolate și ei mărșăluiesc spre noile lor așezări de pe marginea noilor drumuri. La orele mici ale dimineții, trecutul este mult mai derutant decât viitorul. Un gând reprimat începe să se contureze. Ce-ar fi fost dacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și mărimea recoltei de mei din anotimpul care vine. Ploile se termină și vântul puternic suflă asupra ținutului. Bărbații Fotse scrâșnesc din dinții din cauza prafului, iar pe femeile lor le doare spatele de cât se apleacă să măture praful din colibe. Mai jos de complexul lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a fostului cămin lăsată pe pământ. Aproape tot ce le aparținuse albilor a fost ars, a mai rămas doar un craniu albit adăugat altarului din peștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]