1,463 matches
-
criteriile lor. Ele urmăresc să ne lărgească orizonturile, încât să ne sustragă din frenezia noastră de scurtă durată, de a ne îndepărta de aviditatea noastră voită, și de a nu ne lăsa prinși de momelile care ne atrag doar în colivii aurite. Ele doresc să ne deschidă ochii în confruntarea cu noi înșine, încât să devenim capabili să ne acceptăm, să ne stabilim obiective proprii, să îndepărtăm înstrăinarea, să sfărâmăm posibilele constrângeri. O asceza există și în viața de căsătorie „Să
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
orice eșec mai e ceva important de făcut: să-l povestești; și că în orice înfrîngere se mai poate obține o victorie: s-o privești în față. E mai bine așa, asta îmi amintește de Prințul care a stat în colivia lui, a cântat, a ciripit, până ce s-a dezlănțuit furtuna. Ars de viață până la os, mai am îndrăzneala să nu maimuțăresc o înțelepciune lașă care să mă transforme din pilot de furtună în guzgan și râd de teama mea; cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu o vorbă bună pe lângă Moașa. ― Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicîndu-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicîndu-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e rău, a adus o pisică în cameră și a deschis ușa coliviei. Bineînțeles, pisica mi-a mâncat canarul. Eu de abia ațipisem. Când m-am trezit, Tuberculosul se prefăcea că doarme, cu fața la perete, iar pisica se lingea pe buze. M-am înfuriat, bineînțeles. Și m-am înfuriat atât de tare încît eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceea am avut proasta inspirație să mă pun rău și cu Filip, care m-a tras de o parte, crezând că era momentul cel mai potrivit pentru a mă ruga din nou să intervin pe lângă Moașa ca să-i dea înapoi colivia confiscată după scandalul cu Tuberculosul, întrucît vroia un nou canar. "De ce nu mi-o dă, domnule scluptor? se lamenta el. Profită că n-o pune nimeni la punct". Apăsase pe cuvântul "nimeni" și era limpede la cine se gândea. La
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se poarte ca stăpînii! La nevoie ar fi putut să umble cu cravașa în mână însoțit de Francisc pe coridor. Numai să poruncească. Dar, "ziceți și dumneavoastră, își reluă Filip insistențele, n-o poate nimeni convinge să-mi lase colivia?" De data aceasta se referea la mine, dîndu-mi, măgulitor, de înțeles că eram singurul în măsură să obțin această favoare. "De ce n-o furi?" l-am luat eu peste picior, fiindcă nu mă interesa colivia lui. Dezamăgit, Filip m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nimeni convinge să-mi lase colivia?" De data aceasta se referea la mine, dîndu-mi, măgulitor, de înțeles că eram singurul în măsură să obțin această favoare. "De ce n-o furi?" l-am luat eu peste picior, fiindcă nu mă interesa colivia lui. Dezamăgit, Filip m-a privit cu reproș. "Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrîn." Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva zile în urmă, undeva la marginea bălăriilor, o pasăre frumos colorată care parcă abia aștepta să fie pusă într-o colivie. Fericit, Filip o ținuse în sân până ce îi împletise din crenguțe subțiri o cușcă mică, delicată, în care o așezase cu grijă și dragoste pe un pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. "De ce Prințul, domnule Filip?" l-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ajut, să i se dea medicamente. Îi făgăduisem că voi vorbi cu Dinu, dar uitasem. ― Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai de aceea, explica Filip blestemând. Nu vrusese să moară înainte de a-i mai face un rău. Doar Prințul nu bolise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de febră, dar privea cu răutate spre colivie. Că nu se putea ridica din pat? Dar ce importanță avea? Tuberculosul putea ucide și cu ochii. "Un om rău poate orice, domnule scluptor. Orice". " Lăsați-l în pace, nu-i dați atenție", îmi făcea semne din spate Domnul Andrei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care a plecat să mai taie un cuvânt din dicționarul său. S-au făcut fel de fel de ipoteze în legătură cu moartea Prințului. Unii erau de părere că murise de frică. Alții că îl îmbătase lumina fulgerelor și că țopăise în colivie până căzuse răpus. Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul Tuberculosului, m-am ciocnit de Aristide. Mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
domnule", îl consolase Dominic. "Ce vrei, Daniel, a încercat Dinu, la rândul său, să mă consoleze pe mine. În aproape fiecare bărbat se ascunde un porc gata să scoată râtul. " Filip povestea și el că nu-l ajutasem să obțină colivia canarului. "Și l-am rugat în genunchi, fraților. I-am zis: "Domnule scluptor, eu fără o pasăre nu mai sânt om". Și ce credeți? A rîs." Ba și Leon m-a învinuit, pe drept, recunosc, că-mi mirosea neputința lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un stor oblic din pânză galbenă și groasă. Intrând, Cottard și Rambert își ștergeau frunțile. S-au așezat pe scaune pliante de grădină în fața unor mese de tablă verde. Sala era cu desăvârșire pustie. Muște bâzâiau în aer. Într-o colivie galbenă care se afla pe tejgheaua cu picioare strâmbe, un papagal căruia îi atârnau penele stătea pleoștit pe stinghie. Tablouri vechi, reprezentând scene militare, atârnau pe pereți, acoperite de jeg și de pânze din fire groase de păianjen. Pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
băiatul până la el. Ieșind, Rambert întreabă despre ce fel de afaceri era vorba. \ De contrabandă, firește. Se trec mărfuri peste porțile orașului. Se vând la prețuri mari. \ Bun, spune Rambert. Au complici ? \ Exact. Seara, storul era ridicat, papagalul trăncănea în colivia lui, iar mesele de tablă erau înconjurate de oameni în cămăși, fără haină. Unul dintre ei, cu pălăria de paie dată pe ceafă, cu o cămașă albă descheiată peste pieptul de culoarea pământului ars, s-a ridicat la intrarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tocmai din climatul aspru al Canadei, m-a făcut să răspund și să-mi exprim și unele păreri... Ai visat de mică să trăiești și să vorbești „numai în franceză”, pe vremea când toți românii ne aflam ca într-o colivie, captivi, refuzându-ni-se zborul spre altă lume... Premoniție?! Mai mult ca sigur că da! Nu-i ființă omenească să n-aibă asemenea stări! Și eu am visat la 10 ani să fiu învățător și am ajuns... și am rămas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
eu am avut un complex de vinovăție. Ce fac toată ziua? Ce se întâmplă cu proiectele mele? Sunt o femeie plină de interese, de idealuri. Doamna Levy suspină. Mă simt atât de inutilă. M-ai închis aici ca într-o colivie, cu sute de obiecte care nu dau nici o satisfacție adevăratului meu eu. Ochii care săltau în sus și în jos priveau rece spre soțul ei. Adă-mi-o pe domnișoara Trixie și nu le mai scriu scrisoarea. — Ei asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu obscenul. Nu era cazul să meargă prea departe. La urma urmei, se adresa unor copii. Uite c-am venit și noi, strigă Darlene, veselă, din ușă. Intră în bar, îmbrăcată în pantaloni și scurtă de postav, purtând în brațe colivia acoperită. — Nu te aștepta să stai prea mult, îi spuse Lana. Am o veste pentru tine și amicul tău. Darlene puse colivia pe tejghea și descoperi un cacadu roz, foarte mare și cu aspect scrofulos, arătând ca un automobil uzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
strigă Darlene, veselă, din ușă. Intră în bar, îmbrăcată în pantaloni și scurtă de postav, purtând în brațe colivia acoperită. — Nu te aștepta să stai prea mult, îi spuse Lana. Am o veste pentru tine și amicul tău. Darlene puse colivia pe tejghea și descoperi un cacadu roz, foarte mare și cu aspect scrofulos, arătând ca un automobil uzat ce trecuse prin mâinile prea multor proprietari. Îi atârna creasta și scotea un țipăt oribil: „auuuc“! — Du-l, te rog, de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avea impresia că Gerard tocmai făcuse asta. Era un început bun. Soțul ei, Richard, nu păruse prea interesat de noul sosit. Singura lui reacție fusese să ridice din umeri și să spună: — Să nu te bazezi pe mine pentru curățirea coliviei. Gail spusese că nu o va face. Fiul ei se dovedise mai entuziasmat. Evan începuse imediat să se joace cu Gerard, ținându-l pe deget și mai târziu pe umăr. Pe măsură ce săptămânile treceau, Evan devenise cel care petrecea vremea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Petrecea noaptea cu Yoshi, apoi venea la șase dimineața ca să-l scoale pe Evan, să-i pregătească micul dejun și să aibă grijă să plece la școală la timp. Într-o dimineață, imediat după ce descuie ușa, văzu că Gerard dispăruse. Colivia lui era în hol, neacoperită, iar stinghia din ea era liberă. Trase o înjurătură și se duse în dormitor, unde Richard dormea încă. Îl scutură, ca să-l trezească. — Richard. Unde e Gerard? El căscă. — Cum? — Gerard. Unde e Gerard? — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înjurătură și se duse în dormitor, unde Richard dormea încă. Îl scutură, ca să-l trezească. — Richard. Unde e Gerard? El căscă. — Cum? — Gerard. Unde e Gerard? — Mi-e teamă că a avut loc un accident. — Ce accident? Ce-ai făcut? — Colivia era curățată, în bucătărie, iar fereastra era deschisă. A zburat afară. — Nu se poate. Avea aripile tăiate. — Știu asta, zise Richard, căscând din nou. — N-are cum să zboare. Tot ce știu e că am auzit-o pe Nadejda țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în casa mea. — Tu ești motivul pentru care copiii noștri sunt urâți, drăguțule, zise Gerard. Ajunge, spuse Barton și se întoarse să plece. — Oh, Barton! Oh, dă-mi-o! Oh, ești atât de mare! Oh ... Barton Williams aruncă pânza peste colivia păsării. — Jenny, scumpo, tu ai familia în Dayton, nu? — Da, domnule Williams. — Crezi că celor din familia ta le-ar plăcea o pasăre vorbitoare? — Hm, cred că ... da, domnule Williams, sunt sigur că le-ar plăcea. — Bine, bine. Ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ăsta. Refreshing Paws era un magazin elegant din Shaker Heigths. În magazin erau mai mult căței. Tânărul din spatele tejghelei era drăguț, poate puțin mai mic ca vârstă decât Jenny. Avea un corp frumos. Ea intră, ducându-l pe Gerard în colivia acoperită. — Aveți papagali? Nu. Doar câini, zise el și îi zâmbi. Ce ai acolo? Eu sunt Stan. Pe ecusonul lui scria Stan Milgram. — Bună, Stan. Eu sunt Jenny. Iar el e Gerard. E un cenușiu african. Hai să-l vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Stan. Eu sunt Jenny. Iar el e Gerard. E un cenușiu african. Hai să-l vedem, spuse Stan. Vrei să-l vinzi? — Sau să-l dau. — De ce? Care e problema? — Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise el. — Hei, vorbește destul de bine, spuse Stan. — Oh, e tare vorbăreț, zise Jenny. — Oh, e tare vorbăreț, repetă Gerard, imitându-i vocea. Nu mă mai lua de sus. Stan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din spate, pasărea scoase un țipăt strident. Stan sări în sus. Îl dureau timpanele. Dacă vrei vreodată să mergi cu mașina spre vest, își spuse, să nu iei niciodată o pasăre blestemată cu tine pe autostradă. Pusese o pânză peste colivie cu câteva ore în urmă, dar asta nu-i închisese gura. Din St. Louis, prin Missouri, apoi în Gallup, New Mexico. Pasărea nu tăcuse nici o clipă, tot drumul. Stan se cazase la un motel din Gallup, iar pasărea începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]