1,011 matches
-
tăbăcarii exprimă adeziunea lor completă, sigură de victorie, la îndemnul femeii din mijlocul lor. Această, convinsă de ajutorul celor care au facut cerc în jurul ei, întoarce capul și-și îndreaptă chemarea spre cei mai din urmă, ca să-și iuțească pasul. Coloritul tabloului e armonios, felul de tratare larg și viguros, aproape brutal - cuțit și pensula -, așa cum cereau și dimensiunile și natura subiectului. Desigur, pictorul, în elaborarea acestei opere desfășurate în planuri ample, bine cumpănite, pornise de la ideea de bază a compoziției
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
să o apropie de trăsăturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrabă un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul însemna un desen în creion moale, ușor colorat). Acest tip de poezie manifestă preocupare pentru satisfacerea unor exigențe specifice: compoziție, colorit, echilibru. Alecsandri a dat formă concretă unei tendințe care preexista în poezia românească (găsim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toți poeții sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetică: Alexandru
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
ai camarazilor acestuia căzuți pe câmpurile de luptă în timpul războiului ruso-turc. Locaș de cult și de cultură, catedrala are onoarea de a primi corurile vocale „Cântarea Dunării” și „Lyra” sub conducerea maeștrilor Anghel Bărbulescu și Victor Karpis, spre a înfrumuseța coloritul muzical al slujbelor. Titlul de catedrală și-l dobândește încă din vechime. Spre exemplu, în corespondența dintre Consulatul Rusiei de la Galați și Secretariatul de Stat al Țării Românești, din 1856, cu privire la donația văduvei generalului rus Soymonov, i se recunoaște acest
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
superioare, care se află deasupra lumii. Realul și irealul se contopesc în vesurile lui, vorbindu-i cititorului despre frumusețea și, totodată, despre misterul vieții, în care nu ar exista hotar între viață și moarte. Interpretarea naturii de către Wordsworth are un colorit mistic și spiritual. Wordsworth intenționa să scrie un mare poem epic-didactic, ""The Recluse"" ("Sihastrul"), dar și-a realizat doar în parte acest plan. Poemul urma să înceapă cu un cuprinzător preludiu (""The Prelude""), scris în 1799-1805, dar publicat postum în
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
provin aceste păsări sunt arhipelagurile din Polinezia de Est. Păsările au picioare sindactile, ciocul puternic, drept alungit. Aripile sunt scurte și rotunjite coada și picioarele sunt de asemenea scurte. Capul este voluminos în comporație cu mărimea corpului. Penajul are un colorit frumos, verde, albastru sau roșu. Cuibăresc în scorburi, crăpături de stânci sau pe malurile apelor und sapă galerii pentru cuib. Speciile mai primitive au fost arboricole și se hrăneau cu insecte, șopârle, rozătoare mici, pe când cele mai evoluate s-au
Alcedinidae () [Corola-website/Science/317731_a_319060]
-
albă, numai capul, aripile și coada fiind negre. Păsările au un aspect asemănător cu sternidaele, având însă o talie mai mare. Lungimea corpului ating 50 cm, o greutate de n 300 - 750 g. iar avengura aripilor 1 m. Penajul în afară de coloritul alb negru mai poate vea nuanțe de portocaliu, roșiatic sau roz. Caracteristic este coada lungă în formă de evatai. Picioarele sunt scurte, păsările deplasându-se greoi pe sol. Ciocul de culoare galbenă sau roșie, este lung subțire și ascuțit la
Phaethontiformes () [Corola-website/Science/318255_a_319584]
-
și Marea Caspică și migrează în fluviile tributare pentru reproducere. Este cel mai mare dintre sturionii noștri, putând trece de 5 m lungime iar ca greutate ajunge la 2.000 kg (s-au citat și moruni de 9 m lungime). Coloritul corpului cenușie-închisă pe spate și alb pe abdomen. Are corpul masiv, alungit și gros, capul relativ mic și botul scurt, aproximativ conic, cu gura inferioară semilunară. Buza de sus întreagă, cea de jos întreruptă la mijloc pe un spațiu mare
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
acest sens a realizat o serie de portrete și picturi de gen în care și-a reprezentat rudele. Astfel, în pictura de gen intitulată "" apar mama și mătușa sa într-o postură oarecum rigidă, pictorul fiind mai degrabă preocupat de colorit și nu de aprofundarea psihologică a personajelor. O pictură remarcabilă este "Portretul lui Gaspar Baltazar", tatăl său, în mărime naturală. El a fost înfățișat cu o privire îngândurată, în picioare cu mâinile la spate. Transpare din fizionomia bărbatului că viața
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
prichindel de fată. Ele se deplasează spre o ulicioară aflată între casele cu garduri de uluci și cu acoperișuri de stuf negricios. În spatele caselor se întrevăd pomi, ca și pe fundalul ghicit al grădinilor de zarzavat. Tabloul atrage prin frăgezimea coloritului plin de voiciune și vibrația atmosferei. Tenta de mișcare dată de grupul de femei, câmpul verde-gălbior, florile care apar în zăplazurile cenușii, cafenii și albicioase - având o transparență de acuarelă, se armonizează în lumina plină strălucind ca smalțul. Remarcabile sunt
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
finală nu respectă realitatea, adăugând că "... Albastrul de Prusia lipsește din natură, cel puțin la noi, unde condițiile climaterice îngăduie existența unui cer albastru (outremer) cald și transparent". Pe Kimon Loghi l-a criticat că nu surprinde în cromatica proprie coloritul caracteristic României, pe Ștefan Popescu l-a catalogat a fi "cântărețul român al Bretaniei" prin faptul că acesta a adus un colorit străin plaiurilor românești și pe de altă parte, a combătut servilismul pe care unii pictori români cum au
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cer albastru (outremer) cald și transparent". Pe Kimon Loghi l-a criticat că nu surprinde în cromatica proprie coloritul caracteristic României, pe Ștefan Popescu l-a catalogat a fi "cântărețul român al Bretaniei" prin faptul că acesta a adus un colorit străin plaiurilor românești și pe de altă parte, a combătut servilismul pe care unii pictori români cum au fost Constantin Pascali, Dimitrie Serafim, Emanoil Bardasare, Constantin Aricescu, Costin Petrescu sau Ludovic Bassarab, l-au manifestat pentru o artă modernă și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
talie mijlocie având o greutate între 150 - 400 g, au capul mic, ciocul scurt, aripile sunt lungi și ascuțite, picioarele scurte și acoperite cu pene până la degete care în mod frecvent sunt numai trei iar al patrulea este redus (atrofiat). Coloritul penelor este un colorit de camumflaj care imită culoarea mediului în care duc o viață terestră. Ouăle depuse de femelă rezistă la variațiile mari de temperatură din ținuturile aride unde trăiesc. Puii sunt nidifugi. Hrana păsărilor constă mai ales din
Pteroclidiformes () [Corola-website/Science/315781_a_317110]
-
greutate între 150 - 400 g, au capul mic, ciocul scurt, aripile sunt lungi și ascuțite, picioarele scurte și acoperite cu pene până la degete care în mod frecvent sunt numai trei iar al patrulea este redus (atrofiat). Coloritul penelor este un colorit de camumflaj care imită culoarea mediului în care duc o viață terestră. Ouăle depuse de femelă rezistă la variațiile mari de temperatură din ținuturile aride unde trăiesc. Puii sunt nidifugi. Hrana păsărilor constă mai ales din semințe, dar consumă și
Pteroclidiformes () [Corola-website/Science/315781_a_317110]
-
amintind reprezentările, respective, de la Valea Largă, Brăzești și Sărtăș; câte două medalioane cu prooroci, de o parte și de alta a deschiderii semicirculare (practicate în secolul al XIX-lea); friza apostolilor, așezați în lavițe, în veșmintele preoților de țară, alternând coloritul grena, roșu și bej; în partea de jos, dincolo de intrări, ,cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu” și Cuvioasa Paraschiva. În altar decorul pictat este alcătuit din: imaginea lui Isus în potir; părinții bisericii răsăritene; pe boltă, Sfânta Troiță și cete îngerești
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
de 950 m. Incinta are o lungime de 162 m, fiind modelata în calcare jurasice. Peșteră este o grota caldă, cu umiditate moderată și este presărată cu multe formațiuni calcaroase, cu „"lacrimi ale pământului"” și săli ce au tavane cu colorit diferit. Prin Peșteră Liliecilor curge un pârâiaș plin de mal. Deși nu este necesar un echipament special, o lanternă fiind suficientă, este bine să aveți un echipament de protecție, pentru a evita murdărirea cu argilă și urme de guano, excremente
Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran) () [Corola-website/Science/316515_a_317844]
-
pictorii Ștefan Stroyni și V. Gallin, sub coordonarea lui I. Mihail, pictor specialist al Comisiunii Monumentelor Istorice. Aceste intervenții nu au păstrat decât parțial asocierea cu materialele și stilul original. Unele fresce au fost spălate și s-a pierdut astfel coloritul viu, de epocă. La 2 octombrie 1927 biserica a fost redeschisă, cu acest prilej fiind celebrată o slujbă religioasă, săvârșită de patriarhul Miron Cristea. În anul 1928, în curtea fostei mănăstiri, a fost înființat un muzeu de către preotul iconom Al.
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
remarcabil al liniei - datorat în mare parte studiului artei japoneze - și al valorilor de contrast alb-negru, Bonnard rămâne, în sensul cel mai profund, un pictor și, ca pictor, un colorist. În compozițiile sale funcția principală o deține dialogul maselor cromatice, coloritul - în special după stabilirea sa în sud - dobândește acea strălucire ce transcrie lumina ce străbate obiectele. Străin de constrângerile unor formulări teoretice prea riguroase, dar departe de a fi un simplu "instinctiv", pictând cu plăcere, cu o încredere dezinvoltă în
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
mascul cântărește 11-15 kg, iar o femelă — 7,5-11 kg. Distanța cap-coadă a unui exemplar matur variază între 117 și 135 cm. Trebuie menționat că măsurile prezentate au rezultat din măsurători efectuate preponderent pe exemplare de condori ținuți în captivitate. Coloritul condorului este foarte contrastant și expresiv. Penajul este aproape în totalitate negru-strălucitor, excepție servind „gulerașul” alb și pufos și marginile albe ale aripilor, evidențiate la masculi (penele albe apar numai după prima năpârlire). Pe cap și pe gât penele practic
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Insulele sînt niște insule stîncoase din Australia. Suprafață insulelor este acoperită de nisipuri galbene și roșii, acesta din urmă datorîndu-și coloritul prezenței mari de oxid de fier (III), iar din loc în loc se ivesc întinderi de graminee. Insulele sînt situate la aproximativ 850 km nord-vest de Perth. Cea mai mare insula este Dirk Hartog, situată în jumătatea de sud a insulelor
Dorre, Bernier și Dirk Hartog () [Corola-website/Science/315190_a_316519]
-
albastră. În afară de mărime, singura deosebire dintre masculi și femele este forma zonei uro-genitale: femelele au o proeminență emisferică cu diametrul de aprox. 15 cm la capătul căilor genito-urinare. Balena cu cocoașă se deosebește de celelalte balene brăzdate prin forma și coloritul corpului, forma înotătoarei dorsale, dimensiunile celor pectorale, „negii” de pe ambele buze și de pe extremitățile înotătoarelor pectorale și prin marginea neregulată a cozii. Corpul balenei este scurt și „îndesat”, lățindu-se în partea din față și subțiindu-se spre coadă. Capul
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
coboară lin spre corp, uneori fiind umflată, iar cea posterioară este abruptă, de regulă în formă de seceră. Înotătoarea codală (sau, mai simplu, coada) este foarte mare, cu marginea posterioară neregulată și zimțată situată orizontal, ca și la toate balenele. Coloritul balenelor cu cocoașă variază de la un individ la altul, ceea ce facilitează identificarea lor. Spatele și părțile laterale sunt negre sau cenușii-închise, uneori cu o nuanță de cafeniu-închis, totdeauna mai închise la culoare decât la alte balene brăzdate. Culoarea gâtului și
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
acest loc o cocoașă. Partea inferioară a capului găzduiește 20-30 concrescențe similare. Buza inferioară are formă neregulată și diametrul de până la 30 cm. Concrescențele reprezintă niște foliculi din care crește câte un fir de păr. Întrucât fiecare individ are propriul colorit, ei pot fi identificați după culoarea părții inferioare a înotătoarei codale, care devine vizibilă în timpul scufundării după un salt deasupra apei. Dimensiunile și aranjarea concrescențelor de piele prezintă și ele diferențe individuale. Coloana vertebrală a balenelor cu cocoașă numără 7
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
cald se odihnesc la suprafață. Ieșind deasupra apei, balenele cu cocoașă scot jeturi de apă de 2-5 m înălțime la interval de 4-15 s. Datorită obiceiului de a-și ridica înotătoarea codală în timpul scufundării, ele pot fi ușor identificate, întrucât coloritul părții inferioare a cozii diferă de la un individ la altul. Pe baza cercetărilor efectuate în Atlanticul de Nord în perioada anilor 1973-98, a fost întocmit un album fotografic cuprinzător al populației nord-atlantice de balene cu cocoașă. Un proiect similar a
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
Vladimir Zamfirescu. Constatăm în arta maestrului Vladimir Zamfirescu înclinația spre valorile durabile, manifestată în toate obțiunile tematice, în toate aspectele stilului. Picturile zamfiresciene, cu evidente tente suprarealiste, se caracterizează printr-o compoziție solidă, amintind de rigorile renascentiste și postrenascentiste, cu colorit delicat, fără predominanțe carnale vituperante, lipsite, deci, de orice stridente, cu linii ablonge, pline de finețe și bogate în siluete zvelte, ușor contorsinate, care frizează, pe alocuri, stop-cadre cinetice. Astfel, în tabloul -Alungarea (din Paradis), Eva iese din cadru, împinsă
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
Timpanul de vest, a fost mutat, cu 0,90 m, mai în față și racordat cu peretele prin suprafața plană, deasupra căreia se află clopotnița. Pictura, ce îmbracă și pereții și bolta navei, cu vădite accente sociale, se remarcă prin coloritul pastelat, viu, căruia numai faldurile, redate prin linii închise, îi dau o notă de sobrietate, și prin decoruri de chenare și arcade; a fost realizată, în 1795, de popa Nicolae zugravul de la Feisa. Bolta a fost împărțită, prin chenare decorative
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]