1,791 matches
-
apoi la încercuirea orașelor, PCN-M își lărgește teritoriul controlat, înrolând mereu noi și noi țărani. în alte locuri, gherila paralizează țara distrugând infrastructurile (drumuri, poduri etc.). Dispunând de o considerabilă bază de masă, PCN-M numără 6.000 de combatanți și 15.000 de milițieni. El practică răpirile colective - mai mult de 38.000 de persoane, elevi și cadre didactice răpiți și supuși unor ședințe de îndoctrinare comunistă - și își recrutează combatanții, uneori foarte tineri, din acest rezervor uman. Din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de masă, PCN-M numără 6.000 de combatanți și 15.000 de milițieni. El practică răpirile colective - mai mult de 38.000 de persoane, elevi și cadre didactice răpiți și supuși unor ședințe de îndoctrinare comunistă - și își recrutează combatanții, uneori foarte tineri, din acest rezervor uman. Din 1999 până în 2001, gherila controlează cvasitotalitatea Nepalului, cu excepția capitalei și a câtorva orașe. în 2001, regele și întreaga lui familie sunt asasinați de o rudă care încearcă să restabilească o monarhie autoritară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a țării. și insulele Filipine cunosc o luptă armată comunistă, cu Noua Armată a Poporului (NAP), mișcare maoistă creată în 1969 și legată de PC din Filipine. Practicând o gherilă ucigașă, NAP numără în anii 1980 până la 20.000 de combatanți, activând îndeosebi în satele insulei Lușon; actualmente, mișcarea pare să basculeze de partea terorismului islamist. Lupta armată comunistă în Orientul Mijlociu Principala mișcare este cea a kurzilor. în 1978, Abdullah OȘalan, membru al organizației marxist-leniniste Devrimci Genc, fondează Partidul Muncitorilor din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
baze în Siria și Liban, operează în Kurdistanul turc, populațiile kurde din Iran și din Irak fiind controlate de partide ostile PKK. în 1984, OȘalan se angajează într-o mișcare de gherilă ale cărei forțe vor atinge 10.000 de combatanți - datorită unui flux continuu de „voluntari” proveniți din diaspora kurdă - și care, în douăzeci de ani, a făcut mai mult de 30.000 de victime. PKK beneficiază până în 1989 de susținerea URSS*, a Siriei, dar și a Greciei, care tolerează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
victime. PKK beneficiază până în 1989 de susținerea URSS*, a Siriei, dar și a Greciei, care tolerează tabere de antrenament pe teritoriul ei. în 1985, PKK fondează Frontul de Eliberare Națională a Kurdistanului, implantat prin violență în diasporă kurdă. El antrenează combatanți turci din Devrimci Sol și se aliază cu ASALA armeană. Foarte slăbit în urma confruntărilor cu armata turcă, OȘalan declară în 1995 o încetare unilaterală a focului, acceptă ideea unei autonomii kurde în sânul unui sistem federal turc și abandonează marxism-leninismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vârstă de 17 ani -, care bulversează opinia publică. în toate țările ocupate, aceste atentate au consecințe grave. Nu în termeni militari represivi: în Franța, între august 1941 și martie 1942, numai șase ofițeri germani pier sub gloanțele Tineretului Comunist, toți combatanții acestuia fiind arestați și apoi împușcați; iar diferitele detașamente de franctirori și partizani - grupurile armate ale PCF - cad unele după altele. în Franța și în Belgia, gherila urbană se soldează cu eșecuri sângeroase: bilanțul militar este extrem de modest, în timp ce pierderile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îmbine scientismul și acțiunea radicală pentru a se înstăpâni asupra istoriei și a concretiza promisiunea de fericire comună. în 1902, în Ce e de făcut?, Lenin amintește că „numai un partid călăuzit de o avangardă poate să îndeplinească rolul de combatant de avangardă”. Cu ideea sa de căpătâi „transformarea războiului imperialist în război civil”, el respinge lecția lui Marx referitoare la etapele obligatorii dintre capitalism și comunism și implică Rusia într-o ruptură totală față de trecut. Privilegiind războiul civil, dictatura partidului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marcheze teritoriul: troțkiștii* modifică secera și ciocanul („crabul”) pentru a-și revendica un trecut și, deopotrivă, a se disocia de prezent. Concurența simbolistică se observă, de asemenea, în recurgerea la eroi. Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (PCMLF-FR) a preluat un combatant vietnamez pentru a simboliza proletariatul francez, în timp ce cea mai mare parte a celorlalți maoiști* răspândeau silueta maquisard vietnamez sau a unui fedayn palestinian. Figura lor de predilecție rămâne cea a lui Mao, asociată altor patru lideri istorici - Marx-Engels-Lenin-Stalin -, sau singur
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spionaj. Există un alt teritoiu, însă, pe care, pentru comuniști, incapacitatea capitaliștilor de a-și asigura dominația sistemului politic mulțumită superiorității lor tehnice este demonstrată, cel al lumii a treia, unde antiimperialismul*și luptele armate* - guerilleros latino-americani și africani sau combatanți vietnamezi - dovedesc ineficacitatea tehnicii occidentale în a pune stavilă unei mișcări de eliberare națională. De la cicliștii lui Giap în Dien Bien Phu la barbudos ai lui Castro* în Cuba și la mujahedinii FEN-ului algerian, se răspândește o întreagă mitologie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să li se alăture. ETA a fost susținută de regimurile comuniste europene, care furnizau arme, explozibili și finanțări, a căror epuizare, după 1989, a făcut ca mișcarea să-și intensifice practicile criminale (impozit revoluționar, răpire, racket, hold-up, traficuri diverse). Antrenarea combatanților săi a avut loc în Cuba*, în Algeria, Liban, Yemenul de Sud și în Libia. Armata Republicană Irlandeză (IRA), mișcare independentistă irlandeză creată în 1919, își reia acțiunea teroristă în 1969, dar se fragmentează în două ramuri: Marxist Official Irish
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se sprijină pe partidul legal Sinn Fîin -, și o aripă militară, Provisional Irish Republican Army (IRA Provizorie). Din 1969 până în 1993, 1 755 de persoane cad victime acțiunilor sale de terorism, IRA pierzându-și 250 din cei 1 500 de combatanți. Susținută de serviciile secrete din Est, IRA este foarte activă în nebuloasa teroristă revoluționară a anilor 1970-1980 și mai mulți membri ai săi servesc ca instructori în FARC - Forțele Armate Revoluționare din Columbia - în 2001. Un proces de încetare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
negrilor. Confruntat cu o represiune feroce din partea puterii albe, ANC a practicat terorismul, ramura sa armată fiind condusă de un sud-african de origine baltică, Joe Slovo, în același timp secretar general al PCAS și considerat drept ofițer KGB. Foarte mulți combatanți ANC au fost antrenați în democrațiile populare* și în Cuba. în Japonia apare, în 1969, Armata Roșie Japoneză (ARJ), mișcare marxist-leninistă care operează pe teritoriul Japoniei, dar funcționează și ca mișcare „mercenară” internaționalistă. Susținută de URSS și RDG, dar și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împușcat eu însumi decât să pângăresc onoarea mea și a țării mele cu o asemenea infamie”5. Protecția vieții umane pe timp de război Limitări morale similare sunt exercitate asupra politicilor internaționale pe timp de război. Ele privesc civilii și combatanții fără capacitatea sau fără dorința de a lupta. De la începutul istoriei până în cea mai mare parte a Evului Mediu, beligeranții aveau puterea, conform eticii, precum și dreptului, de a omorî toți inamicii, indiferent dacă erau sau nu membri ai forțelor armate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
inamic devenea inamicul fiecărui cetățean al celeilalte părți. Începând cu sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, a devenit răspândită concepția că războiul nu este o confruntare între populații în totalitate, ci doar între armatele statelor beligerante. În consecință, distincția dintre combatanți și necombatanți a devenit unul dintre principiile juridice și morale de bază în guvernarea acțiunilor beligeranților. Războiul este considerat o confruntare între forțele armate ale statelor beligerante și, întrucât populația civilă nu participă activ la confruntarea armată, aceasta nu trebuie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
concepția despre război răspândită în Antichitate și în cea mai mare parte a Evului Mediu se înțelege că nici o excepție de la dreptul moral și legal de a ucide toți inamicii nu s-ar fi putut face pentru anumite categorii de combatanți cu dizabilități. Astfel, Grotius putea încă să declare convingerea morală și juridică predominantă în timpul său: „Dreptul de a răni se extinde chiar și asupra prizonierilor și asta fără vreo limită de timp... Dreptul de a răni se extinde chiar și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Rotterdam, Londra și Coventry, Köln și Nürnberg, Hiroșima și Nagasaki sunt punctele de pornire nu doar pentru dezvoltarea tehnologiei moderne de război, ci și pentru evoluția moralității moderne a războiului. Războiul din Indochina a șters din motive practice distincția dintre combatanți și populația civilă. Interesul național de a distruge productivitatea inamică și dorința sa de a rezista, așa cum este el creat de natura războiului modern, și oportunitatea pe care tehnologia modernă a războiului o prezintă în satisfacerea acelui interes au avut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ideal” și „mod de viață” fals și rău. Întrucât „idealul” și „modul de viață” sunt cele pe care le combate la orice persoană care le întrupează, distincțiile dintre soldații care luptă și cei care nu pot să o facă, între combatanți și civili, dacă nu sunt eliminate în totalitate, sunt subordonate singurei distincții care contează cu adevărat: distincția dintre reprezentanții filosofiei și modului de viață drept și reprezentanții celor greșite. Datoria morală de a cruța răniții, bolnavii și inamicul care s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o navă de război? Care sunt drepturile reprezentanților diplomatici acreditați la un guvern străin și care sunt drepturile conducătorului de stat pe pământ străin? Ce are voie și ce este obligat să facă un stat pe timp de război în ceea ce privește combatanții, civilii, prizonierii și neutrii, pe mare și pe uscat? În ce condiții este obligatoriu un tratat între două sau mai multe state și în ce condiții își pierde forța constrângătoare? Iar dacă se susține că un tratat sau o altă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru o scurtă perioadă de timp, mai ales Statele Unite. Deznodământul celui de-al doilea război mondial a fost decis de către națiuni localizate fie complet, fie parțial în afara Europei. Productivitatea materială și inventivitatea tehnică a Statelor Unite, neafectate - spre deosebire de sistemele tuturor celorlați combatanți -, ci chiar stimulate într-o mare măsură de război, au contribuit decisiv la victorie și la procesul de reconstrucție. Astfel, conjuncția dintre declinul statelor-națiune tradiționale din Occident și superioritatea Statelor Unite - ambele rezultate din cele două războaie mondiale - explică creșterea Statelor Unite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a predominat, singurele excepții semnificative fiind cele ale războaielor religioase și ale războaielor napoleoniene, de-a lungul istoriei până la primul război mondial. Unul dintre cei mai mari conducători militari ai secolului al XVIII-lea, mareșalul de Saxa, proclama același principiu combatant care i-a ghidat pe condottieri în secolele al XIV-lea și al XV-lea atunci când afirma: „Nu susțin deloc bătăliile, în special la începutul unui război. Sunt chiar convins că un general capabil poate purta un război toată viața
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
om pe frontul de luptă. În al doilea război mondial, forțele armate ale marilor puteri militare, precum Germania, Uniunea Sovietică și Statele Unite, depășeau 10 milioane. Chiar dacă se ia în considerare că doar o fracțiune dintre aceste forțe era reprezentată de combatanți și că o mare parte erau trupe auxiliare, populația civilă care îi aproviziona cu armament, mijloace de transport, mijloace de comunicare și hrană alcătuia majoritatea copleșitoare din populația aptă de muncă. Astfel, războiul modern a devenit într-adevăr războiul întregii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care acesta dispune, și nu pe egalitatea numerică sau performanțele armamentului. Puterea militară comparabilă este doar un concept între altele, izvorât din tradiție, pe care revoluția nucleară l-a făcut irelevant. Apărarea, războiul limitat, victoria, alianțele, verificarea, precum și distincția dintre combatanți și noncombatanți sunt alte concepte similare, invalidate de existența armelor nucleare. Faptul că factorii responsabili ezită să renunțe la modurile învechite de a gândi și de a acționa în noile condiții ale epocii este alarmant și, în același timp, rău
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Războaiele religioase au arătat că încercarea de a impune propria religie restului lumii este pe cât de costisitoare, pe atât de inutilă. A trebuit să treacă un secol de vărsare de sânge, devastare și aproape barbarie pentru a-i convinge pe combatanți că este posibilă conviețuirea celor două religii tolerându-se reciproc. Cele două religii politice ale timpului nostru au înlocuit cele două mari grupuri creștine ale secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Aceste religii politice ale vremurilor noastre vor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
religioase: laicitate, neutralitate, clericalism sunt câțiva dintre ei. De Îndată ce Îi pronunțăm, suntem bănuiți că am aparține uneia dintre cele două categorii În conflict: anticlericalilor sau partizanilor unei Întoarceri la teocrație. Din fericire, realitatea este mai puțin maniheistă. ν Pe lângă laicismul combatant și integrismul multiform, putem să ne imaginăm un ideal laic ca instrument de pace socială, Într-un univers politic multiconfesional. Care sunt originea și semnificația inițială ale adjectivului pornind de la care secolul al XIX-lea a inventat substantivul laicitate? Cuvintele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
manifestă În spațiul public sub forme conviviale, agresive sau artistice (alură punk, grupuri rap, graffiti murale, insulte rituale „miștocare”, Încăierări ludice, exhibiții gestuale agonistice, lupte spectaculare ce implică protagoniști, personaje care incită la violență și altele care Îi despart pe combatanți). Am putea și aici să vorbim despre subcultură, Însă cu riscul de a cădea În peiorativ, dacă am Înțelege-o ca un subprodus al unei culturi mai onorabile. C. R. & ALMOND Gabriel și VERBA Sidney (1963), The Civil Culture, Boston, Little
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]