1,698 matches
-
remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost de la ei, pintenii cu vârful metalic îndoit spre interior, oblâncurile înalte de lemn ale șeii pe care armata noastră se încăpățâna să nu le adopte, deși îngăduiau mânarea comodă a calului doar din picioare și genunchi. Dar nu numai șaua, ci mai cu seamă armele erau adevărata forță a avarilor. Arcul, cu cele două capete îndoite în față, avea mai multe straturi și era întărit cu lamele de os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era un om nefericit de multă vreme, nu doar de câteva luni, de când murise femeia pe care o iubea, ci de la începutul vieții lui, căci se născuse cu creastă și coarne. Nu era ceva chiar de neascuns, dar nici viață comodă nu putea să ducă. Deasupra frunții avea două umflături cât corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trebuie să-mi dai și tu. Dincolo de aceasta, era bucuria imensă de a aduna secvențial viața și visele oamenilor. Pentru ea, filmul constituia un proces de sinteză, la care se simțea absolut obligată să participe, fără să iasă din coaja comodă pe care și-o alcătuise. Știa foarte bine care sunt căile ieșirii în lume, dar nu avea nici un chef să iasă mai mult decât ca la o plimbare. Zogru avea impresia că e imatur față de Giulia, se simțea inferior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se gândi el demarând la rândul său. La Întrebarea: „Considerați că, trăind la Palaiseau, beneficiați de un mediu privilegiat?”, 63% din rezidenți răspundeau: „Da”. Era de Înțeles; clădirile erau joase, cu peluze Între ele. Mai multe supermagazine permiteau o aprovizionare comodă; la Palaiseau, noțiunea de calitate a vieții nu părea abuzivă. Înspre Paris, autostrada Sudului era pustie. Avea impresia că se află Într-un film SF neozeelandez, văzut În anii studenției: ultimul om de pe Pământ, după dispariția oricărei forme de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ajunse în Piața Armelor, unde îl uimi din nou traficul ce nu părea să se fi redus în două ore. Îi atrase atenția sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din nou sub cuverturi și se luptă cu perna sa până ce-o făcu să stea Într-o poziție care să-i permită să stea În capul oaselor ca să-și bea cafeaua. Sorbi o dată lung, se foi Într-o poziție mai comodă și spuse Încet: — Paola. Dinspre umflătura lungă de lângă el, consoarta lui bălaie nu oferi nici un răspuns. — Paola, repetă el pe-o voce puțin mai puternică. Tăcere. — Mmm, ce cafea bună! Cred că mai iau o gură - ceea ce și făcu zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu o cerere demodată În căsĂtorie. E drept, la Început s-a speriat, dar apoi mi-a șoptit, cu o scânteie de satis- facție meschină În ochi, În care eu am zărit o clipă apocalipsa Înmormântării iubirii Într-o relație comodă și reciproc avanta- joasă : „Ce tip extraordinar pentru tine !“. recunosc că mi-a fost teamă o clipă că Jean-Claude ar fi putut fi plicticos și manierist, dar aveam să-mi dau seama curând că era complet sărit de pe fix. iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lui cu o cerere demodată în căsătorie. E drept, la început s-a speriat, dar apoi mi-a șoptit, cu o scânteie de satisfacție meschină în ochi, în care eu am zărit o clipă apocalipsa înmormântării iubirii într-o relație comodă și reciproc avantajoasă : „Ce tip extraordinar pentru tine !“. Recunosc că mi-a fost teamă o clipă că Jean-Claude ar fi putut fi plicticos și manierist, dar aveam să-mi dau seama curând că era complet sărit de pe fix. Iar asta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
plac, o să-mi spui, și-atunci, o să plec, de Îndată. Iar, după ce o să plec, dacă o să vrei să mai revin, o să mai revin; dacă nu - nu! Bine? Bine. Dute În baie și găsești acolo tot ce-ți trebuie. Fă-te comodă, și vino să stăm, Împreună, și să ne simțim bine, tot Împreună. După ce reveni din baie primi un telefon. Pe mobil. Dialogul fu scurt. Cum a fost?, fu Întrebată. Bine, răspunse. Cum e, În continuare? Bine. Când, unde ne vedem
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mare, rotat, cu o primitoare și binefăcătoare umbră - o masă, o bancă, douătrei scaune cu spătar, și, mai spre gărduțul din față, un ademenitor scrânciob-leagăn. Fu invitat: alege locul preferat. Își alese banca. E, apreciase el, mai Încăpătoare și mai comodă. În cazul ăsta, ciripi ea, mie-mi rămâne scrânciobul-leagăn. Da. Da. Se așezară. Nu, Însă, Înainte ca, ea, să tragă de o parte, ușurel, foaia de pergament, care acoperea masa, Încărcată, cu câte două căni de ceai, două ceșcuțe cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bucătărie, unde și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în care tronau două fotolii mari, comode, o vitrină cu bibelouri simple, dar elegante, un televizor mare cu plasmă și o măsuță mobilă confecționată din sticlă, a deschis pe un canal cu muzică și a început să-și facă exercițiile de înviorare. Era un întreg complex de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
hotărâre. Te voi ridica eu puțin, voi potrivi perna și... să nu te jenezi să-mi spui dacă este bine sau... o mai mut..., stai așa... gata! Iustin se declară mulțumit. Eugen îl așezase cu mare grijă într-o poziție comodă, așa cum știa el că bolnavul poate respira ușor. A dat pătura la o parte, lăsând doar cearceaful peste trupul bolnavului, având grijă să-i lase mâinile libere. Tocmai atunci intră asistenta Carmen Bădescu cu o tavă pe care se aflau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
documente... înțeleg că e...geolog..., ceea ce... Nu, nu se leagă! Îmi omor capul degeaba”. Cu gândul canalizat pe acest nume, se urcă din nou în pat și fixă tavanul. Revăzu toate acele momente și se răsuci săși găsească cea mai comodă poziție. - Ei bine, Laura dragă, dacă tot nu poți dormi, hai să mai vorbim un pic! Poate lămurim ceva, își vorbi ea sieși, după obiceiul format de ani buni. - Da, draga mea! Sunt de acord... Nu-ți ies din minte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
drămăluim în spiritul împărtășirii și, de asemenea, se cuvine să fim însuflețiți de un sentiment radical de gratitudine, care nu trebuie să se identifice, pur și simplu, cu o dependență virtuoasă ce, nu de puține ori, se poate dovedi destul de comodă. Chiar și dacă ne-am confrunta cu lipsuri materiale, psihologice și spirituale, o atare situație nu ar fi decât rodul alegerii noastre libere. Domnul Isus a experimentat mai mult împărtășirea decât sărăcia. În ciuda câtorva păreri mai pioase, comunitatea primilor ucenici
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Otiliei reprezintă tipul de roman total, atât ca formă artistică cât și din punctul de vedere al conținutului. El este o frescă a societății românești de la început de secol XX, când se pun în mișcare energii pentru ocuparea unui loc comod și important în contextul social. Istoria dialectică a literaturii române (coordonator Gheorghe Crăciun, Editura Magister (imprimare: Editura Cartier și Prut internațional), Chișinău,1997, p. 415-418. a) Enigma Otiliei este un roman social, realist, fiindcă tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Genel inspecă pe unde, pe ce fotoliu, să și-l arunce pe hoit. Stăpâna casei își îndreptă, în jurul șoldurilor băiețești, chimonoul și, c-o sprinteneală surprinzătoare, îi pilotă până în arhipeleagul a două fotolii și a unei canapele. Toate joase, pătrățoase, comode, despicate-n buret, tigrate în bej și cărămiziu și închizînd în semicercul lor o măsuță cu picioarele scunde, amputate - măsuță de hol. - L-am cules - povesti Genel despre străinul cu care venise la ea - după niște rasteluri de la gunoaie, de pe lângă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și le propune să îi dea voie să ia loc cu prietenii ei. Erau trei tineri italieni, simpatici și vorbăreți, cum sunt acest popor. Nu numai că le fac loc dar s-au și înghesuit să stea cât de cât comozi. Astfel încât, dacă privea cineva de afară scena, ar fi fost încredințat că sunt împreună, amici vechi care s-au reîntâlnit după o despărțire lungă. S-au împrietenit imediat, le traducea cucoana care vorbea fluent italiana; au băut și au mâncat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
același timp ar amesteca în contururile fizionomiei pete și dungi de sânge, răni care nu pot fi închise și șiroaie de lacrimi care nu pot fi stăpânite. Aș avea o voluptate plină de groază să văd cum izbucnește, în armonia comodă și superficială de fiecare zi, un vulcan de sânge, țâșniri roșii ca focul și arzătoare ca deznădejdea, cum toate rănile ființei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o erupție sângeroasă. Numai atunci am pricepe și am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cavalerii neantului, contactul cu femeia nu poate fi decât un drum care, dacă nu duce la salvare, nu este mai puțin adevărat că duce la împăcare temporară, la o uitare reconfortantă. Grația femeii temperează tragedia bărbatului. Urăsc înțelepții pentru că sânt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc infinit mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinit amară, de ironia din disperare. Singura ironie adevărată este aceea care suplinește o lacrimă sau o crispație, dacă nu un rânjet grotesc și criminal. Există o mare deosebire între ironia oamenilor care au suferit și ironia celor superficiali și comozi. Căci la întîii ea indică o imposibilitate de participare naivă la viață, legată de sentimentul unei pierderi definitive a valorilor vitale, pe când la ceilalți această imposibilitate de participare nu se reflectează dureros în conștiință, fiindcă sentimentul unei pierderi ireparabile nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
crește decât aripi negre și grele, pentru a zbura nu înspre ceruri, ci în infern. Deși în genere omul este un animal bolnav, se găsesc totuși destui oameni sănătoși pentru a putea vorbi de sensul sănătății în omenire. Cea mai comodă, mai confortabilă și mai puțin angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu numai o prostie organică și definitivă, dar și o platitudine de simțire, o absență totală a oricărui risc, o incapacitate de orice acțiune eroică. A fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
romantic, un Iorga, un Pîrvan sânt numai tradiționaliști; ceea ce înseamnă un echilibru între trecut și viitor. Un profetism național, în deosebire de tradiționalism, pune centrul de greutate pe viitor, considerat ca o comoară de împliniri naționale. Tradiționalismul este o formulă comodă, neangajantă. El exprimă o solidaritate cu neamul, dar nu o voință de a-i da un mare sens în lume. Orice tradiționalism acceptă limitele imanente ale națiunii. Atunci nu mai este nimic de făcut, națiunea mergând spre viitorul ei ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dă conștiința destinului nostru. Prin el putem fi în afară de noi înșine, pentru a ne măsura forțele și a ne determina o poziție. Superficialitatea noastră derivă din a nu fi putut depăși această primă formă, din a ne fixa în spectatori comozi ai inerției noastre, din a ne fi gustat ironic agonia. Românul își zeflemisește propria lui condiție și se risipește într-o autoironie facilă și sterilă. M-a revoltat totdeuna absența dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în lumea aparențelor nu-i pot găsi un antipod mai detestabil decât omenia. Dacă i-aș dori României să trăiască în pace și la răcoare, m-aș bucura și eu de omenia noastră și m-aș asocia la un elogiu comod și plat. Decât însă o bunăstare nesemnficativă, mai bine o ruină con brio. Cine nu trăiește apocaliptic destinul României nu înțelege nimci din ceea ce trebuie să devenim. Fiecare ar trebuis ă ne sfâșiem pe imperativul devenirii noastre. Când s-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu se manifestă în conflicte cu alte state. În tot cazul, dictatura este în primul rând un război al unui stat cu sine însuși. Între democrație și dictatură este mai întîi o diferență de ritm. Pe când prima reprezintă o respirație comodă, a doua este activă până la sufocare. În democrație statul are un caracter neutru, societatea este totul. De aici distincția atât de categorică între societate și stat, specifică ideologiei democratice în genere. Ce e drept, societatea are o sferă mai mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]