1,212 matches
-
întâlnesc niciodată față în față, membrii lor nu se cunosc, iar participanții nu știu cine a lansat ideea. Specific acestor grupuri este faptul că membrii lor formulează soluții și comentează soluțiile altora prin intermediul unui mediator care le centralizează. Se face apoi o compilație a tuturor acestor discuții și rezultatul obținut este returnat participanților pentru o a doua rundă de comentarii. Procesul se repetă până când sunt declanșate disensiunile sau consensurile dintre experți. Se recurge la această tehnică atunci când neînțelegerile și conflictele stopează comunicarea, când
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și afirmarea ideii de teatru național. Expunerea, vădind un anume talent epistolar, trece treptat în pură factologie, comentariul, din ce în ce mai discret, fiind înviorat de unele digresiuni mai spirituale. În critică, V., autor și al unei istorii a artei dramatice, lucrare de compilație (O privire asupra istoriei generale a artei teatrale, „Peleșul”, 1887-1888), se străduiește să dea aserțiunilor sale un suport teoretic. Luând apărarea „poemei biblice” Saul de Al. Macedonski și Cincinat Pavelescu, aduce în discuție chestiunea libertății de invenție în raport cu canoanele clasice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
semnifică acea rată a dobânzii care ar egala câștigurile efective din investiția în educație. Evident că investiția în educație este rentabilă dacă rata de revenire este mai mare decât rata actuală a dobânzilor. Banca Mondială a publicat în 2002 o compilație de estimări ale ratelor private de revenire ale investiției în educație (Psacharopoulos și Patrinos, 2002) care acoperă 98 de țări. Analiza profitabilității investiției în educație, în timp, pe regiuni de dezvoltare economică sau pe genuri, permite câteva generalizări. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
purtător de mitră decât de coroană”), Demostene Russo (originalul Învățăturilor... ar fi reprezentat de versiunea grecească, teză la care învățatul va renunța mai târziu, iar autorul a fost un călugăr din secolul al XVII-lea), P. P. Panaitescu (opera, o „compilație religioasă erudită”, a fost scrisă în slavonă între zidurile mănăstirii, cândva în prima jumătate a secolului al XVII-lea). Sprijinitorii paternității lui N.B. asupra Învățăturilor... formează și ei o echipă numeroasă: N. Bălcescu, B. P. Hasdeu (versiunea primă a cărții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
poate descoperi în amalgamul de versuri, proză și pretențioase studii de proporții, cu subiecte dintre cele mai variate. Grandea aborda cu aceeași ușurință istoria și teoria literaturii, estetica generală, istoria artelor și filosofia, dar totul nu era decât o vastă compilație, care nu mai păstrează vreun interes științific sau literar. Același interes relativ îl au și traducerile din M. Montégut, Ed. Schuré, J. Andrieu ș.a. A.P. a fost, în primul rând, o revistă de poezie. Poet romantic el însuși, redactorul s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
1709-1711, precum și din Ceasornicul domnilor, traducere și prelucrare după opera lui Antonio de Guevara, Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de principes (1529). Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 este o vastă lucrare de compilație, pentru o perioadă veche, în care C. discută cu toată atenția izvoarele în legătură cu războaiele dacice, cucerirea Daciei, organizarea și colonizarea ei de către romani. Se ocupă, de asemenea, de originea numelui comun al românilor dat de alte popoare, acela de „valah
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
Metamorfozele lui Ovidiu), ungare și polone. Prea lungi, incursiunile în istoria universală deviază subiectul, vădind erudiția scriitorului, dar nu și talentul lui literar. Ceea ce scade cu mult valoarea operei este încorporarea unor capitole întregi din cronica lui Grigore Ureche - în compilația lui Simion Dascălul - și a lui Miron Costin. De la domnia lui Despot înainte, adaosurile lui C. sporesc în mod considerabil și îmbogățesc cu elemente de informație nouă și interesantă istoria Moldovei. Pentru acestea, cronicarul s-a folosit de izvoare poloneze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
Theologica sau, pe scurt, Summa, dialog al ideilor vehiculate de dominicani, franciscani și seculari în mediul intelectual de la Universitatea din Paris a secolului al XIII-lea. A fost scrisă cu intenția de a deveni un manual pentru începători, conținând o compilație a principalelor învățături teologice ale vremii. Cuprinde o serie de motivații pentru fiecare din elementele credinței catolice, inclusiv pentru existența lui Dumnezeu. A devenit vestită după Conciliul din Trento (1545-1563), fiind cea mai consultată carte, după Biblie, în chestiuni religioase
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
presăra textul cu citate fragmentare de origine diferită, caracteristice unor scrieri din presă, insecuritatea discursivă în cazul textelor din sistemul educativ se manifestă adesea printr-o alipire de texte sursă, de exemplu, în instrucțiunile ministeriale, prefațate de materiale pedagogice, în compilațiile școlare sau în unele programe de formare. Acest amestec, deseori justificat în numele didacticității, se expune riscului ca, citînd lucrările altora, să le alterezi sau să le deformezi prin reformulări. V. dialogism, didacticitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN INSTITUȚIE DISCURSIVĂ. Orice manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din rezumatul anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfârșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte luate din Vechiul și din Noul Testament, care trebuia să servească drept reper pentru poporul credincios. Culegerea e alcătuită în esență din citate extrase din Scripturi, de la Exod până la Apocalipsă. La origine, aceste citate fuseseră preluate dintr-o versiune
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Socrate, Sozomenos și Teodoret (cf. pp. ??? sq.), cum era și cazul celei scrise de Teodoret lectorul chiar în acei ani. Totuși, Cassiodor a modificat planul lucrării în curs de elaborare: la început, ar fi vrut doar să traducă în latină compilația lui Teodoret lectorul, însă ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza a ceea ce Epifanie îi pusese la dispoziție. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
modificat planul lucrării în curs de elaborare: la început, ar fi vrut doar să traducă în latină compilația lui Teodoret lectorul, însă ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza a ceea ce Epifanie îi pusese la dispoziție. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care, în ciuda lacunelor și a pasajelor redactate în grabă, a avut o importanță fundamentală pentru cultura medievală. Alte scrieri ale lui Cassiodor compuse la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale îngreunează teribil munca de interpretare, în plus, preocupările sale se dispersează în sfera gramaticii și a retoricii (etimologii, diferențe, analogii, glose) și acest lucru conferă întregii sale producții un caracter aproape impersonal; aceasta pare a fi exclusiv fructul unor compilații unde sunt juxtapuse adesea izvoare sacre și izvoare profane; pe deasupra, s-au pierdut corespondența și omiletica sa. Toate acestea fac dificilă cunoașterea unui autor ca Isidor. Astfel, acum câteva decenii, cercetătorii se mulțumeau să-l considere un simplu compilator și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e mult mai vastă și mai rafinată în comparație cu modestele dovezi lăsate de cei care l-au precedat, inclusiv de acel Martin de Braga care trebuise să-și adapteze omiletica pentru un public ignorant și care se mulțumise să alcătuiască o compilație din maximele lui Seneca. Aceste opere ale lui Isidor nu izvorăsc din nevoia de a face paradă de erudiție și nici din dorința de clasificare și organizare - și tocmai acest lucru fusese considerat deja de noi un merit notabil. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păstrat dintr-un tratat Contra celor care afirmă că nu trebuie aduse ofrande celor decedați întru credință: Chiril apără legitimitatea și eficacitatea sacrificiului liturgic și a rugăciunilor înălțate pentru odihna creștinilor defuncți. Pentru așa-zisul Contra antropomorfiților, în realitate o compilație alcătuită ulterior pe baza soluțiilor unor probleme doctrinale (numite și De dogmatum solutione) și a răspunsurilor date diaconului Tiberiu, a se vedea mai jos pp. ???-???. Ne-a parvenit sub numele lui Chiril un tratat Contra celor care nu vor s-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
PG 75, 1147-1190; 1419-1478. Un tratat editat sub titlul Sfânta Treime, legat de opera lui Ioan Damaschinul despre Credința ortodoxă, constituie în realitate ultima parte a acestuia („Despre religie”) care se termină cu un fel de enciclopedie a științelor, o compilație alcătuită de monahul isihast Iosif Filosoful, care a activat la Constantinopol și a murit la Tesalonic către 1330. Tradiția îi atribuie lui Chiril și liturghii în coptă, siriană și armeană, de altfel destul de diferite între ele. Liturghia coptă era celebrată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceeași epocă, sau dintr-o epocă puțin mai târzie, datează versiunile armene, legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În latină, multă vreme, au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril, ori la Roma (printre traducători, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de exegeză care vine de la Filon și care, potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din secțiunea centrală a unei „istorii a creației” care se găsește la începutul compilațiilor lui Teodosie din Melitene și ale altor cronografi bizantini. Bibliografie. Ediții: Ch. Blondel - P. Foucart, Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenês. Macarii Magnetis quae supersunt ex inedito codice, Paris 1876; F. Corsaro, Le Quaestiones nell’Apocritico din Macario di Magnesia, Catania
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
varianta siriană similară cuprinde 26, din care primele trei nu apar și în textul grecesc și nu aparține lui Isaia; anumite manuscrise conțin până la 32 de discursuri. Chiar și lungimea și componentele fiecărui discurs variază mult; fiecare discurs e o compilație de materiale disparate care pot fi ușor deplasate. La baza culegerii stă o colecție întocmită de discipolul lui Isaia, Petru, așa cum rezultă dintr-un text păstrat numai într-un manuscris de la Moscova; aici, la începutul unui discurs (primul potrivit ediției
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratatul Despre cele opt duhuri ale răutății, cel Despre rugăciune, de mare interes doctrinar, și culegeri de Maxime, toate publicate împreună cu corpusul lui Nilus în PG 79. Acestui corpus aparține și un alt tratat, Despre cele opt gânduri rele, o compilație făcută pe baza versiunii în grecește a lui Ioan Cassian care nu e anterioară secolului al VII-lea. Clarificarea situației operelor lui Nilus nu a fost însă terminată și este complicată de textele lui Nilus transmise în alte limbi, în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai disparate: de exemplu, din Patimile Sfântului Artemie care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un monah necunoscut, Ioan din Rodos, sau din diverse pasaje din lexicul bizantin de la Suda (sau Suida), ori dintr-o compilație târzie cu caracter biografic intitulată Viața lui Constantin. În afară de această Istorie bisericească, Filostorgios ar mai fi scris și alte opere: o apărare a creștinismului contra faimoasei scrieri polemice a lui Porfir, și o scriere encomiastică dedicată lui Eunomius, scrisă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nici o reflecție personală, ci reproduce textele lor fără nici o urmă de originalitate, înșirând complet neinspirat un citat după altul și încercând să le înfrumusețeze apoi cu podoabe exterioare, însă fără nici o măsură. Ca atare, opera lui este considerată o simplă compilație alcătuită din fragmente extrase din scrierile istoricilor dinainte și există serioase dubii în privința autenticității documentelor pe care el le invocă bazându-se pe alte surse. De exemplu, el relatează în mod amănunțit o discuție care ar fi avut loc la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca istoric de profesie (ca să zicem așa), pentru că opera lui (al cărei titlu precis nu-l cunoaștem) nu ne-a parvenit sub forma originalului grecesc care s-a pierdut, ci într-o traducere siriană. Această traducere se găsește în interiorul unei compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge până în anul 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia până la a șasea. Autorul compilației
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grecesc care s-a pierdut, ci într-o traducere siriană. Această traducere se găsește în interiorul unei compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge până în anul 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia până la a șasea. Autorul compilației era probabil un monah din Amida, în Armenia, în timp ce, în tradiția siriană mai târzie, compilatorul este chiar Zaharia care este prezentat ca episcop de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge până în anul 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia până la a șasea. Autorul compilației era probabil un monah din Amida, în Armenia, în timp ce, în tradiția siriană mai târzie, compilatorul este chiar Zaharia care este prezentat ca episcop de Melitene, în Armenia. „Istoria Bisericii” nu mai seamănă, de-acum, cu cele scrise de istoricii din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]