1,296 matches
-
fără că eu să fie aflat? Nu prea părea probabil; proximitatea lui Ben și Sally mă ținea la curent în mod rezonabil cu vorbirea modernă și, în orice caz, nu ar fi avut nici un fel de logică în calitate de răspuns la complimentul meu. Am ezitat, reticent la ideea de a recunoaște că nu aveam habar despre ce vorbește și a mă înfățișa din nou sub imaginea-clișeu a unui judecător („Ia spune-mi, avocat învățat, ce anume este acest CUPUG?“). —Poftim? —L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am mai stat noi. Leigh, dragă, poți să te așezi să te relaxezi. La urma urmei, seara asta este seara ta specială. Ea își zise că trebuie să fii paranoic și nevrotic să interpretezi așa ceva altfel decât ca pe un compliment, dar tot nu se putu abține să nu-l perceapă ca pe un atac. — Bine, spuse ea. Mă voi relaxa special. Au discutat despre călătoria părinților ei cât au mâncat salata de arugula cu brânză de capră și au povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
până mai târziu. Chipul lui se lumină de bucurie: — Serios? Dumnezeule mare, prea era simplu. O fi domnul Regizor Supervedetă țanțoș și plin de el când era vorba de filme, dar e clar că nu era obișnuit cu altfel de complimente. Adriana făcu repede un calcul și se gândi că probabil tocmai redusese cu o lună concursul Căutarea Inelului ediția 2008. — Serios, gânguri ea. Portarul îi salută rostindu-le numele și îi conduse la liftul frumos capitonat. — Să-i dăm bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adrianei. — Catherine lucrează la Marie Claire? întrebă Adriana. — Catherine a lucrat la Marie Claire. A fost redactor de imagine zeci de ani de zile și ei i se datorează descoperirea a nenumărate fotomodele acum renumite. Așa că a fost chiar un compliment din partea ei. Nu că eu n-aș fi știut deja... Se apropie atât de mult de ea încât Adriana îi simți respirația care mirosea a șampanie. — Interesant, spuse Adriana. Foarte, foarte interesant. Va trebui s-o întrebe pe maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
amo. — Am Învățat și cîteva cuvinte noi englezești. „Pragmatic“, de pildă, la care Basie Îl privi cu tristețe, și „supraviețuitor“. — Supraviețuitor? chicoti Basie. E un cuvînt folositor. Tu ești un supraviețuitor, Jim? — Păi... Doctorul Ransome nu folosise cuvîntul ca un compliment. Jim Încercă să-și amintească alt cuvînt interesant. Basie nu folosea niciodată aceste cuvinte, dar părea că le pune la păstrare pentru zile mai bune, de parcă s-ar fi pregătit pentru o viață de formalisme complicate. — Mai sînt alte noutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atât. Majoritatea aveau acum talii groase și șolduri planturoase, cu sâni care-n ultimii ani erau din ce În ce mai mari. Oamenii rămâneau mereu cu gura căscată când făceau cunoștință cu Ronnie prima oară. În ceea ce-o privea, acesteia chiar Îi plăceau complimentele și că i se spunea mereu că nu părea nici pe departe suficient de În vârstă cât să aibă o fată de peste 30 de ani. Motivul pentru care mamele prietenelor lui Ruby erau mai În vârstă decât Ronnie era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să te Întreb ceva? În dimineața următoare, Ruby și Chanel se pregăteau să deschidă magazinul. Sigur. — Crezi că sunt plicticoasă? —Tu? Plicticoasă? zise Chanel. Ești cea mai puțin plicticoasă persoană pe care o cunosc. — Serios? Ruby simți cum roșește din cauza complimentului. — Bineînțeles că nu mă deranjează când turui ore intregi despre cum te psihanalizează mama ta, dar Înțeleg că asta i-ar putea enerva pe unii. Iar atunci când te-a lovit tipul ăla pe autostradă... N-ai mai vorbit despre altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
arate grozav, spuse el, trecându-și mâna peste o ușă de dulap din lemn de fag, care stătea trântită pe blat. Îmi plac mânerele de inox. Ai gusturi bune. —Mersi, zise ea zâmbind din nou. De secole nu mai primise complimente de la un bărbat și se simțea bine. A, apropo, era mai Înainte la televizor un doctor de la St. Luke care zicea ceva de pericolele regimului În timpul sarcinii. Da, am citit raportul guvernului. E Înfricoșător. Femeile astea habar n-au cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby e combinată cu un doctor evreu extrem de drăguț, chițăi mătușa Sylvia. De data asta o ciupi pe Ruby de obraz. — Cine s-ar fi gândit la una ca asta? —Mulțumesc, mătușică Sylvia. Am s-o iau ca pe un compliment. Frecându-și obrazul de durere, se Întoarse spre mama ei: — Și, mamă, n-ai zis nimic despre cum ți se pare Sam. Ah, draga mea, e minunat. E inteligent, fermecător, amuzant și când mă uit la voi doi Împreună, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
binevoitor de care ea se rușina să-l dorească. Mama ta a venit la spital, ne-am întâlnit pe la unsprezece, luăm ceva la bar. Manlio și alți colegi medici se învârt în jurul ei, știu că este însărcinată, o copleșesc cu complimente, pe care ea le primește cu nenumărate zâmbete care îi fac gropițe în obraji și o umplu de lumină. A venit pentru o ecografie, prima. Este soția mea, urcă alături de mine scările, strânsă în taiorul de culoarea antracitului. Manlio ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acasă, se încuie la ea în cameră și izbucni în plâns. Și trebui să se culce, doborâtă de febră. Mauricio rămase câteva clipe ca buimăcit; își reveni însă curând, își aprinse o țigaretă, ieși la plimbare și-i făcu un compliment primei tinere distinse care trecu pe lângă el. Și-n seara aceea vorbea cu un prieten despre don Juan Tenorio. — Tipul ăsta nu reușește să mă convingă - spunea Mauricio -; nu-i decât teatru. — Tu spui asta, Mauricio, tu, care treci drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cu Uri și Micha și Țvika și toți prietenii tăi ești Într-un război permanent În discuțiile voastre contradictorii până la două noaptea. Uneori se Întâmplă să-ți amintești pe parcurs să ne arunci Ninei sau mie sau Șulei Kropotkin vreun compliment răsuflat, același compliment, fără a diferenția Între noi, un fel de mică răsplată flatantă: prăjitura e Într-adevăr minunată, noua ta coafură e Încântătoare, ghiveciul e atât de verde. Chiar dacă prăjitura e cumpărată, coafura nu e nouă, iar ghiveciul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Micha și Țvika și toți prietenii tăi ești Într-un război permanent În discuțiile voastre contradictorii până la două noaptea. Uneori se Întâmplă să-ți amintești pe parcurs să ne arunci Ninei sau mie sau Șulei Kropotkin vreun compliment răsuflat, același compliment, fără a diferenția Între noi, un fel de mică răsplată flatantă: prăjitura e Într-adevăr minunată, noua ta coafură e Încântătoare, ghiveciul e atât de verde. Chiar dacă prăjitura e cumpărată, coafura nu e nouă, iar ghiveciul nu e ghiveci, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant îmbrăcați, care se așezau la masa de alături și se lansau într-o conversație degajată cu o femeie necunoscută. Aveau un charme aparte, și un dialog scurt, un compliment nu însemnau mai mult decât plăcerea pe care o ofereau dezinteresat: o discretă confirmare, cu efect prelungit. Și Ruth S. simțea în ea acea dispoziție adolescentină care o făcea să se jeneze în sinea ei, pentru că îi venea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Iar aceasta este prietena ei, Lisa. —Rottweilerul? Eu am râs. Lisa nu. Maria a clipit consternată, dar era încă prea îndrăgostită de acest bărbat ca să se supere pe el. „O să-i treacă“, am gândit eu cinică. —E de fapt un compliment, se grăbi ea să-i spună Lisei. Rottweilerii sunt cei mai fideli câini, adică, animale de companie. Lisa se relaxă. —Nu-ți face griji, Maria. Cum sunt căsătorită cu bărbatul cu cea mai mare gură, nu sunt în poziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
uită în jur. În afară de cazul în care vreuna dintre cunoștințele noastre se hotărăște să treacă pe lângă un loc de joacă din mijlocul unui cartier cu case sociale din Wimbledon, discreția e garantată. Apropo, felicitări pentru trimiterea mesajului. —Mulțumesc. Am primit complimentul cu modestie. Cu ajutorul instrucțiunilor, îmi luase numai trei ore să trimit un mesaj de două rânduri. Nimeni altcineva nu mai primise mesajul și nici nu alertasem serviciul de urgență despre un incident nuclear. După părerea mea, era o mare realizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o pălărie ieșită prea mare în „turdetet”ă Casele din „Gura Oborului” cu banii mei le-am ridicată Visul meu a fost să mă despart de omul acesta și să te iau pe tine, dar dacă ai murit, să dai complimente tuturor a lor mei și să-i spui lui Marcu, că Țiganca s-a topit de oftică, patru săptămâni după elă Laura dispare prin tapet. Moartea trece dincolo și Hilda intră aproape goală călcând pe tocuri înalte și ținând mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care presupuneau târârea sau Împachetarea și expedierea lor pe Continent o dată la câțiva ani, și care făcuse atât de dificilă pentru amândoi abordarea stabilă a unei cariere, fusese acela că Henry Învățase să vorbească franțuzește corect și fluent, primind adesea complimente din partea vorbitorilor nativi pentru performanțele sale. Atât pentru el, cât și pentru Du Maurier, era o plăcere să presare cuvinte și expresii franțuzești În conversații ca pe un fel de condiment verbal, fără a fi considerați prețioși sau poftiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de clișee; iar acțiunea era flagrant pusă În slujba dezbaterii ideologice. Sigur, romanul nu era complet lipsit de merite - din fericire, căci era obligat să Îi trimită autoarei o scrisoare de felicitare și era conștient că doar câteva rânduri cu complimente vagi nu aveau să fie suficiente. Doamna Humphry Ward (cum iscălea ca autoare) aștepta din partea mentorului său o critică detaliată. Henry amână Într-atât, Încât trebui să Își ceară scuze pentru Întârziere și să compenseze prin dulcegăria laudelor, lăsând doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ne plimbam prin Kensington Gardens - și ce plăcere mi-a făcut să Îmi amintesc de Întâlnirea aceea, după ani de zile. Nu am avut puterea să-l privez de un privilegiu asemănător. — Desigur, desigur... e bine-venit! murmură Henry, Încântat de complimentul subtil, dar și tulburat de problemele sociale ridicate de prezența băiețelului. Dar cum are să Își umple timpul cât noi discutăm despre ceea ce ne interesează? — Are instrucțiuni clare să stea cuminte și să nu ne Întrerupă, spuse Edward Compton. Dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și, trebuie să recunosc, nici atâția sâni dezgoliți. Propriul piept Îi era, ca de obicei, acoperit până la gât, dar rochia lungă, gri ca penele de turturică, cu o mică pelerină de catifea neagră, era elegantă, iar el Îi făcu un compliment care Îi provocă o plăcere vizibilă. Îl felicită pentru spectacol, pe care Îl văzuse la Cheltenham, În turneul din provincie. — Mi-a plăcut și atunci, zise ea, dar s-a Îmbunătățit enorm. Înțeleg de ce te-ai cufundat așa În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era usturătoare. Articolul lui William Archer era unul dintre cele mai favorabile, după cum constată Henry. Vedea În spectacol „mâna unui dramaturg Înnăscut“, dar comentariile cu privire la „dialogul fermecător și ordonat, măgulitor pentru ureche atunci când nu sună dramatic de adevărat“ constituiau un compliment cu două tăișuri. Aproape toți criticii observaseră nefericitul costum al lui Compton și, uneori, păreau să fi văzut mai mult haina decât piesa. „Motivul pentru care, la exterior, Christopher Newman trebuia acoperit Într-un veșmânt ciocolatiu, căptușit cu albastru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tale sunt pe mâini bune, Îi spuse. I-am dat Însoțitorului un bacșiș și l-am rugat să se ocupe În mod special de ele. — Îți mulțumesc, Henry, spuse ea, privindu-l cu drag. Ești un om bun. Pe Henry, complimentul Îl făcu să roșească. — Zău așa, Fenimore, așa un... așa un gest de politețe banală nu merită atâta... atâta... — Nu mă refeream doar la bagaje. Ai fost tare drăguț, tare atent În zilele acestea din urmă. Îți sunt recunoscătoare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care trebuie să se fi ridicat da uriașa sumă de douăsprezece guinee). Și Încheia astfel: „Dumneavoastră ați fost acela care mi-a oferit textul și tot dumneavoastră Îl cereți acum Înapoi. Am decis să accept cuvântul dumneavoastră ca pe un compliment, atunci ca și acum“. Replica aceasta condescendentă provocă o nouă scrisoare, mult mai lungă, din partea lui Henry, curpinzând Întreaga istorie a negocierilor cu privire la piesă, pentru a demonstra că, pe parcursul lor, nimic nu Îl pregătise pentru obiecția fundamentală pe care Daly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o ocazie mai mult timp - desenasem tot mereu găini, am comparat mișcările abrupte ale viitoarei dansatoare cu felul de a se deplasa al orătăniilor observate de mine; o comparație pe care am încercat imediat, dar zadarnic, să o prezint drept compliment. Pe urmă, la cafea și prăjiturele, am ajuns din nou să vorbim despre Berlin. Înaintea mea, Rosmarie Loss a fost aceea care și-a dat seama că la anunțata mea mutare în altă localitate - această sugestie venită parcă de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]