11,210 matches
-
suferinței reginei Radegonda pe care o și pune să povestească. Și unele vieți de sfinți au fost versificate de acest poet extrem de productiv: Viața Sfântului Martin, scrisă de Sulpicius Severus, este parafrazată într-un poem compus înainte de 576; acesta e compus din patru cărți în hexametri, e dedicat reginei Radegonda și e precedat de o epistolă adresată lui Grigorie din Tours; oricum, amintim că, înaintea lui Venantius, Paulin din Périgueux încercase să facă același lucru (cf. p. ???) și ar fi putut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din crucea lui Cristos, întâmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cântă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea imn din Imnurile zilei compuse de Prudențiu; „bătălia” la care se referă Venantius este înfruntarea dintre Adam și Cristos, dintre păcat și mântuire, dintre lemnul arborelui din Paradis și lemnul crucii. Cel de-al doilea începe cu versul Vexilla regis prodeunt (Iată că se arată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Logosului să-și exercite funcția sa sacerdotală atât de prețuită de Chiril; în timp ce, din perspectivă antiohiană, sacerdoțiul cade în seama ființei umane asumate de către Logos. Sigur, în raport cu forma pe care cristologia logos/sarx o avea la Apolinarie unde Logosul, în cadrul compusului uman, exercită funcția de suflet, Chiril afirmă în mod constant că omul Isus este complet, dotat cu trup și suflet. Totuși, nu se grăbește să vorbească de natura umană a lui Cristos (așa cum am văzut, preferă sarx), sau, oricum, admite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pasaj din cartea I. În secolul al XVI-lea, iezuitul Francisco Torres (mort în 1584) a citat, în cadrul controversei cu protestanții în privința euharistiei, diverse fragmente din această operă dintr-un manuscris din Biblioteca Marciana din Veneția care conținea textul integral compus din cinci cărți; din nefericire, și acel manuscris, consultat de el în 1552, probabil, a dispărut și n-au mai rămas decât pasajele reproduse de Torres. În manuscrisul de la Atena editat de Blondel (ediția a fost completată după moartea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și monofiziții sunt atribuite în manuscrise unui călugăr numit Leontie din Ierusalim, recunoscut astăzi ca o persoană diferită de aceea a lui Leontie din Bizanț (cf. aici, pp. ???-???). Tratatul Despre cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leontie scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaânțelept filosof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu, iar scrierea e redactată după 560. În ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, presbiter de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dintre figurile de stil, Leontie preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei cărora li se adaugă uneori rima. El utilizează totodată un mare număr de cuvinte care, până la el, nu se întâlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglossos în omilia 11). În centrul predicilor sale este figura lui Cristos (ceea ce, în parte, se explică în mod cert prin faptul că, în general, acestea sunt comentarii ale unor pericope evanghelice), iar accentul cade
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versuri) puțin mai târziu. Cele două poeme au o importanță unică pentru că doar așa ajungem să cunoaștem toate acele elemente ale catedralei care au dispărut ulterior ca și tehnicile de construcție adoptate (notabilă este în al doilea cantitatea de adjective compuse). De la același autor ne-au mai rămas și circa 80 de epigrame care s-au păstrat în ciclul lui Agazia (prieten și admirator al lui Pavel) în Antologia grecească. Cele mai multe au subiecte erotice, iar temele creștine și păgâne se amestecă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Asia Mică și îl cunoscuse pe Porfir, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Porfir l-a folosit pentru misiuni pe lângă împărat. Viața lui Porfir compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă e plină de inexactități cronologice și de alt gen, în timp ce prologul acestei versiuni e dependent de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sfârșit nobila sarcină, i-au uns gura cu un balsam; aceasta i-a permis, la trezire, să se apuce de treabă fără întârziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți. Acestea sunt așadar primele după hagiografii compuse și sunt și cele mai ample; erau dedicate unora dintre cele mai importante figuri ale monahismului palestinian. Eftimie, născut în Armenia în 377, trăise începând de la vârsta de douăzeci și unu de ani în Palestina unde întemeiase numeroase mănăstiri printre care și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
familiale, studențești, adolescentine, perioada de ocupație a nemților, cele câteva tulburări erotice ale naratorului), cât din intensitatea surprinderii lor pe pelicula unui ieri real și veridic. Cartea reconstituie, în formatul mimat al unor amintiri desfășurate după o cronologie foarte personală (compusă, prin derogarea de la logica sensului unic al timpului, dintr-o curgere inversă a evenimentelor, dinspre prezent către trecut, din fragmente și lungi expuneri, din elipse, anticipări și reveniri, din accente falsificate și direcții înșelătoare, din evenimente și personaje abandonate sau
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
al dominantei comunitar-naționaliste (cf. comunicarea lui Dumitru Țepeneag, În Eva Behring, op. cît.). Totuși mobilizarea politică din perioada fierbinte a războiului rece și condițiile supraviețuirii În exil au redefinit frontierele dintre diferitele grupuri politice. Stigmatizarea exilului ca fiind În totalitate compus din fasciști și lachei ai imperialismului a avut ca principal efect pervers omogenizarea și radicalizarea politică prin impunerea unui consens anticomunist și antimarxist. Studiile istorice recente precum cel al lui Pierre Gremion privind „inteligență anticomunismului” (Gremion, 1995) au Înregistrat etapele
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
stinge, „ultimul bărbat își va petrece ultimele lui ore în căutarea nevestei și a copiilor”. Familia nucleară reprezintă „nucleul” tuturor celorlalte forme de structuri familiale. Ea se reprezintă grafic astfel (o variantă): Figura 1. Familia nucleară Familia extinsă (sau lărgită, compusă) cuprinde pe lângă nucleul familial și alte rude și generații, astfel încât alături de cuplul conjugal și copiii lui mai pot figura părinții soțului și/sau soției, frații și surorile soțului și/sau soției (cu soții, soțiile și copiii lor), precum și unchi sau
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
noul Dumnezeu, care guvernează piața, Înțelege numai limbajul numerelor. În domeniul său, toate fenomenele sunt reduse la nivelul valorilor comune: cost pe unitate, preț pe libră, dolari pe oră, salariu pe săptămână, chirie pe lună, profituri pe trimestru și interes compus semianual. Desacralizarea timpului Transformarea spațiului, dintr-un domeniu sacru Într-unul utilitar și din creația lui Dumnezeu Într-un rezervor de resurse, a fost acompaniată de o desacralizare similară a timpului. De-a-lungul a numai câteva secole, timpul a fost transformat
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
LUPTA, cotidian apărut la Budapesta de la 24 decembrie 1906 până la 1 decembrie 1910. Organ al Partidului Național al Românilor Transilvăneni, din 1909 are subtitlul „Organ politic național”. Director (din 1907) este Al. Vaida-Voevod, în fruntea unui comitet de redacție compus din Ștefan C. Pop, Aurel Novac, Aurel Vlad, cunoscuți militanți pentru drepturile românilor din Ungaria. Ziarul este unul de informare (mai ales cu știri privitoare la viața socială și politică din România) și de atitudine civică. Un punct important din
LUPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287932_a_289261]
-
îi fuseseră sustrase pentru a fi difuzate (un caz destul de frecvent în lumea antică); a vrut să denunțe furtul și să renunțe la publicare, dar, la insistențele prietenului său Aureliu, episcop al Cartaginei, s-a hotărît să revadă partea deja compusă și să termine lucrarea, rescriind partea a doua a cărții a douăsprezecea și adăugînd altele trei, fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A adăugat textului și scrisoarea pe care i-o trimisese lui Aureliu, unde îi povestea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în afară de această operă, Augustin răspunde și cu două scrisori (nr. 214 și 215) care o explică pe cea precedentă; o legătură (chiar dacă mai puțin strînsă) cu aceeași chestiune are și tratatul următor despre Mustrare și har (De correptione et gratia), compus pentru a-i combate pe cei care credeau că, dacă Dumnezeu îi dă omului buna voință și puterea de a săvîrși binele, așa cum se spune în Filip. 2, 13 și cum Augustin repetase de atîtea ori, atunci păcătoșii nu trebuie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doar de erezia eutihiană, ci și de cea opusă, a lui Nestorie. Ultimele două cărți ale operei, intitulate „Apărarea epistolei trimise de sfîntul papă Leon lui Flavian din Constantinopol” și „Apărarea decretului sinodului din Calcedon”, constituie un fel de apendice, compus pentru că unii frați creștini îi ceruseră lui Vigiliu să apere aceste două documente sinodale care fuseseră criticate de un monofizit. Vigiliu a scris această lucrare din teama că monofizitismul, care triumfa în Orient, putea să amenințe și provincia sa; oricum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Photino et Probo iudice interlocutori bus). Opera dovedește o bună cunoaștere a controverselor religioase, chiar și a celor din secolul precedent, și are autentice calități literare. Nu știm însă cînd a fost scrisă. Operei i-a fost adăugat un extras compus probabil în epoca medievală și intitulat Dialog împotriva arienilor la care participă Atanasie și Arie, în timp ce Probus e judecător; Sabellius și Photinus au fost eliminați din text, nemaifiind actuali. Aflăm, de asemenea, din unele indicații furnizate chiar de autor că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stoică pe care Claudian Mamertus o contestase tocmai în acei ani în tratatul său despre Condiția sufletului (De statu animae), scris în 468. în sfîrșit, trebuie să amintim zece scrisori, dintre care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă probabil cînd Faustus se afla încă la Lerin; celelalte i-au fost trimise lui Ruricius de Limoges. De la Sidonius Apollinaris aflăm că Faustus era un foarte apreciat predicator; multe din predicile sale au fost cu siguranță publicate, dar s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Despre binefacerile lui Isus Cristos (Carmen de Christi Iesu beneficiis), în care preamărește întruparea, minunile și opera de mîntuire a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (tristicha: grupuri de trei versuri); redactate într-un stil concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera Dittocheon-ului lui Prudentius. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
redusă, tonul accentuat didactic, însă conținutul nu este nici banal și nici plat; numeroase exemple îl anunță deja pe autorul Dialogurilor. Avem apoi douăzeci de Omilii despre Iezechiel (Homiliae in Ezechielem) care au fost rostite, în schimb, în fața unui auditoriu compus mai ales din călugări. Mai precis, în prefața la prima carte, Grigorie declară că a ținut aceste predici în fața poporului și că le-a corectat opt ani mai tîrziu (adunîndu-le în două cărți) la cererea călugărilor din Mănăstirea Sfîntul Andrei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
relicvă din crucea lui Cristos, întîmpinată la Paris cu mare pompă: primul este (intitulat după primul vers) Pange, lingua, gloriosi proelium certaminis (Cîntă, o, limbă a mea, lupta din glorioasa bătălie) și e inspirat din al nouălea din Imnurile zilei compuse de Prudentius; „bătălia” la care se referă Venantius este înfruntarea dintre Adam și Cristos, dintre păcat și mîntuire, dintre lemnul arborelui din Paradis și lemnul crucii. Cel de-al doilea începe cu versul Vexilla regis prodeunt (Iată că se arată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Logosului să-și exercite funcția sa sacerdotală, atît de prețuită de Chiril; din perspectivă antiohiană, dimpotrivă, sacerdoțiul cade în seama ființei umane asumate de către Logos. Sigur, în raport cu forma pe care cristologia logos/sarx o avea la Apolinarie, unde Logosul, în cadrul compusului uman, exercită funcția de suflet, Chiril afirmă în mod constant că omul Isus este complet, dotat cu trup și suflet. Totuși, nu se grăbește să vorbească despre natura umană a lui Cristos (așa cum am văzut, preferă sarx) sau, oricum, admite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai sus sînt atribuite în manuscrise unui călugăr numit Leonțiu din Ierusalim, recunoscut astăzi ca o figură diferită de cea a lui Leonțiu din Bizanț (cf. pp. 000-000). Tratatul Despre cele șapte este, conform manuscriselor, opera „lui Leonțiu scolasticul bizantin, compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaînțelept filozof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu și că scrierea e redactată după 560. în ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, prezbiter
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
figurile de stil, Leonțiu preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei, cărora li se adaugă uneori rima. De asemenea, utilizează un mare număr de cuvinte care, pînă la el, nu se întîlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglôssos în omilia 11). în centrul predicilor sale se află figura lui Cristos (ceea ce se explică, în parte, prin faptul că, în general, acestea sînt comentarii ale unor pericope evanghelice), iar accentul cade pe puterea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]