13,536 matches
-
de familie (1955, versiune restrânsă, promoțională; I-III, 1957) oferă o frescă a unui secol de istorie românească, punând accentele ideologice recomandate, dar totuși izbutind să sustragă realismului socialist multe episoade, valabile estetic și astăzi. Proză cu activiști de partid, comuniști de rând (muncitori, țărani), ilegaliști, oameni devotați prezentului comunist scriu și mulți alții: Alexandru Jar, I. Ludo, Remus Luca, Nicolae Deleanu, Eugen Barbu, Laurențiu Fulga, Constantin Chiriță etc. și chiar G. Călinescu în Scrinul negru (1960). Personajele sunt puse antitetic
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
e autorul unei "Etici" (care nu va apărea niciodată. Nu dorește să parvină, nu-l interesează nici obținerea unei slujbe onorabile. De fapt e și el un ratat. Monologurile lui interioare ilustrează conflictul dintre generații. Emilian - omul faptei - înscris la comuniști, ucide un gardian, apoi i se face frică și fuge. Nu are nici o ideologie, fiindu-i indiferent dacă revoluția este făcută de comuniști sau de naționaliști. Dorea să se răzbune "contra bătrânilor, contra stârpiturilor". Lazarovici, Dobridor, Ciutariu își au problemele
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
e și el un ratat. Monologurile lui interioare ilustrează conflictul dintre generații. Emilian - omul faptei - înscris la comuniști, ucide un gardian, apoi i se face frică și fuge. Nu are nici o ideologie, fiindu-i indiferent dacă revoluția este făcută de comuniști sau de naționaliști. Dorea să se răzbune "contra bătrânilor, contra stârpiturilor". Lazarovici, Dobridor, Ciutariu își au problemele lor personale. Toți fac parte din generația caracterizată cu exactitate de Vlădescu în termeni nu prea măgulitori: "E o sete de vulgaritate, de
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
drept o ordine fascistă. Știm bine cât de greu cade acest calificativ, ca și cel de legionar. Nu știu câți legionari or mai fi în viață și nici nu mi se pare că spiritul mișcării lor proliferează în prezent. În schimb, despre comuniștii de astăzi nu se pomenește nimic, deși avem destui, și cât se poate de vioi, iar doctrina lor este, din nou, înfloritoare. Or, dacă ne vor înstăpâni, din nou, cei mai sus citați vor fi iarăși victime. Tot "ceilalți" sunt
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
drama acestui Marsyas contemporan? În trei trăsături care, luate împreună, alcătuiesc un veritabil front de ostilitate creat în jurul său. Prima trăsătură este cea a reînvierii trecutului: mereu i se va imputa amănuntul biografic al descendenței dintr-o familie de nomenclaturiști comuniști, amintindu-i-se că, în materie de crezuri politice, nu există regenerări ideologice totale, și că a te rupe de ideologia familiei e totuna cu a-i desconsidera memoria. Că așadar, dacă pe undeva în sufletul lui Tismăneanu, s-a
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
la modul gherist cel mai sociologizant și mai vulgar. Dacă regimul e al muncitorilor și al țăranilor, și literatura trebuie să fie a muncitorilor și a țăranilor - ceea ce înseamnă, într-o primă traducere directă, o literatură cu muncitori și țărani comuniști, pentru ei, ca accesibilitate, și în favoarea lor, ca atitudine explicită. În anii '50 de la noi, se putea numi și s-a numit foarte bine o literatură proletară, opusă doctrinar literaturii burgheze, repudiate și contestate. Din punct de vedere estetic, oportunismul
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
române populare"! Autorul "demască" burghezo-moșierimea ("ai multursuzei tagme gianabeți") care, cu complicitatea ofticii și a exilului, l-au ținut pe Bălcescu "sub peceți" fiindcă era "inima dintâi republicană". Pe cine vizează acuzația că: "iar zveltei libertăți suciră trilul"? Nu pe comuniștii care, chiar în anii când Ion Barbu se forța să intre în proletcultism (înainte de a se retrage, cu grabă, la adăpostul meterezelor matematicii!), suceau trilul culturii românești? Resortul psihic compensatoriu în compunerea unor texte lirice "comandate" din prima mea culegere
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja amintitul "Miner", "Șarja de oțel", "La furnale", "Schela roșie - cu foarte comunistul distih: "Mi-e generația etaj / În schela roșie-a Comunii"; "Tunel", "Barajul de la Bicaz", "Lenin", "Cifre de control" (hrușcioviene), "Racheta sovietică", "Tot mai sus!", "Rânduri pentru Partid" - unde fanaticul de mine (!) mă ofeream regimului: "harta roșie-a trupului meu / îți
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de mine (!) mă ofeream regimului: "harta roșie-a trupului meu / îți aparține, Partid"; două viersuiri comemorează răscoala din 1907, alta greva minerilor din 1929, și nu mi-am permis să uit nici greva ceferiștilor din 1933, celebrându-i și pe comuniștii morți în ilegalitate. Reprodusă în diferite antologii oficiale, piesa de rezistență rămâne "Comunism", ultima din această angoasantă plachetă. Aici, reflexul narcisic nu putea servi; am recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
curînd, cum ne explică un panou al Primăriei, o "machetă de mărime reală pentru consultare publică": statuia ecvestră a regelui Carol I. La prima vedere, ar fi o reconstituire fidelă a vechiului monument, opera sculptorului croat Ivan Mestrovici, distrusă de comuniști în 1948. Ei bine, nu! Reconstituirea nu e deocamdată posibilă, întrucît mulajele statuii se află în posesia moștenitorilor lui Mestrovici, iar aceștia se judecă între ei asupra drepturilor succesorale. Macheta din Piața Palatului, supusă consultării publice, aparține sculptorului Florin Codre
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
redresarea sa reală ca stat democratic de drept, ca societate civilă, ca economie funcțională deschisă. Majoritatea transformărilor operate s-a realizat sub presiunea conjuncturilor geopolitice, a "vremilor noi", cum ar nota cronicarul. în 1989, țara a fost încălecată de oponenții comuniști ai "clanului Ceaușescu", grupați într-un fel de mafie politico-economică ce, printr-o asumare formală a structurilor politice democratice, au impus "sistemul". Sub conducerea lui Ion Iliescu, aspirantul la o "despoție originală", ei și-au "repartizat" sectoarele vieții sociale, și-
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
reluare, la alt nivel temporal, a tematicii din Plăcerile tineretului. În prim-plan evoluează o "societate secretă", un releu subteran format din boema vremii noi, poeții suprarealiști și eseiștii "iraționaliști sau existențialiști". Scopul principal al bandei este "să strice jucăria" comuniștilor. Membrii ei - în special Georgică Scarlat și Dan, cărora li se alătură, fără voie, Adrian Marina, îndrăgostit de Lena - sunt blazați în exces și, sartrieni declarați, propun teorii absconse ale neantului. În plus, se droghează cu alcool și morfină și
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ale neantului. În plus, se droghează cu alcool și morfină și țes utopii abracadabrante. Georgică, care și-a pierdut părinții într-un bombardament, se simte "pierdut, definitiv pierdut", "isprăvit", "mort" și e terorizat de gândul că "pe cadavrul meu, domnii comuniști construiesc socialismul". În numeroase rânduri vehiculează teoriile heideggeriene sau sartriene: "universul e absurd", iar "societatea și natura sunt niște jucării absurde, niște mașini de tortură"4. Visează o "realizare practică a neantului" prin care să fie "deșurubat totul". Utopia sa
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
sunt niște jucării absurde, niște mașini de tortură"4. Visează o "realizare practică a neantului" prin care să fie "deșurubat totul". Utopia sa ar fi posibilă printr-o "revoluție adevărată", adică totală, nu doar limitată la lupta de clasă a comuniștilor. Aceștia sunt "dușmanii, cu optimismul lor infam, cu constructivismul lor grosolan și naiv"5. Adrian, acolit din greșeală, poet vag suprarealist, este îngrozit de ideea descompunerii "abisalității românismului" prin "călcarea în picioare" de către comuniști. "Huliganii" lui Dumitriu trec și la
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
limitată la lupta de clasă a comuniștilor. Aceștia sunt "dușmanii, cu optimismul lor infam, cu constructivismul lor grosolan și naiv"5. Adrian, acolit din greșeală, poet vag suprarealist, este îngrozit de ideea descompunerii "abisalității românismului" prin "călcarea în picioare" de către comuniști. "Huliganii" lui Dumitriu trec și la acțiune. Alertat de dispariția Lenei, Adrian face investigații și, fără să-și dea seama în ce e antrenat, îi însoțește pe Georgică și pe Dan, care bombardează o farmacie. Un prim pas, adică, în
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
masați la un loc, în aceeași regiune. În continuare mi-a spus: Dragă, ovreii provoacă, au o atitudine echivocă, se amestecă în lucruri care nu-i privesc. Sînt prea naționaliști. - Ar trebui să te decizi Camil. Sînt naționaliști sau sînt comuniști? - Ei, știi că-mi placi! Sîntem între noi, dragă, și mă mir că mai pui astfel de întrebări. Comunismul ce altceva este decît imperialismul evreilor? Replică subliniată de diarist, apoi: Spune asta Camil Petrescu, una din cele mai frumoase inteligențe
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
cutuma a rezistat mileniilor și regimurilor politice. Și e firesc să fie așa, de vreme ce omul nu face decât să imite celelalte viețuitoare. Unele construiesc vizuini pentru pui, altele cuiburi, în fine, altele simple adăposturi contra ploii sau zăpezii. Doar niște comuniști descreierați puteau să se gândească la eliminarea ideii de moștenire, obligând astfel populațiile să pornească mereu de la zero. Pentru a figura absurditatea și, finalmente, tâmpenia fără margini a ideii, imaginați-vă că omenirea însăși ar pierde dreptul de a prelua
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
și, desigur, nu echivalează cu o totală justificare a celeilalte tabere. Să stăm strîmb și să judecăm drept. Pentru fărădelegile lor, unele abominabile, legionarii au primit o triplă pedeapsă, din partea lui Carol al II-lea, a lui Antonescu și a comuniștilor, multe mii dintre ei pierind pe frontul de Est unde au fost trimiși intenționat în linia întîi. Au fost sancționați cu vîrf și îndesat. Pentru fiecare crimă pe care au săvîrșit-o cămășile verzi, au pierit măcar cîteva zeci din rîndul
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
fier în parpalace de piele cu mitralierele Thompson sau alte pușcoace și faciesurile de crocodili ajunși la dentist. Comisarul Moldovan ca și Mărgelatu dintr-o altă serie celebră au fost printre eroii copilăriei mele, el nu era nici de partea comuniștilor, deși îi considera băieți buni, și nu tranzacționa cu legionarii, liberalii sau țărăniștii, ultimii mult mai oneroși pentru că erau diplomați; el era scepticul de serviciu, de partea legii și atît. Cu mîinile curate (1972), Un comisar acuză (1973), Ultimul cartuș
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
mai sus fac obiectul unor dosare de urmărire deschise de Siguranță ca urmare a calității lor de militanți ai mișcării comuniste (unii dintre ei sunt chiar membri ai PCdR, aflat în ilegalitate, și au legături directe cu agenți sovietici sau comuniști din țări occidentale), susținători ai directivelor trasate de Stalin, inclusiv în privința desprinderii Basarabiei de România. O excepție notabilă este Eugen Ionescu. În anul 1943, pe când se afla în post la Legația României de la Vichy, dosarul său este dat în cercetare
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
a dat niciodată probe irefutabile ale unei eventuale simpatii pentru ideile comuniste. Dimpotrivă. Toată publicistica sa franceză demonstrează mai degrabă contrariul. Iar faimoasa sa piesă Rinocerii îi pune în situația de a se simți cu musca pe căciulă, deopotrivă pe comuniști și pe fasciști. În pofida acestui fapt, în chip inexplicabil, realmente fără vină, Ionescu s-a văzut în anii din urmă protagonist al unei cărți despre colaborarea cu fascismul (Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'Oubli du fascisme), iar acum a
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
a "intelighenției". Bolșevicii, observă lucidul și perspicacele eseist, vorbesc de sus, cu mare superioritate, despre intelectuali, ignorând că înșiși creatorii socialismului (Marx, Engels) făceau parte din această categorie, care, în decursul istoriei, a creat ideile, tehnica, religia și politica. Disprețul comuniștilor se unește cu o gândire primară, că "știința e un fel de ceva care se face fără muncă" (" Noi muncim, noi nu gândim!" s-a strigat și pe străzile Bucureștiului de către contramanifestanții de la I.M.G.B., cu ani în urmă), "o anexă
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
ceva care se face fără muncă" (" Noi muncim, noi nu gândim!" s-a strigat și pe străzile Bucureștiului de către contramanifestanții de la I.M.G.B., cu ani în urmă), "o anexă de lux și un bagaj reacționar." Un singur lucru nu-l uită comuniștii, notează mereu cu spirit percutant Zarifopol, "că munca intelectuală are prestigiu decorativ și tocmai pe aceasta o speculează la ocazii festive" (Muncitorii decorativi - 1925). Altminteri, intelectualul e un dușman de clasă, un parazit. O astfel de gândire, troglodită, va fi
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
ca într-o temniță". Dictatura proletariatului pe care o elogiase încă din tinerețe, îi apare, așa cum se confesează în Memoriile mandarinului valah, scrise între 1954-1958, ca o "dictatură a profitariatului (s.m.), dominată de minciună și de cultul deșănțat al personalității". "Comuniștii români sunt o adunătură de lichele și de haidamaci". Ei consideră partidul ca pe o moșie personală. Sub conducerea lor abuzivă și aberantă, "ne transformăm în turme de sclavi". Poate cele mai complete și mai sugestive definiții ale comunismului ni
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
de înalt prestigiu despre regimul de teroare, minciună și frică, despre numeroasele arestări și atotputernicia Securității, despre conformismul și servilismul de care, din păcate, nu am dus lipsă nici noi, dar și despre modul revoltător în care s-au comportat comuniștii cu intelectualii, socotiți, cum spuneam, veritabili dușmani de clasă. Prin transformarea Academiei Române în Academia R.P.R., înaltul for devine un instrument politic. C. Rădulescu-Motru, fost președinte și vice-președinte al Academiei, este exclus dintre membrii ei, alături de mulți alții (printre care Lucian
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]