30,218 matches
-
Crișan Andreescu CRISTIAN CIOACĂ a fost condamnat la 15 ani și 8 luni de închisoare pentru uciderea Elodiei Ghinescu. După această decizie se va lua o măsură și legată de fiul acestuia, în vârstă de 9 ani. "Eu sunt total nemulțumită și profund dezamăgită de soluția acestor
CRISTIAN CIOACĂ, condamnat. Ce se va întâmpla cu fiul acestuia by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22253_a_23578]
-
Bratu Iulian CRISTIAN CIOACĂ, CONDAMNAT. Emilia Ghinescu, mama Elodiei Ghinescu, a comentat, miercuri, vestea conform căreia CRISTIAN CIOACĂ a fost CONDAMNAT la o pedeapsă de 15 ani și 8 luni de închisoare. CRISTIAN CIOACĂ, CONDAMNAT. Emilia Ghinescu este de părere că pedeapsa primită de CRISTIAN CIOACĂ este una foarte ușoară și nu înțelege de ce i-a fost schimbată încadrarea acestuia. Mi-
CRISTIAN CIOACĂ, CONDAMNAT. Mama Elodiei e dezamăgită by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/22241_a_23566]
-
Madgearu) s-au prezentat la locuința profesorului, l-au somat să se deplaseze la poliție pentru a da o declarație și, de fapt, s-au deplasat în pădurea Snagov, unde l-au împușcat. În 14 iulie 1941 o sentință îi condamna, în contumacie, pe asasini. Culmea era faptul că aceste două asasinate (ca și cel următor al lui N. Iorga) aveau loc la cîteva zile după vizita oficială efectuată de generalul Ion Antonescu în Germania, primit fiind cu mare stimă de
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
să-i însoțească pentru o declarație. Era începutul sfîrșitului. Aici dl H. Zincă aduce în discuție un document inedit. Și anume: dezvinovățirea lui Traian Boeru că n-a participat la asasinarea lui Iorga, deși sentința citată, din iulie 1941, îl condamna la moarte, în contumacie, pentru asasinarea lui Madgearu și a lui N. Iorga, iar Sima a vorbit mereu de participarea acestuia la răzbunarea în aceste asasinate. Acesta, prosper om de afaceri în Germania, a convocat, în noiembrie 1962, un juriu
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
1870), de la maleficul Verhovenski la naivul, dar atît de onestul Andrei Semionovici Lebeziatnikov din Crimă și pedeapsă. Iar francezul de la 1793 era cel care-și ghilotinase regele, cel care, un an mai tîrziu, la 9 termidor (27 iulie 1794), îl condamna și pe călău. Din nefericire, romanul lui Dostoievski a încetat de la o vreme să mai fie simplă ficțiune. Crimele tovarășilor lui Stavroghin nu sînt altceva decît o înfiorătoare profeție a iacobinismului bolșevic; după 1917, după Stalin, procesele de la Moscova, "cultul
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
dragostei, un cancer pe inimă. Gelozia, spunea A. France, este ca sarea presărată pe gheață: lucrează și topește toată ființa noastră. Și, la fel ca și gheața, te topești pînă în noroi. E un chin și este o rușine. Ești condamnat să știi tot și să vezi tot. Da! Da! Să vezi tot! Fiindcă a-ți închipui ceva, este ca și cum l-ai vedea; ca și cum l-ai vedea fără să ai măcar putința să-ți întorci privirea de la el, sau să închizi
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
sînt nici gîndite, nici resimțite rațional și juridic, cum înțelegem că au fost - dacă așa au fost - la Roma. Măsura noastră e mai puțin pusă, decît impusă. E mai angajată în absolut decît cea din Apus..." Măsura noastră națională nu condamnă pur și simplu lăcomia, exagerarea, dar calculul, chibzuiala, eficiența. Noica se întreabă dacă nu cumva etica aceasta, mai curînd divin-arbitrară decît uman-rațională, nu împiedică modernizarea și industrializarea să fie vreodată acasă la noi. Noi nu stăpînim lumea, nici n-o
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
de la Jilava și, apoi, a doua zi, asasinarea lui N. Iorga. La înmormîntarea lui Madgearu, prezenți fiind toți membrii Biroului PNȚ și fruntașii din București, în ciuda terorii, Maniu rostește un discurs emoționant "în care, după ce a făcut elogiul dispărutului, a condamnat vehement guvernul Antonescu". Hudiță ca adversar al lui Iorga, căruia îi vîna catedra, spune că la slujba lui Madgearu au fost 200 de persoane, în jurul sicriului prof. N. Iorga nefiind decît 15. Exagera, vădit. Zece au fost numai academicienii prezenți
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
închiși pe nedrept, și toți de-un altruism demn de o cauză mai bună. N-o să spun acum nimic despre coada de lingură de argint, foarte ascuțită, pe care Lama o ține ascunsă în anus și cu care un doctor, condamnat pentru trafic de copii, dar nevinovat, face o operație de apendicită, cusută cu un fir de păr al pacientului și dezinfectată cu urină, intervenție soldată, nu se putea altfel, cu un succes deplin. N-o să-mi manifest nici opiniile față de
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
cu mijloace militare, ci prin elaborarea unei noi orientări, să-și valorifice influența. Ar trebui să ne gîndim serios cum trebuie procedat în unele țări socialiste"." Interesant e că, în acel moment, nici Gorbaciov nu era conștient că sistemul e condamnat. Diverse absurdități normalizate Înainte de a fi ajuns la soluția Marian Munteanu, spune un lider al PUNR, Alianța Națională alcătuită din partidul d-lui Tabără (Valeriu) și cel al d-lui Măgureanu s-ar fi tocmit cu Florin Călinescu pînă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
prin același procedeu, C.T. Popescu mai consideră că drepturile pe care le-ar putea căpăta homosexualii prin abrogarea legii care îi trimite deocamdată la pușcărie ar putea duce la apariția unei puteri suplimentare în stat, puterea acestei minorități sexuale, deocamdată condamnate prin lege. Amestecînd lucrurile astfel, editorialistul ziarului Adevărul ar fi putut, la fel de bine, să se întrebe dacă nu cumva minoritatea care crede în OZN-uri nu poate deveni la un moment dat o putere ocultă în România, din cauza faptului că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
și publicații", cenzorii care citeau printre rînduri vrînd să sesizeze ideile, insinuările, "șopîrlele", aluziile și chiar cuvintele; drumurile nesfîrșite ale manuscriselor dintre editură și cenzură care cerea modificări, înlocuiri, înfrumusețări etc. Nu numai oamenii erau arestați, dar și cuvintele erau condamnate. Era interzis cuvîntul biserică, înlocuit cu "monument istoric"! Nu se putea scrie despre "sex, orgasm sau masturbație". Gîndirea era captivă iar genocidul cultural cobora la nivel de meditație, expresie: "micul securist ascuns în fiecare dintre noi". Jucam un dublu rol
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Scriitorilor" care a avut drept scop să analizeze activitatea autorilor care au colaborat sau care au făcut parte din formații militare ori propagandistice progermane. Exemple: Brasillach, Drieu, La Rochelle, Rabatet, Céline etc. Soarta lor este cunoscută, iar Céline a fost condamnat la "nedemnitate națională". Noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp de aproape 50 de ani. Propunerea mea era simplă: un examen de conștiință pentru toți cei care au umilit (smintit) rațiunea și
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
critică față de mediocrii și farseurii literaturii actuale. Admit că există multă falsitate și impostură - și unde nu există? - însă răzbesc la lumină și destule lucrări viabile pe care el nu vrea să le vadă. Cei mai buni scriitori tineri sînt condamnați, în forul său critic, fără drept de apel". Ca și: " Reflectez asupra legăturii mele cu A.E. E destul de curioasă. Avem unele afinități adînci și esențiale, dar există și multe trăsături care ne diferențiază. Pe el, pare, că nu-l
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
care și episcopul român greco-catolic de la Blaj Petru Pavel Aron (Inochentie Micu Klain era de mult poprit la Roma). Jurămîntul din mai 1763 nu s-a depus și s-a declarat revoltă armată, strașnic pedepsită de autorități, mulți grăniceri fiind condamnați la moarte și ceilalți aspru prigoniți. Băjenirea a devenit, în consecință, unica alternativă salvatoare, avînd pe lîngă motivațiile economice și, indiscutabil, și pe cele politice. Dl Teodor Tranco se războiește nevoie mare cu mai toți cercetătorii care au crezut că
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
interesant, în orice caz, pentru mine nu ar prezenta nici un interes, deși ar putea să aibă o oarecare importanță documentară. Ceea ce contează pentru mine este impactul dintre o civilizație a scrisului și una a imaginii. Atât evreii cât și musulmanii condamnă imaginea, construindu-și în schimb civilizația pe scris, iar arabii, din rândul cărora provine eroul meu, chiar pe caligrafie. Acest tânăr debarcă în Franța, într-o civilizație a imaginii, cu fotografia, cu televiziunea, cinematograful, cu revistele ilustrate și suferă nespus
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
de carieră; a murit spre sfîrșitul filmărilor, la 61 de ani). Distribuția e dominată, de la mare distanță, de Russell Crowe, excepționalul interpret al lui Maximus cel bun, generalul care, în ziua în care credea că va deveni stăpînul Romei, e condamnat la moarte, iar trimișii noului împărat îi vor ucide soția și copilul, care-i așteptau întoarcerea acasă, într-o provincie însorită. Obsesia personajului, cale de un film, va fi să-și reîntîlnească familia, dincolo. Dar, pînă să ajungă la acel
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
națiuni întregi, și care (atenție!!!)... lacomă din cauza privațiunilor de tot felul, ispășește dinainte, la ea acasă, printr-o supunere umilitoare, speranța de a exercita cîndva o tiranie a ei, la alte popoare..." " Ce a păcătuit omul în fața lui Dumnezeu ca să condamne șaizeci de milioane din semenii săi să trăiască în Rusia?" La o astfel de întrebare, uriașă, nu ar fi putut răspunde decît titanii ruși... Gogol, Tolstoi, Dostoievski. E singurul imperialism valabil. Marchizul de Custine definea URSS-ul lui Stalin avant
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
Eichman, funcționar mediocru și birocrat), ridicată la rangul de politică de stat. De acord, răspunde Tzvetan Todorov, unul din cei mai cunoscuți cercetători și eseiști din Franța în domeniul vieții sociale, autor al unei lucrări intitulate Abuzurile memoriei în care condamna de altfel "elucubrațiunile negaționiste" și în general ideologia extremei drepte de tipul Le Pen. De acord, numai că dezbaterea nu se duce asupra unicității și singularității genocidului evreiesc: trăsăturile lui sînt cu adevărat unice și singulare, ele neputînd fi întîlnite
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
mai sigure, a îmbogățirii, cu dorința de a asigura celor două fiice o carieră artistică de prestigiu, în lumea filmului. Bovaricele aspirații sunt măcinate de esența corozivă a promiscuității familiale, a conflictelor dintre părinți, a fatalei dezrădăcinări la care sunt condamnați artiștii ambulanți. Cele două surori sunt trimise de părinți într-un internat, apoi aceștia se despart, mama are un accident după care pune la cale un nou program de acrobație, împreună cu noul ei prieten. Între timp, eroina "romanului" ajunge la
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
unor manageri incapabili (dacă nu și escroci) și unor industrii necompetitive sunt - să fie clar - bani furați agriculturii, educației, culturii, sănătății. Ștergând de pe lista rușinii astfel de societăți care, în orice țară, ar fi fost demult închise, guvernul Isărescu ne condamnă să fim mai puțin sănătoși, mai prost hrăniți, mai needucați și mai idioți. Cărțile au ajuns la prețuri prohibitive iar revistele culturale sunt, în țara automobilului "Dacia", o marfă de lux. Școlile stau să se prăbușească peste elevi care în loc să
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
pare neîndoielnic, așadar, că explicația pentru perpetuarea minoratului nu trebuie căutată în elemente originare, constitutive, ținînd de natura civilizației și culturii românești. Nu e vorba de un dat. Nu împărtășesc părerea tînărului Cioran că România și cultura ei ar fi condamnate la un destin mediocru. Nu cred în tragedia fatală a culturilor mici. Toată problema este ideologică și s-a ivit tîrziu în cîmpul speculației culturale, ca un complex de superioritate izvorît dintr-unul de inferioritate și pe care se străduiește
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
viața, ca un marginalizat (cu psihologia specifică), concentrînd tristețea moldovenească și provincială. De n-ar fi fost această conștiință a marginalizării și a tristeții iremediabile, n-ar fi scris cum a scris (și cît de puțin a scris!) că e condamnat la singurătate și tristețe. Corcolit în copilărie, a avut parte de o existență mereu șchiopătîndă de licean (ca, de altfel, și ceilalți doi frați; ceilalți cinci copii fiind fete). Corcolirea din anii copilăriei și ai adolescenței l-a făcut vulnerabil
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
condiții delicate și stânjenitoare. Neputând face abstracție de războiul din Cecenia, participanții au hotărât să evite orice contact oficial cu autoritățile ruse. însuși Centrul PEN din Rusia a prezentat participanților încă din prima zi un proiect de rezoluție în care condamna războiul și cerea să se recurgă la tratative. Precizată astfel de la început și sprijinită în mod declarat de Günter Grass, invitat special al reuniunii, poziția Congresului a fost complet ocultată de ziarele și posturile de televiziune din Moscova, deși reprezentanții
Ce nu se știe despre PEN CLUBUL ROMâN by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16923_a_18248]
-
ceva, să comunice, pe fețele celor din jur se așterne mirarea, confuzia, neliniștea neînțelegerii, se zugrăvesc, ca într-o oglindă malițioasă, toate rictusurile și contorsionările grotești ale eforturilor zadarnice de apropiere ale celui ce nu se poate exprima. Mizoguchi e condamnat să trăiască în urîțenie, de ca și cum ar fi hidos, pentru că nu poate comunica, nu se poate dezvălui celorlalți. Ruperea sa de lume, închiderea în tăcerea la care îl obligă bîlbîiala, e un păcat de moarte: Mizoguchi e vinovat chiar de
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]