5,238 matches
-
pentru măsurători de conductibilitate. Apa distilată obișnuită nu este de puritate înaltă deoarece, în afară de cantități mici de săruri, ea mai conține și impurități pe care le dizolvă din sticlă sau din aer (CO2, O2). Nu numai apa pură este rău conducătoare de electricitate. Și alte substanțe pure (HCl, SO2, NH3, CH3-COOH, NaCl, etc.) au această proprietate. Soluțiile apoase ale acestora însă, conduc curentul electric. Apa naturală conține gaze și săruri în stare dizolvată (CO2, H2S, NaCl, NaHCO3, Ca(HCO3)2, MgSO4
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
ca pămîntul să fie obiect de tranzacție (vînzare sau arendă) etc. Victoria comuniștilor repeta scenariul din România, Bulgaria și Serbia-Muntenegru. Totuși, guvernul Nano a fost Înlăturat de greve, iar Partidul Muncii, care, Încă În 1990, se mai declara „unica forță conducătoare”, s-a scindat În Partidul Socialist, condus de Nano, și un mic partid Comunist, al vechii gărzi, care va fi scos În afara legii În 1992. Deși a rezistat ca președinte pînă În aprilie 1992, Ramiz Alia a fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vorbit foarte mult despre conservarea graiurilor locale, dovadă a persistenței națiunilor. Kolarz observă Însă că acestea au ajuns să fie folosite doar În regiuni izolate, populația acceptînd limba culturii dominante, utilizată și În activitățile economice. Mișcarea Începe În rîndul claselor conducătoare ale populației „inferioare”, modificîndu-se identitatea națională, În timp ce populația ajunsă Într-un stadiu inferior social sau devenită iobagă continuă să vorbească vechile graiuri. Astfel că nobilii lituanieni, bieloruși sau ucraineni au adoptat naționalitatea poloneză, și s-a stins orice formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
reprezentanți ai opoziției. Faptele sînt relatate conștiincios, perspectiva fiind Întotdeauna, așa cum e firesc, aceea a puterii comuniste. Din acest punct de vedere, analizele sînt extrem de interesante, deoarece pun accentul pe modul În care s-au produs schimbările la nivelul partidelor conducătoare. Nu avem o analiză exhaustivă a problemelor sociale și politice (tocmai pentru că opiniile opoziției sînt tratate pe planul al doilea), Însă beneficiem de lecții importante despre modul În care partidele comuniste și-au pierdut „rolul conducător”. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
schimbările la nivelul partidelor conducătoare. Nu avem o analiză exhaustivă a problemelor sociale și politice (tocmai pentru că opiniile opoziției sînt tratate pe planul al doilea), Însă beneficiem de lecții importante despre modul În care partidele comuniste și-au pierdut „rolul conducător”. La un moment dat, persistă senzația că ambasadorii sînt un fel de chibiți care, ținînd cu echipa de la putere, speră ca aceasta să ia măsurile optime pentru a-și salva poziția. De pildă, reprezentantul român la Beijing deplînge lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
publică mai deschis materiale autocritice” (p. 225). La 10 noiembrie, schimbarea se produce și În Bulgaria; noua conducere are intenții reformatoare modeste În raport cu celelalte țări, Însă acestea sînt limpezi. Ca formulare, dacă partidul comunist nu-și mai poate păstra rolul conducător, În schimb rolul său de avangardă și forță politică „a crescut”. În același timp, numeroase probleme sînt puse pe seama faptului că populației i s-au ascuns informații despre modul de acțiune al conducerii politice și despre situația economică. Ambasadorul român
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
zona unei cerebralități viscerale sau poate invers, a unei visceralități cerebrale. De aici și lipsa patetismului, a retoricii suferinței; eul vede, și văzând nu compătimește pur și simplu, ci trupul însuși se transformă, printr-o empatie neagră, într-o materie conducătoare de moarte, intrând în circuitul electrizant al morții: „M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
se nu sunt periculoase. După cum remarca Oscar Wilde, „o hartă a lumii care nu menționează Utopia nu merită nici cea mai mică atenție, fiindcă ea omite tocmai țara În care debarcă Întotdeauna omenirea”. Viziunile utopice eșuează atunci când aparțin unor elite conducătoare nepreocupate de democrație și de drepturile civile, care vor folosi, cel mai probabil, puterea nelimitată a statului pentru a le realiza. Mai mult, rezultatul e catastrofal atunci când societatea supusă experimentelor utopice este lipsită de capacitatea de a organiza o rezistență
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vedere tehnic, needucată și preocupată doar de subzistență să pășească În secolul al XX-lea, rolul cultural autoatribuit de educare a poporului capătă o dublă valoare. Efectele pe care le are o misiune istorică de o asemenea amploare asupra elitelor conducătoare se pot traduce printr-o moralitate Înaltă, prin solidaritate și voință de a face (și de a impune) sacrificii. Această viziune a unui viitor grandios este adesea În puternic contrast cu dezordinea, mizeria și lupta meschină pentru avantaje mărunte cu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
septembrie 1924, „Îndemnul”. Subtitlul numărului din aprilie 1924 este „Revistă literară, științifică și folclorică cu un supliment francez și latin, a elevilor Liceului «Alexandru Papiu Ilarian» Târgu Mureș”. Director este René Larchet, profesor al Misiunii Franceze din România, iar profesori conducători sunt Arthur Dupont - directorul liceului, Nicolae Sulică, Ion Bozdog, Șerban Cioran. Suplimentele în limba franceză și latină însoțesc fiecare număr: „Pages françaises. L’Impulsion”, sub coordonarea lui René Larchet, și „Incitamentum”, coordonat de Nicolae Sulică. De la numărul din septembrie-octombrie 1925
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
și al membrilor familiei domnitoare, începând cu secolul X, concomitent cu extinderea spațiului de stăpânire al Arpadienilor, Přemyslizilor și Piaștilor, în rândul supușilor s-a încetățenit tradiția apartenenței la un neam și la un trib de la care se trage dinastia conducătoare. Din secolul XIII, pe măsură ce și-a asumat dirijarea treburilor publice și a considerat că reprezintă țara alături de suveran, nobilimea și-a atribuit și numele tribului originar - bohemi sau poloni. Impunerea individualității etnice s-a datorat în măsură covârșitoare politizării cultului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dictat de versetul din Sfânta Scriptură: „Nu-i ucide, ca să nu uite aceasta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea ta și doboară-i“31. Din cronica lui Cosma de Praga putem desprinde raționamentele cu care opera clasa conducătoare cehă în abordarea acestei probleme. În contextul unui conflict izbucnit la începutul anilor 1090 între regele Vratislav I și potentatul morav Conrad, soția celui din urmă îl avertiza pe suveran să nu ridice armele și să nu-și jefuiască apropiații
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a fost unitară în a-l califica drept „ales“ și tutelat de Dumnezeu chiar înainte de a deveni creștin 45. Cosma de Praga și Gallus Anonymus acreditau ideea despre originea modestă, țărănească a popoarelor ceh și polonez și a dinastiilor lor conducătoare. Pentru acești autori lumea romană nu pare să fi constituit un punct de referință, probabil atât din cauza depărtării geografice de metropola antică, cât și a legăturilor precare dintre acest spațiu și civilizația romană. Vom observa, totuși, că din lucrarea canonicului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale Imperiului otoman a rămas descoperită în fața adversarilor săi • Habsburgii austrieci dar, mai ales, a rușilor. Acest pericol avea să fie evidențiat, în toată amploarea sa, îndeosebi de evoluția Marelui Război Nordic. Deoarece în acele împrejurări devenise indubitabil pentru cercurile conducătoare otomane faptul că țarul Petru I urmărea „scopul pervers“, cum se exprima sultanul Ahmed al III-lea, „di soggiogare la Polonia, per haver poi subito di sorprendere, e assalire al improviso il paese della Moldavia“, pentru ca, apoi, să invadeze teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca o etapă ce trebuia parcursă, în mod inevitabil, până când împrejurările internaționale și condițiile interne aveau să permită revenirea la mult râvnitul statut de state independente. Așa s-ar putea explica, deci, puternica emoție pe care a produs-o cercurilor conducătoare din cele două Principate Române vestea victoriei lui Petru I, la Poltava 9. Speranțele lor că victoria de la Poltava avea să fie urmată de grăbirea încheierii păcii dintre Rusia și Suedia, după care cea dintâi avea să declare război Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au echivalat succesul cu virtutea morală și au fost gata să echivaleze insuccesul industrial al altora sau nedesprinderea lor de economia tradițională cu lipsa de morală a acestora. În termenii acestui gen de judecată națiunile occidentale au devenit echivalentul „clasei conducătoare“, cu atât mai mult cu cât laturile evidente ale industrializării de tip capitalist au determinat și pe cei care nu le-au atins să accepte teoriile celor care au profitat din plin de ele. Astfel, inegalitatea a fost legitimată într-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nemulțumirile individuale ale muncitorilor agricoli au fost locale și specifice, astfel că inamicii lor, proprietarii de pământ fără scrupule, le-au putut lesne neglija, cu sprijinul binevoitor al birocrației. Din aceste motive, țăranii au căzut pradă ușoară tacticilor vechilor clase conducătoare, fiind atacați și exploatați de moșieri, de coroană, de armată, de juriști și chiar de socialiștii urbani 8. Anii primului război mondial s-au manifestat ca o perioadă distinctă pe linia educației politice a țărănimii, care a înregistrat, calitativ, o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ceea ce puterile occidentale nu luaseră însă în calcul erau aspirațiile slovacilor la independență. Aceste dorințe ale slovacilor au primit sprijin atât din partea Poloniei, cât și din partea Germaniei. Mai mult decât atât, Hitler l-a primit la Berlin pe cardinalul Tiso, conducătorul slovac, cu onorurile cuvenite unui primministru 32. Autoritățile de la Praga au reacționat însă împotriva slovacilor, guvernul autonom slovac fiind demis la 9 martie 1939, iar trupele cehești fiind pregătite să intervină 33. • România-Polonia. Relații diplomatice, I, 1918-1939, documentul nr. 105
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să elaboreze proiectul noii legi electorale pentru ducatul Bucovinei 25. Comisia și-a început activitatea spre sfârșitul lunii iulie 1909, membrii săi fiind în strânsă legătură cu președintele Bucovinei, contele Bleyleben și cu Ministerul de Interne din Viena. Elita politică conducătoare bucovineană, ce avea un nivel de instrucție ridicat și stăpânea bine arta compromisului, după o serie de discuții constructive, a ajuns să realizeze o înțelegere (Ausgleich) politică între cele patru mari grupe naționale (români, ucraineni, germani și evrei) existente în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pus un accent deosebit pe păstrarea secretului asupra acordului intervenit în martie 1915, care a devenit cunoscut oficial abia în decembrie 1916. Pe diferite canale, guvernul român a fost ținut la curent cu frecvența tot mai mare a declarațiilor cercurilor conducătoare ruse referitoare la chestiunea Strâmtorilor și, de asemenea, cu împărțirea zonelor de influență din Orientul Apropiat și Mijlociu 22. În acest context s-au plasat și indicațiile Vienei, din mai-iunie 1915, care îi cerea reprezentantului său de la București, în discuțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
locului propagandei în regimul totalitar sovietic. De la început, trebuie spus că acest tip de regim este unul care „trăiește din/prin propagandă“; a mișca masa spre un scop prestabilit și, mai ales, spre unul utopic de dimensiunea celui propus de conducătorii sovietici înseamnă și să o convingi, nu numai s-o forțezi deși - am mai afirmat - combinarea terorii cu propaganda, metodă mai veche, a dat rezultate excelente. Am reținut, de asemenea, faptul că propaganda, mai ales în accepția liderilor regimurilor totalitare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fiecărei națiuni și apoi într-un război între sistemele comunist și capitalist. Tot Lenin este cel care a imprimat ideea că acest război de clasă trebuie purtat ca oricare confruntare militară; frecvența conceptelor militare (tactică, strategie, asalt etc.) în rostirile conducătorilor bolșevici este relevantă în sine. Ca urmare, propaganda rămâne în arsenalul beligeranților. De unde folosirea ei fusese una episodică prilejuită de războiul mondial, acum devine permanentă, expresie a unirii ideologiei marxiste-leniniste cu acțiunea politică. Propaganda devine cheia formării noului regim, utilă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Tot el nota în 1920: „Am ieșit din epoca în care masele erau oprimate; intrăm, în prezent, într-o epocă în care individul este oprimat în numele masei“ (subl. ns.) (apud Michel Heller, Aleksandr Nekrich, op. cit., p. 160 și urm.). Grija conducătorilor sovietici pentru întreținerea unui climat de forță și de întărire, chiar artificială, a unanimității devine de înțeles. • Că puterea a fost preluată de o minoritate este de netăgăduit; cifrele absolute nu sunt aceleași în toate sursele. Héléne Carrieerre d’Encause
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem, p. 197. • Ibidem. Societatea secolului XVIII căutase cu disperare mandatari și îi găsise în filosofi, artiști, oameni de litere. Anulând vechile „libertăți“ și distrugând funcția politică a nobilimii, monarhia transforma - fără să vrea - scriitorii în substitute imaginare ale clasei conducătoare 91. Instalarea literaților într-o funcție din care nu exercită decât partea simbolică, magistratura opiniei, excluzând orice practică a puterii, a avut repercusiuni asupra culturii politice înseși 92. Intelectualii tind să substituie faptului dreptul, echilibrului de interese și aprecierii mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Paris) și începe o rapidă ascensiune politică, devenind în scurt timp principalul susținător al marilor reforme care au urmat. Este, pe rând, director al Departamentului Lucrărilor Publice (1849- 1850), al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851-1852), deputat în Divanul Ad-hoc și conducător al mișcării unioniste (1856-1857), membru al Adunării Elective a Moldovei (după ce a renunțat la candidatura domnească). În sprijinul acțiunilor unioniste înființează și conduce, din 1855, jurnalul politic, literar și comercial „Steaua Dunării”. După Unire, devine prim-ministru al Moldovei (1860
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]