4,535 matches
-
științific al Institutului. Bursier Fulbright în 1980 și doctor în filologie din 1999, cu teza Iacob Negruzzi (monografie), M. se implică și în activitatea didactică, îndeosebi după 1990, ca profesor la Liceul Sanitar din București (1993), lector (din 1994) și conferențiar la Facultatea de Teologie - Litere de la Institutul Teologic Romano-Catolic din București, ulterior funcționând și ca decan. Între 1983 și 1990 este redactor la „Revista de istorie și teorie literară”, iar în perioada 1991-2002, secretar general de redacție. De asemenea, este
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
1942-1950). Între 1950 și 1954 este student al secției limba și literatura franceză a Facultății de Filologie din București, unde după licență rămâne asistent preparator. După separarea Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale își continuă cariera universitară, fiind avansat conferențiar (1969), apoi profesor (1972). Beneficiază de o bursă de specializare în Franța, la Sorbona (1965-1966) și își susține doctoratul la Universitatea din Montpellier în 1968, cu teza Le Signe linguistique (publicată în 1970). Între 1966 și 1970 este lector de
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
de o bursă de specializare în Franța, la Sorbona (1965-1966) și își susține doctoratul la Universitatea din Montpellier în 1968, cu teza Le Signe linguistique (publicată în 1970). Între 1966 și 1970 este lector de limba și civilizația română, apoi conferențiar asociat la Universitatea din Montpellier. Întors în țară, este ales, în 1970 și în 1977, șef de catedră, în 1971 prodecan, iar între 1972 și 1976 decan. Din anul următor, după reunficarea facultăților de limbi străine, va fi decanul noii
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Caiete critice” ș.a. Primul volum, De veghe în oglindă, îi apare în 1988. După 1990 călătorește mult, beneficiază de câteva burse în SUA, este director executiv al revistei „British and American Studies”, conferențiar la Catedra de engleză a Universității de Vest din Timișoara. Coordonează, împreună cu Adriana Babeți și Cornel Ungureanu, colecția „A treia Europă”, face parte din variate colective de conducere și proiecte culturale în cadrul Fundației pentru o Societate Deschisă. A fost distins
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
României, mai întâi în Oltenia (ca preot la Râmnicu Vâlcea, 1944-1946), apoi la Iași (ca preot paroh la biserica Banu, 1946-1980). În 1945 obține titlul de doctor în istorie, în 1948 devine asistent la Universitatea din Iași, e numit ulterior conferențiar la Institutul Teologic din București, fără însă a și activa în această funcție. Este colaborator al Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Studii Sud-est Europene din București. De-a lungul timpului colaborează la
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
Este fiica Aureliei și a lui Virgil Giurgiu. Urmează liceul în orașul natal, apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-germană. După absolvire, își inaugurează cariera didactică la Catedra de limba română a aceleiași facultăți, unde ajunge conferențiar. Colaborează la „Revista de istorie și teorie literară”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. A debutat cu articole în „Orizont” (1965) și editorial cu volumul Motive și structuri poetice (1980), prin care aclimatizează la noi, într-o
GIURGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287287_a_288616]
-
Gheorghe (15.IV.1906, Galați - 15.XII.1994, București), istoric literar și traducător. Obține licența magna cum laude la Facultatea de Filologie a Universității din București în 1928 și predă apoi limba latină la licee din Târgoviște, Cluj și București. Conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din capitală, desfășoară aici o activitate didactică meritorie, pentru care în 1966 este distins cu medalia Meritul Științific. În monografia Lucius Annaeus Seneca. Viața, timpul și opera morală (1944), G. așază biografia și creația
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
literatura română la liceul din Tălmaciu (1963-1968) și la Liceul „Octavian Goga” din Sibiu (1968-1971). Ulterior este asistent universitar și lector la Facultatea de Filologie din Sibiu (1971-1987), iar după desființarea acesteia funcționează ca profesor de gimnaziu. După 1990 este conferențiar și profesor (din 1995) la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (între 1994 și 1996, șef de catedră, iar din 1996, secretar științific al Facultății). Debutează cu un articol despre Mihail Sadoveanu în „Gazeta literară
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
Parteihochschule Karl Marx, « Universitatea noastră socialistă » 2. Recunoașterea academică a Învățământului de partid Constituirea unui dublu model Cele trei reforme ale sistemului de Învățământ În RDG O comparație Între politicile universitare poloneză, cehoslovaca și est-germană Predarea științelor sociale În RDG Conferențiari și profesori Învățământul ideologic privit de studenti 3. Școlile de partid și procesele ideologice ale intelectualilor 4. Biografii exemplare: viețile școlii Fondatori și constructori Diletanți și profesioniști Alte traiectorii Figuri ale noii elite politice 5. Transformări instituționale și strategii de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fost student la Parteihochschule Karl Marx; Joachim Lass, fost profesor de filosofie la Parteihochschule Karl Marx, ocupând un post ABM Într-un serviciu de documentare la Berlin; Heinrich Opitz, fost șef al catedrei de filosofie de la Parteihochschule Karl Marx, pensionar, conferențiar În cadrul Gesellschaftsanalyse und politische Bildung e.V. și al „Helle Panke” zur Fragen von Politik, Bildung und Kultur e.V.; Rolf Schönefeld, fost profesor la Hochschule für Volkspolizei, la Akademie für Gesellschaftswissenschaften și la Parteihochschule Karl Marx, devenit consilier/expert
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ale comunismului”, cea din urmă numărând aproximativ treizeci de titluri În 1930. Lenin figură În capul listei autorilor traduși, printre care se numărau Însă și romancieri. Școală de la Fichtenau avea relații strânse cu Școala Kominternului de la Moscova, care trimitea acolo conferențiari. Era, În mod evident, școala cea mai importantă din afara granițelor Uniunii Sovietice, date fiind și dimensiunile KPD Însuși, care ajunsese la 360.000 de aderenți În 1932. În același an, KPD obținuse 5,4 milioane de voturi la alegeri și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
deprinde modul de funcționare al școlilor sovietice, lor adăugându-li-se studenții trimiși acolo la studii. În primii lor ani de existență, aceste școli au efective reduse, durata cursurilor e limitată la câteva luni, nu au un corp didactic permanent, conferențiari fiind, adesea conducători ai partidului său profesori de la universitate invitați, iar un mare număr de cursuri și expuneri au un caracter elementar. La București, a fost pusă În funcțiune o dublă structura - Școală Superioară „A.A. Jdanov” și Școala Centrală
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ale Învățământului corespund reorientării politice a partidului, cu evidențierea leninismului, consolidarea studiului istoriei PCUS (după faimosul „curs scurt” al lui Stalin din 1948). Această etapă, cea de Întemeiere a „partidului de tip nou”, se caraterizează și prin creșterea numărului de conferențiari sovietici. Profesorii școlii erau invitați să țină conferințe În alte părți, În universități de stat, precum și În școlile politice ale altor partide (CDU-Ost, NDPD). Unii dintre ei activau În presa scrisă sau În organizațiile de popularizare culturală, precum Urania. În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nici una dintre cele două țări, dar pregătirea lor a fost asigurată mai rapid În Germania, În special datorită facultății de științe sociale de la Leipzig (Gewifa). Din aceste trei țări, numai În Germania corpul didactic de marxism-leninism, prezența efective importante: 66 conferențiari și 33 de asistenți erau Înregistrați În 1952/1953. Acest tip de Învătământ a fost favorizat În RDG și În Cehoslovacia, În defavoarea facultăților care ar fi putut reprezenta o formă de concurență marxism-leninismului, ca urmare a epurărilor sau a emigrărilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
operelor lui Plehanov, ale lui Stalin și Ulbricht. Între 1951 și 1958, institutele de științe sociale, apoi cele de marxism-leninism, trebuiau să asigure pregătirea pofesorilor pentru a acoperi lipsurile acestor discipline, care ocupau 20% din ansamblul primului ciclu universitar (Grundlagestudium). Conferențiari și profesori Printre primii conferențiari, existau o seama de ofițeri ai armatei sovietice de ocupație. Unii se simțeau În largul lor În fața publicului; aveau o siguranță de sine ce provenea din calitatea de Învingători ai nazismului, dar și dintr-o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Stalin și Ulbricht. Între 1951 și 1958, institutele de științe sociale, apoi cele de marxism-leninism, trebuiau să asigure pregătirea pofesorilor pentru a acoperi lipsurile acestor discipline, care ocupau 20% din ansamblul primului ciclu universitar (Grundlagestudium). Conferențiari și profesori Printre primii conferențiari, existau o seama de ofițeri ai armatei sovietice de ocupație. Unii se simțeau În largul lor În fața publicului; aveau o siguranță de sine ce provenea din calitatea de Învingători ai nazismului, dar și dintr-o stima fără complexe față de cultură
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
doi ani, din 1947 până În 1949, precum profesorul Reinhold. O mare parte a corpului didactic, cei care ocupau posturi de răspundere În special, fuseseră recrutați În anii ’50. Totuși școală ducea lipsa constantă de profesori, penurie acoperită În parte de conferențiari invitați. Vârstă Înaintată a unora dintre profesori - Frida Düwell, Otto Franke, mai tarziu chiar Hanna Wolf - explică reputația pe care o avea școală de a fi „un cimitir al elefanților”; oficial, aceasta situatie era prezentată că o garanție de transmiteri
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
voluntariat. Helle Panke primea o subvenție anuală de 90.000 DM (această abia ajungea pentru corespondență, cf. B.P.). Cei care veneau să susțină conferințe erau În special foști istorici și filosofi. Nici Helle Panke n-avea posibilitatea să plătească onorarii conferențiarilor sau să finanțeze proiecte. Doar asociațiile din Potsdam (Rosa-Luxemburg-Verein e.V.) și Leipzig erau În măsura s-o facă, datorită reprezentării PDS În parlamentele regionale din Brandenburg și Saxonia. În decembrie 1995, asociația din Pankow nu avea decât un singur
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
activitate științifică fără cercetare este de neimaginat. Helle Panke a reușit să editeze câteva publicații, În general broșuri. În pofida dificultăților și imperfecțiunilor, Birgit P. consideră manifestările organizate de Helle Panke drept un succes, așa cum o dovedea importantă participării publicului. Printre conferențiari, În special istoricii se bucurau de succes. Filosofii au avut mai mari dificultăți de adaptare la noile exigente profesionale, trebuind să citească o Întreagă literatura la care nu avuseseră acces Înainte. Economiștii, În majoritate convertiți În sectorul privat al economiei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
profesorilor, plătiți cu tarife orare foarte diferențiate. Aceste două instituții ocupau după toate aparențele poziții intermediare Între universitățile de stat și instituțiile particulare de educație și pregătire (că asociațiile de experți sau cabinetele de consilieri). Un numar de profesori și conferențiari erau prezenți În toate aceste structuri. Strategii de Înnobilare. O schimbare importantă a fost cea a denumirii acestor instituții, atât În Germania de Est, cât și În România sau Rusia. În Germania de Est, toate școlile tehnice care au continuat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
se pot cita lucrările istorice despre impunerea leninismului și studiile sociologice asupra inegalităților sociale. Pentru celelalte, În special cercetările și publicațiile privind „comunismul” și „totalitarismul”. În cursul unei conferințe a economistului Dieter Klein, la sediul PDS din Karl-Liebknecht-Haus de la Berlin, conferențiarul a provocat involuntar un hohot de rîs general cînd a dat de exemplu drept „elită a fostului RDG” pe membrii biroului politic al ȘED. DÎndu-și seama de gafa, s-a corectat desemnînd că elită „cercetătorii În științe sociale” (Gesellschaftswissenschaftler), categorie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
didactic la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza”, iar până în 1979, redactor-șef la revista „Cronica”. În 1979 obține titlul de doctor în filologie și își reia activitatea didactică la Facultatea de Filologie. A funcționat ca lector și conferențiar asociat la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier (1964-1969) și ca lector și profesor invitat la Universitatea din Toulouse (1990-1994). Debutează în 1950 la „Iașul nou”, unde mai mulți ani a fost titularul cronicii literare. A colaborat cu recenzii, articole, eseuri
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
Efim (10.IX.1921, Chișinău - 30.XII.2001, Chișinău), istoric literar. Este fiul Fanei și al lui David Levit și a primit la naștere prenumele Froim. A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova (1951), fiind apoi conferențiar la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți; între 1956 și 1988 a lucrat în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în filologie (1965) cu teza Gheorghe Asachi. Viața și opera, publicată
LEVIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
din Cracovia, L. și-a început cariera pedagogică la Facultatea de Limbi și Literaturi Slave a Universității din București, unde a predat slava veche, gramatica comparată a limbilor slave și gramatica istorică a limbii polone, promovând treptat până la gradul de conferențiar (1974). Își susține doctoratul în 1970, cu o lucrare din domeniul lingvisticii. Publică numeroase articole în „Romanoslavica” și în alte reviste de profil, tratând cel mai adesea probleme de slavistică, dar și de istorie a literaturii române vechi ori, spre
LINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287821_a_289150]
-
la Sorbona, cu teza L’ Idée de révolution dans les doctrines socialistes. Étude sur l’évolution de la tactique révolutionnaire (1923). Întors în țară, va fi numit, la Universitatea din Iași, asistent la Catedra de filosofie condusă de Ion Petrovici, apoi conferențiar la Catedra de pedagogie socială (1923-1926), profesor de psihologie și estetică (1926-1938). Din 1938 este profesor la Universitatea din București. Discipol al lui G. Ibrăileanu, va deveni director, din 1933, la revista „Viața românească”, la început împreună cu G. Călinescu, apoi
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]