1,156 matches
-
pentru ultima dată podul de la Ensdorf, conștientă de noua ei menire. Din acest moment, are drept repere libertatea și verticalitatea. După moartea mamei sale, își va arăta din ce în ce mai fățiș opoziția față de orânduirea comunistă. Istoria Partidului Comunist Român începe după prima conflagrație mondială, când Partidul Social Democrat existent în România se divide în două tabere: prima dorește atingerea obiectivelor politice socialiste în cadrul sistemului parlamentar, în mod progresiv, prin negociere; cea de-a doua propune o societate comunistă, revoluționară și violentă. La congresul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Dimitrie Cantemir” (1926-1933) și ale Facultății de Litere și Filosofie (1933-1937), după care pleacă la Paris, unde face studii postuniversitare de filosofie la Sorbona (1938-1939), frecventând, în aceeași vreme, cercurile suprarealiștilor francezi. Mobilizat, a participat la cea de-a doua conflagrație mondială ca ofițer pe frontul de Est. În 1941 a participat la constituirea Grupului suprarealist din România, a cărui activitate s-a încheiat în 1947, în urma presiunilor ideologice ale autorităților comuniste. Împreună cu Virgil Teodorescu a editat în 1935 revista „Tânăra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
sine, la mesajul ce a dorit a fi transmis receptorilor săi: Noi am zis ceea ce ne pare probabil după prevederile noastre, am zis că Turcia amenință a dispărea din Europa. Am zis că un rezbel poate fi iminent. În fața unei conflagrații generale probabile am întrebat care este politica guvernului. Astfel se pun în lumină intențiile articolului, preocuparea pentru destinele țării, chiar dacă problema este „probabilă”, nu sigură. Cuvintele folosite se află în câmpul lexical al incertitudinii: „ne pare”, „probabil”, „prevederile”, „probabile”. De
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
intențiile articolului, preocuparea pentru destinele țării, chiar dacă problema este „probabilă”, nu sigură. Cuvintele folosite se află în câmpul lexical al incertitudinii: „ne pare”, „probabil”, „prevederile”, „probabile”. De asemenea se remarcă folosirea în același contexz a doi termeni sinonimici: „rezbel” și „conflagrație”, unul arhaic și celălalt neologic. Înainte de a încheia articolul, Eminescu face încă o dată dovada intențiilor curate în scrierea articolului, conbătând astfel „imputarea gratuită și imprudentă”. Dovada se realizează prin tehnica repetițiilor (repetarea unui sunet, a unui cuvînt sau a unei
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
plină de consecințe a puterii este cea făcută prin implicarea forței - care, în momentul în care scapă acțiunii unui singur stat, se traduce în realitatea războiului. Se poate spune că apariția relațiilor internaționale ca disciplină academică s-a datorat primei conflagrații mondiale. Milioanele de victime, distrugerile materiale greu de măsurat sau consecințele politice ale acestei confruntări au determinat căutarea unor explicații științifice cu privire la cauzele care au condus la această catastrofă și cum vor putea fi evitate pe viitor asemenea înfruntări armate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
întreaga Europă în ruină. Conferințele de pace au urmărit să instituie o nouă ordine mondială, complet diferită de cea care condusese la Marele Război. Soluția unei astfel de situații internaționale a fost adusă de SUA, singura putere care la sfârșitul conflagrației era considerabil mai puternică decât în 1917, când intrase în război. Această soluție a constat în instituirea unui nou principiu al relațiilor internaționale - principiul securității colective. Idealismul wilsonian a condus sistemul către o recunoaștere a imoralității războiului în calitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mondiale la sfârșitul primului război mondial - superficial atribuite unei Școli unitare „idealiste” - sunt asociate cu anumite politici (precum dezarmarea, arbitrajul internațional sau securitatea colectivă) și instituții (Liga Națiunilor) și judecate prin prisma (in)succesului acestora în a preveni o nouă conflagrație mondială. În dimensiunea conceptuală, respingerea principiilor „idealiste” de către reprezentanți clasici ai realismului - mai ales E.H. Carr și Hans Morgenthau - se face pornind de la premisa disjuncției dintre sfera internă și sfera externă a politicii. Pentru Morgenthau, de exemplu, principiile internaționalismului pot
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mai dreaptă să fie posibilă, proletarii de pretutindeni trebuie să-și unească eforturile pentru a scăpa de implacabila logică a concurenței. Unul dintre cele mai cunoscute exemple în acest sens datelor din preajma primului război mondial. În momentul în care viitoarea conflagrație părea inevitabilă, liderii stângii europene, marxiști sau nu, au chemat la grevă generală: proletarii nu ar trebui să plătească cu sângele lor confruntarea dintre interesele capitaliștilor. În ciuda acestor apeluri, solidaritatea națională a câștigat în fața celei de clasă, iar oamenii din
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nu le-au permis decât foarte târziu reintegrarea în sistemul internațional. Relația regimurilor comuniste cu fervoarea națională s-a modificat în timp. Punctul de cotitură în integrarea naționalismului în retorica de tip comunist pare a fi cea de-a doua conflagrație mondială. În încercarea de mobilizare a populației, simpla ideologie oficială nu a fost de ajuns, astfel încât autoritățile sovietice, în uriașul lor efort pentru câștigarea „Marelui Război pentru Apărarea Patriei”, au apelat și la argumente de ordin național. Este greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Radu-Sebastian Ungureanu Conceptul de „securitate” În primul capitol al acestei cărți s-a arătat că, în momentul constituirii relațiilor internaționale ca domeniu autonom în studierea politicului, specificul noii discipline a fost definit ca preocuparea față de problematica războiului. După cele două conflagrații mondiale ale secolului XX, devenise o necesitate pentru mediile academice să caute o modalitate de a cerceta într-o manieră științifică originile conflictelor, cum pot fi ele evitate, iar dacă izbucnesc, cum sunt conduse, cum se încheie pacea și ce
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ceilalți actori. Practic, nici un membru al sistemului nu poate să nu ia în considerare faptul că, mai devreme sau mai târziu, o asemenea confruntare îl va afecta într-un mod sau altul. În acest sens, războaiele napoleoniene sau cele două conflagrații mondiale sunt exemple dintre cele mai puternice. Ele se deosebesc de alte conflicte militare, chiar între Marile Puteri, nu numai prin imensele pierderi înregistrate, dar și prin urmările majore pe care le-au avut. Teoretic, ele pot fi tratate drept
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Aceasta este semnificația „Europei Congreselor” de la sfârșitul epopeii napoleoniene: prin stabilirea unui concert de putere, a consultărilor dintre cei mai importanți actori asupra problemelor majore ale scenei internaționale, s-a reușit, ca pentru mai multe decenii, să se evite o conflagrație continentală generalizată. În secolul al XIX-lea și începutul secolului XX au existat mai multe momente când Marile Puteri s-au luptat între ele (războiul din Crimeea sau etapele expansiunii prusace sunt doar câteva exemple), însă urmările au fost limitate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a fost o confruntare globală, purtată în termeni atât de putere, cât și ideologici. Lumea fusese împărțită în sfere de influență exclusivă a celor două superputeri, iar ce rămânea în afară era doar un teren de antrenament pentru pregătirea următoarei conflagrații. Un nivel fără precedent al înarmărilor, cantitativ și calitativ, precum și modul maniheist de raportare al liderilor politici față de problematica internațională - „NOI, cei buni” vs. „EI, cei răi” - făcuseră ca un război nuclear sovieto-american să pară o ipoteză extrem de plauzibilă, consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
contracararea unei anumite amenințări externe, și care, în general, durează până la rezolvarea respectivei probleme sau dispariția amenințării comune; un exemplu este alianța SUA - Marea Britanie - URSS din timpul celui de-al doilea război mondial, care a luat sfârșit imediat după încheierea conflagrației. Acest tip de alianțe se realizează între state care, în mod normal, nu s-ar alia, dar care aleg să se alieze pentru a combate o amenințare externă comună; scopul lor este extrem de precis și punctual; Momentul în care se
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statele sunt practic obligate să identifice mijloacele cele mai potrivite pentru a putea supraviețui. În ceea ce privește asigurarea securității internaționale, se poate spune că disputa dintre liberali și realiști a început de la problema raționalității mijloacelor de care dispune politicul. Apărută în urma primei conflagrații mondiale, la care s-a ajuns prin logica balanței de putere, securitatea colectivă a fost văzută ca soluție a reglementării amenințărilor internaționale. Pentru cei abia ieșiți din „Marele Război”, enormele pierderi produse de confruntare au depășit cu mult orice posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de la Viena (1815) și debutul primului război mondial (1914) -, Marile Puteri au reușit în general să găsească modalitățile de a păstra securitatea internațională. Conflictele din această perioadă au fost mai degrabă limitate, atât în distrugeri, cât și în consecințe politice. Conflagrația generalizată din 1914-1918 a produs, în schimb, un număr imens de victime, pagube greu de cuantificat și schimbări majore la nivelul sistemului internațional. „Marele Război” a reprezentat, din acest punct de vedere, sfârșitul unei epoci și limitele mecanismelor folosite până
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
celui din care lumea abia scăpase. Printre alte măsuri, statele învingătoare au hotărât crearea Societății Națiunilor, organism în al cărui document fondator apăreau în mod explicit principiile securității colective. În ciuda câtorva succese, Liga a eșuat în efortul de a preveni conflagrația din 1939-1945, mai mulți factori contribuind la acest fapt: Mari Puteri precum Statele Unite și Uniunea Sovietică nu făceau parte din sistem; state revizioniste precum Japonia, Italia sau Germania au rămas nepedepsite în acțiunile lor expansioniste; statele membre, mai ales principalii
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
De ce au loc războaie?” poate genera o întreagă panoplie de explicații. În timp ce istoricii tind să favorizeze o abordare descriptivă, concentrându-se pe cauzele specifice directe care au declanșat războiul - de pildă, asasinarea în 1914 a arhiducelui Ferdinand în cazul primei conflagrații mondiale -, politologii preferă perspective mai generale cu privire la cauzele războaielor, care s-ar aplica la o varietate de situații și contexte, cum ar fi modificarea balanței de putere pe continentul european (Goldstein, 1999, pp. 193-194). Fără a confirma sau infirma veridicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Japonia - gândirea strategică americană considera arma nucleară un tip de armă convențională cu o putere de distrugere mult mai mare. Guvernul Statelor Unite inițiază Proiectul Manhattan, cu singurul și declaratul scop de a produce o armă care să le permită câștigarea conflagrației în care se implicaseră din 7 decembrie 1941. La început, s-a dorit crearea unei arme cu o putere de distrugere mult mai mare decât cea a armelor disponibile deja statelor beligerante. Așa s-au realizat planurile celor două categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
război mondial (1939-1945), care culminează cu încheierea „războiului rece” (1989-1990). Cât privește limitele spațiale, termenul mondial se referă inițial la Europa de Vest, ale cărei model și principii politice, economice și militare de organizare se extind gradual la scară globală. Cele două conflagrații mondiale și procesul de decolonizare lansat ulterior în Africa și Asia desăvârșesc procesul de expansiune a ordinii de origine europeană, conferindu-i acesteia un caracter global. Cu siguranță, inițial, ordinea europeană are ca limită spațială o dimensiune regională - Europa -, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mici, prin care oferă garanții de securitate și își asumă obligația de a interveni în caz de război cu blocul opus. Ambele blocuri sunt angajate într-o competiție acerbă pentru supremația comercială și navală, care în final degenerează într-o conflagrație generalizată care implică cele două alianțe militare (Holsti, 1992, pp. 28-35). Un precedent mai recent de ordine bipolară poate servi perioada „războiului rece” (1945-1990), în care Statele Unite și Uniunea Sovietică - ultima compensând inferioritatea economică prin paritate nucleară - în ciuda rivalităților, au
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
George Ciprian la liceul "Gheorghe Lazăr" din București, V. Voiculescu (1884 - 1963) se retrage de la Litere și Filosofie după primul an, pentru a urma, la insistențele familiei, Medicina. Va fi medic de țară în Gorj, după care, în vremea primei conflagrații mondiale, va fi numit șef al Spitalului de Răniți din Bârlad. Decorat cu "Steaua României", este din 1920 medic la Domeniile Coroanei, și ulterior medic în diverse sectoare din București până în 1940. Va continua să colaboreze la Radiodifuziunea Română până în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pare mai degrabă romanul formării politice a lui Dinu Bordea, personajul principal. În trei părți, Prăbușirea, Calvarul, Haosul, se refac evenimentele primei etape a războiului mondial. Antiteza între combatanți și profitorii din spatele frontului, întâlnită în majoritatea scrierilor românești despre prima conflagrație mondială, constituie axa epică a romanului. Conceput în 1923, la un an după Pădurea spânzuraților și înaintea romanelor Întunecare de Cezar Petrescu și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Hârdăul lui Satan prefigurează o serie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
reorganizare, în componența Cercului intrând, alături de așa-numitul Pluton Trupă, nu mai puțin de șase Birouri: Recrutare, Organizare și Activitate extramilitară; Mobilizarea Armatei și Rechiziții, Mobilizare Industrială, Agricolă și Statistică; Adjutantură, Administrație și Registratură; Contabilitate, Bani și Materii; Pensii. Declanșarea conflagrației mondiale nu avea cum să nu afecteze și activitatea Cercului, aici începând, cu data de 10 martie 1941, concentrările de instrucție, în serii de 30 de zile, ce au continuat pe toată durata războiului. În 1942, Cercul de Recrutare Timiș-Torontal
Agenda2004-43-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282986_a_284315]
-
este încorporată Ungariei. Se spulbera astfel și ideea, aparținând aceluiași Mocioni, de creare a unui „Căpitanat român”, care să cuprindă toți bănățenii români și al cărui șef politic - „Căpitan” - să fie român prin naștere. O postură iluzorie Anii ultimei mari conflagrații mondiale au transformat Timișoara, alături de Ploiești, într-o țintă predilectă a bombardierelor anglo-americane. Centrul, zona Gării de Nord, Mehala și Iosefinul sunt lovite succesiv de bombe incendiare și explozive pe întreaga durată a lunilor iunie-iulie 1944. În octombrie, în rolul atacatorului intră
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]