1,077 matches
-
întâmpinare a lumii prin poezie. Căci lumea toată este un spectacol, în măsura în care se dăruie privirii ca infinită varietate de evenimente și obiecte, atrăgătoare prin dinamica lor combinatorie, generatoare de raporturi inedite, șocând inerțiile și convențiile. Dar elementele ludic-spectaculare, într-o conjugare ce le echivalează la nivelul sugestiei unei maxime libertăți de mișcare, a jubilației ființei ce are revelația deplinei comunicări cu universul din afară, sunt prezente adeseori ca factori specific-modelatori ai viziunii simultaneiste. Așa se întâmplă, de exemplu, în secvența a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Continentele flutură în privire ca bandajele nopților Cu spatele adus înspre fruntea hârtiei Strâng colierele aerului din nevăzut melcii de sunete Schimb turnesol inima în eprubeta versului... Cum se poate ușor remarca, avem de-a face aici cu o alternanță / conjugare semnificativă de acțiuni așezate sub emblema ochiului: a prinde, a aduna, a strânge, - pe de o parte -, iar pe de alta, a clătina, a schimba. Mișcarea pur cumulativă pregătește oarecum, la nivelul cantității, saltul calitativ al metamorfozării obiectelor: atitudine contemplativ-participativă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al statelor stabilit rațional, ci efectul combinat al mai multor elemente, precum relațiile dintre ele, referințele culturale comune, convingerile și practicile politice democratice ș.a.m.d. Apariția unei comunități de securitate este, în abordarea constructivistă, rezultanta mai degrabă neintenționată a conjugării unor factori materiali, precum cei folosiți de concepțiile raționaliste, cu factori de ordin cultural și instituțional. Dezvoltarea comunităților de securitate Marele merit al cercetării echipei conduse de Deutsch este faptul că a ridicat problema posibilității instituționalizării unor relații care exclud
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
realizeze obiectivul prin înmulțirea acelor exemplare la care aceste caracteristici sunt mai accentuate și prin eliminarea celorlalte exemplare de la reproducere. În acest fel, el va accentua aceste caracteristici generație după generație, până la punctul în care vor lua naștere noi varietăți. Conjugarea acestei concluzii cu faptul luptei pentru existență și pentru reproducere între indivizii acelorași specii și varietăți a condus în mod firesc la ipoteza că în natură acționează o selecție care reține și promovează, pas cu pas, exemplarele înzestrate cu caractere
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
populată de persoane etichetate Într-un mod similar, al căror comportament homicidar poate fi copiat. În ceea ce privește cauzele crimei, ca act individual, acestea pot fi situate, fie În planul personalității făptașului, fie În planul situației concrete de viață, fie În planul conjugării dinamice dintre cele două. Personalitatea antisocială se formează În aceleași condiții sociale ca și cea non-delincventă. Orientarea antisocială este un proces de durată, În care subiectul asimilează cu preponderență informațiile perturbante care Îi sosesc din mediul social, Împiedicându-l să
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1479]
-
politică” (contributors.ro). Cele două verbe a deservi sunt împrumuturi din secolul al XIX-lea; în Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, Tomul I, partea a 4- a, Litera D, deja-deținere (2006), sunt înregistrate și forme vechi, care primeau în conjugare sufixul -ez (deservez, cu sensul tehnicpozitiv) sau se foloseau fără sufixul -esc (deservă, cu sensul negativ). E interesant că ambele variante apar în citate din publicistica lui Eminescu: „se dă o aparență de legitimare rentei anuale ce s-a angajat
Deservire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5403_a_6728]
-
Rodica Zafiu Am mai scris, cu cîtva timp în urmă (în România literară nr. 36, 1998), despre distribuția stilistică a sufixelor care sînt folosite în româna actuală pentru formarea unor verbe noi: în vreme ce sufixele care întăresc conjugarea I ( -a, -iza, -iona) sînt preferate de registrul cult, în special de limbajele științifice și tehnice (a accesa, a scana; a acutiza; a inscripționa), sufixele conjugării a IV-a (-i, -ui etc.) continuă să fie productive în registrul popular și
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
sînt folosite în româna actuală pentru formarea unor verbe noi: în vreme ce sufixele care întăresc conjugarea I ( -a, -iza, -iona) sînt preferate de registrul cult, în special de limbajele științifice și tehnice (a accesa, a scana; a acutiza; a inscripționa), sufixele conjugării a IV-a (-i, -ui etc.) continuă să fie productive în registrul popular și colocvial-argotic (a fraieri, a tromboni; a blătui, a șmenui, a șpăgui, a țepui). Aminteam atunci și de apariția unui destul de surprinzător a drincui, cu sensul "a
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
a șmenui, a șpăgui, a țepui). Aminteam atunci și de apariția unui destul de surprinzător a drincui, cu sensul "a bea", probabil preluat și adaptat de argoul tinerilor din engl. to drink. Un alt sufix aparent marginal care întărește tipul de conjugare în -i este -ăi, adăugat tot unor elemente de origine străină. De fapt, se poate vorbi chiar de o serie derivativă a formațiilor în -ui și în -ăi (-îi) care reprezintă adaptări morfologice ale unor împrumuturi recente, în special din
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
în dreptul formei înregistrate copii, indicația „frecvent în Moldova”. Desinențele formelor în discuție se explică fonetic, fiind identice cu cele ale altor verbe cu același tipar formal, fără sufixul -ez, ca a mînia: (să) mînii, (să) mînie. Ezitarea între tiparul de conjugare cu -ez și cel fără sufix e o trăsătură specifică a dinamicii limbii române; despre care s-a scris deja foarte mult. Oscilațiile în timp au condus la interpretări și previziuni diferite, dar presupun cîteva date certe: tipul în -ez
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
ale celor de la Contimporanul (al cărui Manifest activist către tinerime, din mai 1924, datorat lui Ion Vinea, purta, în rama "constructivistă" afișată, și marca imediat recognoscibilă a vehemențelor demolatoare futuriste, alături de substanțiala energie constructivă, renovatoare, emanată de aceeași sursă, în conjugare cu alte aporturi): sincronizarea cu "ritmul epocii" primea acolo eticheta de sursă futuristo-constructivistă a "fazei activiste industriale", identificabilă și în " expresia plastică, strictă și precisă a aparatelor Morse", în exaltarea figurii "reporterului iscusit", a "teatrului de pură emotivitate", a identificării
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
orice absolvent al unei facultăți de litere, dacă nu se pregătește special în această direcție. Mirarea celor care nu înțelegeau, la apariția noii Gramatici a Academiei, de ce e nevoie de o descriere amănunțită a verbului românesc (de ce 10 sau 11 conjugări?) venea și din faptul că mulți nu încearcă să-și imagineze dificultățile pe care le întîmpină un non-român care învață româna. Desigur, discuțiile au adus și multe opinii raționale, argumentate, datorită cărora întreaga agitație mediatică a căpătat oarece sens: a
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
în tulpina uscată de spini,/ nordul respiră sub gheață, se topește-n ninsoare". ~n același registru contrastant, subiacent, este executat un portret în care imaginea plastică propriu-zisă apare însoțită de o explicație incantatorie a aplicării tușelor senzuale, efectul provenind din conjugarea culorii cu gestul folosirii sale: "cearcănele tale au parfumuri de stepă și buzele mustesc, precum iarba zdrobită în potcoave de cal, cînd se desfac din crispare ca un arc străveziu sub cupolă. dinții îți scapără pe molatica piele creolă, privirea
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
deosebire cele din limbajul computerului și al Internetului. Dintre acestea, un caz caracteristic - destul de recent și cu frecvență în creștere - îl constituie verbul a downloada: adaptare tipică a formei englezești (to download) la morfologia românească, prin încadrare în clasa de conjugare cea mai productivă și cea mai regulată: cu infinitivul în -a, cu infixul -ez la prezent indicativ și conjunctiv. Verbul e totuși destul de șocant: nu are justificarea unor înrudiri latine (că a accesa), nici simplitatea pronunției și a scrierii (că
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
și care avea un oarecare suport analogic; de fapt, verbul a continua este o excepție, un împrumut recent greu de adaptat morfologic și fonetic din cauza hiatului u-a: singurele verbe cu care l-am putea compara fie primesc -ez în conjugare (a situa, situez; a accentua, accentuez), fie sînt defective de persoana I și nici nu au hiat, ci diftong (a ploua, a oua); vorbitorii au asimilat spontan pe a continua altor verbe de tipul a tăia - (eu) tai, a sui
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
sau redactare. Editurile, cel mai adesea obscure, aproape că nu au nici un merit în apariția cărților. Este și cazul acestui, să-i zicem, volum în care greșelile, nu neapărat de redactare, abundă supărător. Dacă autorul nu cunoaște pluralul unor cuvinte, conjugarea etc., cineva ar fi trebuit să corecteze, mai mult sau mai puțin tacit, formele stâlcite precum: umere, pe acolo unde, noi tacem, nedejghiocate, acoperișe, monastire, a miia oară, ghiară ș.a. Recomand autorului, înainte de orice, lucrul cu dicționarul. Paul Doru Chinezu
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
furt din buzunare comis în mijloacele de transport în comun". Sînt incluse, în plus, derivatul panacotar "hoț de buzunare" și (altă ciudățenie) un verb panacote (?) "a fura din buzunare", cu persoana I singular panacotesc (forma corespunde însă unui verb de conjugarea a IV-a, a panacoti). Sensul de "furt" era deja atestat într-un interviu mai vechi, cu Ioan Moldovan, "procuror criminalist la Procuratura locală Zalău, jud. Sălaj": ""Să nu uităm că argoul este limbajul delincvenților!" (în SLAST, nr. 34, 1982
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
și pentru alții, nu numai pentru dânsul.” Altundeva, în dejucarea unei intrigi, cineva anunță că „trebuie actorie mare, pe bază de mucles.” Ajuns la Paris, un fanfaron de trei parale care cochetează cu ideea de spionaj n-are habar de conjugări și, drept urmare, ia formele verbale de imperativ drept neologisme! În dicționare nu sunt de găsit, zice el, și adaugă: poate în Larousse! Cui are răbdare să-l asculte, același palavragiu i se recomandă drept ditictiu. Detectiv, adică. De la astfel de
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
are doar un singur cap pe umeri și restu’ pe niciunde, de aceea logic nici nu poate fi luată în socoteală și la socoată..!!!” (Ciberplai 5.04.2003). În paralel, verbul a socoti - pentru care DOOM indică doar varianta de conjugare cu sufixul -esc (socotește, să socotească) - se mai folosește și fără sufix: socoate, să socoată. Poate că în acest caz formele sînt susținute și de ecouri literare: ele apar la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
trecerea prin instituțiile care au anihilat orice voință a originalității - care au asasinat persoana I - l-au fixat pe scriitor într-o paradigmă negativă, patronată de A nu fi. Alături de Matei Călinescu, Petre Stoica Mircea Ivănescu încerca, în Bucureștii boemei, conjugarea, poate ironică, a lui „A nu fi”. Matei Călinescu va pleca în Statele Unite, Petre Stoica la Jimbolia, Mircea Ivănescu la Sibiu, sub semnul unei redefiniri. Re-găsiri. Ion Mircea (Mircea care încheie careul „Mircea”) vine din Clujul miracolului echinoxist. Este un
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
Cercuri". De reținut că atunci cînd încearcă o definire a pragmatismului său, a modalităților de a ne înlesni adecvarea la această lume fluidă, James folosește termenii îndrăgiți de Emerson, adică "acțiune" și "putere", desemnînd prin ei, sau mai exact prin conjugarea lor, principala direcție de urmat. Emerson rămîne în istoria culturii americane nu numai ca precursor al pragmatismului. Este greu de știut cîți dintre scriitori americani de după el au făcut abstracție de viziunea asupra lumii asociată cu numele său. După cum se
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
femeile ce au viza pt. plecare în spania la cules de căpșuni”; “respect ptr. Deea”), f = foarte (“fff multe”, “e f. interesantă”) - dar și inovații relativ recente, mai mult sau mai putin impuse: vb = „a vorbi” - la toate formele de conjugare: “vb prin sms”, “să vb cu”; sal = „salut”, „salutare”, verbul „a saluta”: “sal”, “te sal. și eu”; k = că („k numa în tine am încredere”); pt. k = „pentru că”; dc = „dacă”; pers. = „persoană”, serv = „serviciu” („serv ușor”). Majoritatea sînt românești; apare
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
nu se regăsește în ediții, ci doar în Convorbiri literare. Acest sistem de notații, nicăieri teoretizat, a funcționat realmente, adică poeții l-au aplicat. Multe contexte își schimbă chiar sensul în funcție de pauza apostrofului. O categorie întreagă, aceea a verbelor de conjugarea I, confundă prezentul cu perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei Alunecă'n odaie Lipsa spațiului nu dă loc
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
ori secret real - nu e nici o deosebire atunci cand fascinația lui centripeta se exercită în jur. Dar nu exageram oare persistând în această înclinație? Să observăm că noi nu avem un secret, care să ne conducă la o convergență, la o conjugare; noi avem o inflație de secrete care ne despart și ne pulverizează orice simt al perspectivei reale și al organizării. Câte milioane are populația României - aproape tot atâtea mistere. Omul - și misterul. Ne suntem nouă înșine, de altfel, câte un
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
privind combinații devenite în vorbire aproape obligatorii. Una dintre acestea s-ar baza pe observația că în româna actuală conjunctivul cu valoare de imperativ e aproape întotdeauna precedat de o marcă specifică, dezambiguizatoare: interjecția hai, cu diferitele sale variante, analoge conjugării verbului (haideți, haidem), ori populare și regionale (haide, haida). Este vorba de o tendință care reflectă întărirea folosirii interjecției hai ca marcă pragmatică; am comentat cîndva, în această rubrică, noua formulă de salut din limbajul tinerilor: hai pa. În același
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]