3,086 matches
-
pradă opresiunii, își conservă și își dezvoltă individualitatea pe temeiul tăriei ce-și trage seva din conștiința de sine și grație legităților obiective care prezidează mersul societății”. Predilecția nu i-a îngustat însă orizontul preocupărilor. Prin devoalarea tendințelor sau a conjuncturilor geopolitice, într-un moment istoric sau altul, analistul s-a arătat în egală măsură atent și interesat pentru cunoașterea mai deplină a societății românești premoderne și moderne, cu așezămintele, deprinderile, moravurile și inerțiile ei, asociate adesea și paradoxal cu marile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusiei față de „chestiunea românească” după încheierea, nefericită pentru ea, a războiului Crimeii. Imperiul țarist a sprijinit Franța, constata istoricul ieșean, „nu ca secondant docil, depersonalizat, ci ca un partener cu inițiativă, uzînd de motivații și cultivînd țeluri proprii”. În noua conjunctură internațională deschisă prin Congresul de pace de la Paris, în care Rusia și-a schimbat doar metodele, nu și obiectivele (unul major pentru ea rămânând subminarea „internă” a coaliției antiruse din vremea războiului Crimeii), Unirea Principatelor a reprezentat - în expresia analistului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politică, militară și economică din Principatele Române. În fine, prin introducerea telegrafiei în Moldova, se lărgea pentru austrieci câmpul de activitate economică, înlesnindu-li-se operațiile financiare și comerciale. În rândurile care urmează, vom înfățișa modul cum, profitând de o conjunctură favorabilă, guvernul din Viena s-a străduit să pună în aplicare planul său. La 30 septembrie 1854, generalul Coronini se adresa Sfatului Administrativ al Moldovei, aducându-i la cunoștință că a fost însărcinat de către Ministerul Imperial de Comerț să înceapă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
juridico-politic al Principatelor a fost adânc știrbit. Pe de altă parte, locul lor, fără vrere, a sporit considerabil în confruntările politice și militare, de unde și eforturile de a-și asigura existența ca state și de a se folosi de noua conjunctură în scopul emancipării lor naționale. Acest din urmă țel a dobândit noi dimensiuni grație prefacerilor sociale, politice și în ideologie, care au apropiat gândirea unor oameni de stat de curentele înnoitoare și au dat un nou impuls luptei pentru emancipare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mare în raport cu interesele sale în Orientul european. De fapt, Prusia nu avea interese directe în această zonă. Ea s-a implicat însă masiv aici, în negocieri, pentru a-și satisface veleitățile de expansiune pe țărmurile baltice, pe seama Poloniei. În acea conjunctură, Principatele au alcătuit pentru Friedrich al II-lea obiectul preocupărilor sale ca monedă de schimb. În plan general, regele și-a fixat conduita și în funcție de cea posibilă a Austriei și Rusiei. Albert Sorel o rezuma astfel: dacă Austria rămânea fidelă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
documentare polone, s-ar părea că însăși inițiativa acelei tabere aparținea emigrației polone, ceea ce este inexact, de vreme ce rezistența armată a fost o preocupare constantă a revoluției române, care a conceput-o în scopuri proprii și o vedea realizabilă într-o conjunctură politică ce trebuia să elimine aventurismul. Întreprinderea, din motive binecunoscute în istoriografia noastră, n-a izbuit. Încă la 1 octombrie, Korsak nota că tabăra lui Magheru nu se va bate, iar N. Bălcescu, în trecere pe acolo, observa că ea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
toamna și iarna anului 1848. Mai mult, după înăbușirea revoluției în Țara Românească, nici țelurile momentului n-au fost reevaluate de comun acord, fără să mai vorbim de detalii. Colaborarea era oarecum întâmplătoare, menținându-se în virtutea necesităților imperioase impuse de conjunctură și a vechilor legături. Ce-i drept, Adam Czartoryski și agenții săi nu încetau să facă recomandări și să traseze propria lor linie de conduită, ca și pe cea a românilor, ungurilor sau slavilor de sud, dar mișcarea de emancipare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
suzerană, în defensivă neputincioasă, agresivă doar pentru circulare diplomatice, Puterile garante, incapabile de o asociație durabilă care nicicând n-a fost credibilă, încât românilor li se oferea un câmp de manevră pe care nu l-au neglijat, dimpotrivă. În acea conjunctură, Al. I. Cuza, modest sub anume însușiri față de contemporani ca M. Kogălniceanu, a explodat prin tărie de caracter, inteligență, abilitate și un patriotism de o forță pe care o întrec doar simplitatea firească și interesul personal nesocotit, chiar depreciat, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
interne. Confruntarea lor se limita la exterior. În prima fază a politicii externe (1825-1829), Rusia dobândește mari succese tocmai datorită faptului că s-a aflat în aceeași tabără cu Anglia și Franța, sau a beneficiat de expectativa lor. Într-o conjunctură specială, Rusia atinge apogeul prin tratatul de la Unkiar Iskelessi (1833). A urmat apoi perioada de regresiune determinată de străduințele puterilor europene, în primul rând Anglia, vizând la anularea acelui tratat, ceea ce se și va întâmpla în 1840-1841. Înfrângerea revoluțiilor din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
teoretic" și "metodologic" însemnat al conceptului finalității în filosofia kantiană. Vom urma mai departe acest fir, adică vom pune în evidență sensurile posibile ale finalității în contextul teleologiei și antropologiei din sistemul kantian al disciplinelor "critice". Pentru aceasta trebuie indicată conjunctura terminologică și filosofică în care finalitatea apare în Critica facultății de judecare și trebuie indicat, de asemenea, locul finalității în celelalte lucrări ale lui Kant, din perioada "critică" și "post-critică". Primul "loc" are legătură cu instituirea teleologiei; cel de-al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalizată neîntâmplătoare, ieșită din evoluția firească a energiilor cosmice și a celor culturale. Omul care crede în noroc este pasiv; el așteaptă minunea. Omul de vocație este activ și încrezător în puterea sa sufletească; el nu așteaptă o minune, o conjunctură favorabilă intereselor sale personale, ci crează el însuși împrejurări favorabile îmbogățirii culturii și, în urmare, este supusul intereselor care-i transcend personalitatea, dar i-o înnobilează, totodată. Legătura dintre vocație și profesie este discutată de C. Rădulescu-Motru în Personalismul energetic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că el vedea în Triboulet un personaj demn de Shakespeare. Verdi a abandonat proiectul cu Regele Lear și a început lucrul la operă La Maledizione considerând probabil realizarea acestei lucrări drept un test important pentru Lear. Într-o astfel de conjunctură este foarte posibil ca Verdi să fi introdus în La Maledizione tot ceea ce gândise pentru Lear. Verdi scria: Cred că ar fi foarte frumos să descriu acest personaj, pe dinafara diform și ridicol, pe dinăuntru, plin de pasiune și dragoste
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și vede altfel, înțelege mai mult și mai limpede și reacționează împotriva violenței negative. Ieșit de sub șantajul instinctului de conservare, riscîndu-și stabilitatea biogică, intră în dezechilibru pentru a-și salva identitatea moral-spirituală. "Regulamentul de bloc"(dincolo de comentariul ce amendează o conjunctură creatoare a unei monstruozități cu chip uman) s-ar dori drumul de la mistificare spre autenticitate, de la umilință spre demnitate, de la a fi oricum spre a fi tu însuți. Constantin Popa Mașina de vînt Referințe critice Măștile absurdului După o "uvertură
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
este și În beneficiul altora - iată câteva dintre țintele unei educații autentice. Incongruențe exterioare au fost și vor mai fi; ceea ce rămâne important este interiorul, care trebuie configurat armonios și autoconstructiv din punct de vedere valoric. Este adevărat că apar conjuncturi, când tensiunile valorice sunt mai mari și produc mutații radicale la nivelul peisajului cultural (situațiile de tranziție, de schimbări de paradigme culturale etc.). Societatea are o vitalitate proprie, o edificare problematică, o dinamică prin Încercări și erori. Dacă individul nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
chiar să ne bată cineva la cap. Apar Însă și situații În care minoritarii Își clamează deschis existența sau Își cer anumite drepturi. Așa s-a Întâmplat cu unele minorități etnice (vezi cazul rromilor), desconsiderate pe nedrept Într-o anumită conjunctură istorică. S-a venit atunci cu o balanță corectivă - vezi principiul discriminării pozitive - pentru a repara o nedreptate a trecutului avantajând circumstanțial indivizi și chiar grupuri. O societate civilizată trebuie să aibă grijă de toți și de toate, indiferent de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Măsura eficienței produsului este dată de performativitatea absolventului pe piața forței de muncă. Inserția „produsului” În economia societății nu este mecanică și nu ține numai de Însușirile stricte ale acestuia, lanțul valorificării fiind destul de sinuos și supus accidentelor existențiale (proximități, conjuncturi, „pile”). Societatea Însăși poate fi deficitară sau mioapă la un moment dat, după cum și absolventul se poate reorienta către alte zări ocupaționale sau geografice. Unul poate fi sistemul de formare, iar cu totul altul sistemul de valorificare a rezultatului (vezi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să-i pună În forma și orânduiala lumii, să-i facă să respecte regulile și șabloanele. Oare aceasta e iubire? Nu. Dar iubirea din milă a aproapelui, chiar dacă reclamă o acută Înțelegere? Nici aceasta. Poate iubirea imperativă, autoimpusă În urma unor conjuncturi și conveniențe (că așa se cade, că face bine)? Cu siguranță nu. Acestea nu sunt forme ale iubirii, pentru că e afectată firea lucrurilor. Iubirea este aducătoare de evidență și naturalitate, de firesc și libertate. Iubirea instaurează o ontologie autentică, ingenuă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dar evidenți de la amatorism la profesionalizare. Experiența predării religiei În școală este recentă, de aproximativ 14 ani În cazul României, 6-7 ani pentru Moldova, Rusia și Ucraina, 3-4 ani pentru Bulgaria și aproape deloc În țările din fosta Iugoslavie, datorită conjuncturilor ideologice și politice nefavorabile. În perioada comunistă, formarea religioasă În școală a fost interzisă. Practicile educative de predare a religiei dintre cele două războaie mondiale nu mai sunt adecvate din punct de vedere didactic, pedagogic și filosofic. În aceste țări
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
în a susține aspirațiile euroatlantice ale țării vecine. Din păcate, contenciosul româno-ucrainean este unul dintre cele mai grele care pot exista între două state, este o realitate dureroasă. A nu ține seama de această realitate este imposibil. A nu folosi conjunctura favorabilă creată de interesul Ucrainei față de NATO, în scopul căutării și găsirii de soluții la problemele româno-ucrainene, ar fi o greșeală. A nu discuta cu Kievul, în acest context, despre hidrocarburile din Marea Neagră, despre canalul Bîstroe și protejarea Deltei Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
perspectiva promovării relațiilor sale cu toate statele lumii, pe baza respectării normelor de drept și în beneficiul națiunii române. Practica anilor următori a învederat că afirmarea independenței României nu a fost un capriciu trecător și nici un calcul generat de vreo conjunctură, ci asumarea libertății de a acționa pozitiv, conform intereselor naționale, a căror legitimitate nu putea fi pusă de nimeni la îndoială. Despre România anilor '60 se vorbește în termeni elogioși. După ce, la 19 martie 1964, Nicolae Ceaușescu a informat conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și, respectiv, țări legate mai strâns cu ideologia de stânga, precum Albania, alte state ale lumii a treia. Nici postura istorică, inedită când SUA au reprezentat diplomatic interesele Chinei în România, în perioada 10 iulie 1941 12 decembrie 1942, nici conjunctura internațională din acel răstimp istoric, când China și Uniunea Sovietică se aflau pe buza prăpastiei unui conflict militar de proporții, iar relațiile americano-sovietice erau prizoniere ale "Războiului Rece" și străbătute de puseuri de încordare maximă legate de sistemul social, de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
soluții pentru pacea arabo-israeliană, testată în timpul convorbirilor sale cu șefi de stat de pe toate continentele, inclusiv cu oameni politici și personalități din domeniul economic, științific și cultural din diferite regiuni ale lumii. Arabii, susținea Ceaușescu, ar trebui să valorifice această conjunctură internațională favorabilă, soluția de pace fiind sprijinită și de unele din marile puteri. Schimbul de idei și păreri a durat câteva ore; ambii președinți prezentau argumente istorice, politice, economice, militare și sociale pentru a-și susține convingerile lor, dar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
decisive. La primele întrevederi, Ceaușescu îi sublinia cu argumente și exemple extrase din evenimentele conflictelor arabo-israeliene din perioada 1948-1967, care au demonstrat că numai tratativele directe rămân singura soluție de pace, pe care arabii ar trebui să le folosească în conjunctura internațională favorabilă, care se crease. A venit momentul, spunea Ceaușescu, când interesul național îi obligă pe liderii arabi să acționeze fără prejudecăți pentru crearea statului palestinian, suveran și independent, ce se va integra în viața internațională cu toate avantajele și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
oferindu-și bunele sale oficii. Inițiativa diplomației românești, cu prestigiul dobândit în deceniile șase și șapte ale secolului trecut, a fost apreciată și salutată de lideri arabi, în special de președintele O.E.P., Yasser Arafat și alții. Ei au folosit conjunctura favorabilă, creată, întrerupând vechiul curs al evenimentelor cu pozițiile lor rigide, adaptându-se la noile condiții, cu concesii și cerințe, propuse de România. Să nu se înțeleagă că România a fost un simplu partener de transmitere și recepție a informațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în evidență nu numai politica de independență a României, ci și curajul de a înfrunta eventuale represalii. În cercurile politice și în presa internațională s-a vorbit insistent atunci de o iminentă intervenție a URSS pentru pedepsirea României. În această conjunctură istorică, delicată, pentru evoluția politică a României, guvernul român a acționat cu curaj pentru a se asigura continuarea politicii externe independente, prin întreprinderea de urgență a unor acțiuni majore, atât pe planul relațiilor bilaterale cu alte state, cât și în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]