972 matches
-
loc... Ei au fost tare chinuiți. Soțul dumneavoastră a trecut prin reeducări? Da. El a fost student În ultimul an la Politehnică, la Timișoara, și În ultimul an a fost arestat și condamnat zece ani... Și după zece ani, doi consăteni au fost Întrebați, au dat referințe și au spus că Îi periculos pentru sat, că a fost legionar... și i-au mai dat trei ani la stuf peste prima pedeapsă. Ce știți despre cum a trecut el prin reeducări? Vorbea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca la ora 7, și m-a Întrebat: „Cum a fost cu bătaia unui evreu În parc?”. Dar să vă povestesc și episodul ăsta, că totuși este interesant, ca să Înțelegeți Întrebarea lui. Într-o după-masă, treceam prin parc cu un consătean de-al meu, Dionisie Cărbunar Îl chema, și În șanțul de apărare al cetății de la Sibiu se băteau doi, unu’ mai Înalt, vlăjgan, și unu’ mai pirpiriu. Dionisie Cărbunar, văzând că ăla mai mare Îl bate pe ăla mai mic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că am plecat la Satu Mare... și de acolo la Oradea, unde a fost procesul. Și la Oradea am stat În cameră cu bătrânu’... Rusu stătea În altă cameră, cu ceilalți, că erau două celule. Sanitarul de-acolo, din Oradea, era consătean de-a meu. El mă scotea la vizita medicală, da’ fără să cer io, ca să mă mai vadă, și-mi mai dădea și câte o tabletă de aspirină... Da’ scotea câte zece-cinșpe și-i ducea la consultație, la sala de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo la Aiud, la fabrică, am stat cu șIonț Diaconescu, cu șeful țărăniștilor, și cu Sorin Tulea... Ăsta Împreună cu mai mulți ingineri au și-o motocicletă, care e la muzeu aici, pusă Într-o cameră... Și un deținut avea un consătean la pază, și ăla, când era de servici, ne mai arunca câte-o bucată de ziar, câte-un articol, ce credea el că era mai important. Numai câțiva știam și, cum lucram În spatele Zărcii, nu ieșeam afară, să nu vină
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat o dată o supă de fasole cu ciorha de la vacă... Știți ce Îi aia ciorhă? Locul pe unde fată vaca... O jumătate de castron am avut... Când am văzut... am crezut că Îmi dau mațele afară. Și zic către un consătean: „Auzi, mă, mănânci?”. „Mănânc, da.” Și bagă lingura, o apucă, o bagă În gură și o Înghițește cum Înghite barza... Când Îl văd... Doamne, Maica Domnului! Într-adevăr că o fost foame acolo, dar o trebuit să te mai și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dau, fiindcă meriți. Știi?”. „Știu.” „Bun.” Dacă tu ai dat dovadă de om, trebuie să fiu și eu recunoscător. Și nu am ieșit În față la raport... Și Într-o zi, acolo la Giurgeni, În primăvara lu’ ’64, vine un consătean, cu care am crescut de copii Împreună și cu care am fost În aceeași zi arestat, și zice cătră mine: „Auzi măi, hai să evadăm!”. „Măi, cum crezi tu să le dau eu ocazie la ăștia să-mi facă fundul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o urcat pe-un cal de la colectiv, că era colectiv atunci, și-o venit și i-o anunțat pe ăștia ai noștri. Io am ajuns În gară la Moftinu Mare, m-am dat jos și m-am Întâlnit cu trei consăteni. Și i-am Întrebat ce-i p-acasă. Mi-a povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a arestat... Și, țin minte ca acuma, a venit la etaju’ 4 plutonieru’ Șomlea. Era doi frați Șomlea acolo... A venit, l-a scos și l-a dus la 99, la camera de gardă. Și a mai luat și un consătean de-al meu. Da’ el nu avea mustață, aveam eu, șmecher... Și i-a dus acolo. Când a venit Înapoi, erau rași, și la popă curgea sânge. Și a venit Șomlea și-i spune lu’ Iovan: „Ia spune-i, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sic!) a fost centru’. De ce spuneți că era cea mai bună? Prin ce se deosebea? Era mai blândă, oameni mai conștienți, mai educați... era cea mai blândă. Acolo jucau studenții volei duminica Într-o poiană, acolo-șa În fața coloniei... venea lumea, consăteni, și noi, și ne uitam... Acolo În colonie era patru dormitoare și aveam voie să ne ducem unu’ la altu’, da’ În alte părți n-aveai voie asta. Așa. În fine, așa era acolo-șa... cea mai bună. Detaliați puțin cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
conștiinței”, afirmația sa m-a frapat. Nu spun că omul de azi e mai bun decît cel de acum un secol, dar cred că are o înțelegere mai largă, iar aceasta i-a influențat pozitiv comportamentul. Am în minte exemplul consătenilor mei: față de cum erau în urmă cu două decenii (arțăgoși, bătăuși, sălbatici cu animalele și cu copiii), au devenit, cert, mai știutori de lege, mai umani. Poate fiindcă generația celor violenți a îmbătrînit, s-a domolit natural; poate, de asemenea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-i aud discutînd despre „lotizarea mieilor” (adică de alcătuirea loturilor), „ștres de furaje” (de fapt, lipsa lor), „stabulație” etc. După ședință, în cancelaria școlii din satul Gheorghe Doja, zărind un Dicționar de neologisme, i-am arătat primarului că limbajul consătenilor săi a luat-o înaintea acestuia: stres(s) nu e înregistrat. Nu se găsesc nici demustizare (stîrpirea muștelor) și nici igienizare. Asta fiindcă - i-am spus în glumă, citînd o vorbă din darea de seamă - cineva „nu-și exercită atribuțiile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
seama cînd, elev mic, a rezolvat o problemă dată de profesorul Pînzaru. Problema începea: „Bună ziua, 100 de gîște! Noi nu sîntem 100 de gîște, ci...” Răspunsul, de care își aduce aminte și azi, era: 36. Pe lîngă faptul că sîntem consăteni, îl avem și pe acela de a fi urmat, pînă la un punct, un drum comun, în care, la fel ca mine, a întîlnit destui oameni răi. În liceul militar, de pildă, după comanda „Culcat!”, un ofițer l-a apăsat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Brad. Chiar dacă există, n-a trecut pe la ei. „Dumneavoastră ce știți despre această achiziție?”, m-a chestionat el. „Nu știu nimic, dar cred că a fost atribuită fictiv lui Petre Brad. Țurcanu a dat acea publicitate la insistențele mele (sînt consătean cu nevastă-sa) și nicidecum că l-ar fi convins respectivul Petre Brad”, i-am răspuns. „Uite ce-mi fac oamenii ăștia”, continuă el: „au încasat achiziție pentru publicitate de la Buhuși, l-au trecut pe Radu Popovici, regizorul Teatrului de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din Cartea Oltului, i-a dat lui M.M. următoarea dedicație: „Dacă Oltul ar fi știut cît de frumoasă-i Bucovina și-ar fi mutat apele într-acolo”. Probabil asemenea „paratexte” entuziaste figurează și pe volumele dăruite lui Constantin ștefuriuc, celălalt consătean de-al meu fascinat de autorul Orionului, și care s-a bucurat de prietenia sa. Dezinteres: multe din adunările așa-zise „cetățenești” se țin (ne-a spus, în ședință, Constantin Azoiței, corespondentul „României libere”) doar cu împuterniciții de asociații și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Al treilea, Calimandric aranja ca potențialii săi adversari să fie trimiși în alte posturi, cu profiluri diferite sau undeva departe, chipurile ca „să întărească sectoarele respective”! Apoi s-a definit pe sine prin contrast cu doi „bămbălăi”: Ardeleanu și Stan, consăteni de-ai săi, pe care viața i-a favorizat în chip nemeritat. Trecînd la problemele actualității politice, a remarcat că „n-avem timp să gîndim, pentru că mereu și mereu ridicăm osanele”. La școala de Partid (situată în apropiere), în cabinete
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost condamnat, dar, la recurs, alți martori au demonstrat că împușcarea s-a făcut din ordinul generalului Bălan, mort pe frontul de Vest, și astfel a fost achitat. Ultimii ani i-a trăit la Cîmpulung Moldovenesc. La înmormîntarea lui, din partea consătenilor a vorbit învățătorul Ion Căpitan, tatăl lui Dan. * La întîlnirea cu cititorii revistei, de la școala de Partid, am fost „solicitat” să răspund la un „bilet” care cuprindea următoarele întrebări: „Am dori să știm cum este apreciată (de critica literară) activitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe zootehnicieni, pe ingineri. Așa procedează și omologii săi din celelalte județe. Leon Popovici, vărul meu, care a fost recent la Udești, îmi spunea că Petrică al Nașei, președintele G.A.C. umblă din casă în casă și-i roagă pe consăteni să dea cartofi pentru fondul central al statului: 300.000 de kilograme, de cinci ori mai mult decît se stabilise inițial! Cartofii au devenit un fel de produs strategic. (Leon și-a adus un sac, dar acoperiți de varză; apoi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiul unei secretare pcr fidelă cauzei, care a dat pe mâna securității oameni, condamnați la ani grei de pușcărie politică, stigmatizați ca dușmani ai regimului comunist, sancționați ca atari. Îl amintesc doar, pe inginerul Dumitru Bazon, actualmente președintele AFDPR Iași, consătean cu delatorul. Sechela trecutului comunist, încă “nostalgiază în mefiența poetastrului răsfățat”. Sunt gata oricând să absolv generația succesoare de năravul părinților și să acord prezumția de noncomplicitate la delațiune, dar la domnul Spiridon, gestul nu se cere. Naiba mai știe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
, George (18.X.1881, Xirolivad, Grecia - 1.IV.1939, Cavarna - Caliacra), poet. Învață carte la școala românească din satul natal, iar în lunile de vară - fără a-și întrerupe învățătura - învață în „satele” în mișcare, așezări de colibe ale consătenilor aflați în transhumanță, după anotimp, cu turmele de oi, în căutare de pășuni. Frecventează apoi cursurile liceului român din Bitolia, în Macedonia, după care, venit în țară, se înscrie la Facultatea de Litere din București, pe care nu a absolvit
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
Vina de a prefera Deșteaptă-te, române! (Dumitru BAZON) / 281 Fiul sosiei lui Carol al II-lea / 281 De la nuntă la pușcărie / 282 Justiția Securității: condamnare, torturare, judecare / 284 Jilava. Cu tineta după aer curat / 288 Penitenciarul Iași. Cu Guzgă, consăteanul torționar / 289 De la "cabinetul stomatologic" Gherla la colonia negrilor de la Salcia / 291 Caralii și bandiți la Grind / 294 Credință, foame, frică și arpacaș / 297 Eliberarea și încercările de racolare / 299 Momente de normalitate / 301 Relația cu partidul. Cu bube în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Iași, în cadrul proiectului mai sus amintit. De asemenea, despre gardianul din Penitenciarul Iași, pe nume Guzgă, mi-a vorbit domnul Țuțu, iar prezența acelui gardian la Iași mi-a fost confirmată de domnul Dumitru Bazon, cu care acest Guzgă era consătean. Mai trebuie amintit și deținutul politic Mircea Marin, despre care mi-au vorbit elogios și domnul Țuțu și domnul Vacariu, sau fostul deținut politic Mocănașu despre care au mărturisit domnii Bazon și Țuțu. De asemenea, m-a interesat să aflu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
m-a mai apărat absolut deloc. Și am rămas cu sentința pe care mi-au dat-o: 6 ani de închisoare și 4 ani de interdicție corecțională. De la Jilava am fost adus în penitenciar la Iași. Penitenciarul Iași. Cu Guzgă, consăteanul torționar C. I.: Pe cine ați întâlnit în Penitenciarul din Iași? D. B.: La penitenciarul Iași am stat cu Dumitru Vacariu 9, scriitorul, cu Zub10, cu Aurelian Popescu de la Hațeg, adică am stat cu cei din lotul "Ștefan cel Mare". Aceștia
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
i-am uitat numele. Și Titi Ichim s-a întâlnit cu el la primărie, iar securistul i-a zis: "Băi, trimite-l pe inginer să vină până la mine!" Și când a venit după mine la sediu, Titi Ichim, care era consăteanul meu, mi-a zis: "Vezi că a venit ăsta de la Securitate, dă-l în mă-sa pe gheață! Ăsta a fost coleg cu mine la horticultură la Vaslui", mi-a mai zis. Dar eu am terminat repede cu el pentru că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
centru. Soția mi-a zis să mergem prin centru și i-am replicat că n-avem ce vedea în Gherla, că au doar o închisoare mare, construită de Maria Tereza. La fel și la Sighet, unde îl aveam pe un consătean, Corbu Ion, care era comandantul pichetului de grăniceri de acolo. Am stat la el vreo 2 zile, dar n-am trecut pe la închisoarea din Sighet. C. I.: Înțeleg, aveți o repulsie mare față de propriile amintiri. D. B.: Și uitați-vă și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Adnotat, Editura de Stat, 1948, ART. 209, pp. 269-270 și ART. 228, p. 276. 7 Acest Guzgă era din satul Suhuleț, județul Iași. Acest detaliu precum și prezența celuilalt gardian Enache au fost confirmate de domnul Dumitru Bazon. Guzgă era chiar consătean cu Dumitru Bazon. Vezi interviul. 8 http://www.iiccr.ro/, Fișe matricole penale, http://5 .2.132.65/Fise%20matricole%20 penale%20-%20detinuti%20politici/M/M%2003.%20Marin%20-%20Maszluj/Marin% 20Mircea%20I/index.php accesat august 2014. 9
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]