364,792 matches
-
și susținători din afara granițelor țării, și-au dat mâna. Este vorba, spre exemplu, de Asociația "Cultura Viva" - Sighișoara-Berna, de Fundația "ProHelvetia". "Ani în șir, în Elveția - mărturisește Alexandru Gavrilovici, directorul artistic al Festivalului - am susținut numeroase cursuri de măiestrie. Am considerat firesc să transfer o parte a acestor activități în România natală. în urmă cu un deceniu și jumătate am fost doar doi profesori și câțiva studenți. Astăzi suntem zeci. Iar concertele, multe dintre acestea, se ridică la nivelul circuitelor importante
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
că principalul complotist al revoluției, împiciorogat pe platou, mai dădea o lovitură de grație unei alte comunități, în care se insinuase prin repertorii actoricești. Retragerea sfidătoare a lui Albin Negrescu nu-l tulbură pe generalul de arme, care părea să considere jocurile încheiate, în vreme ce generalul de evenimente îl descoperea în mulțime pe Drumezea, care, cu ochii întredeschiși, îi urmărea tremurător mișcările. Generalul de informații părea paralizat și el de situație. Se pregătea, poate, să se predea, ca în timpul loviturii de stat
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
de la balcon demisia din guvernul provizoriu. Fusese greșit înțeles... El nu făcuse altceva decât să-1 cheme pe lliescu în mijlocul oamenilor. Jos, unde erau ei! Dar nimeni nu-1 credea. Cacealmaua lui eșuase. Cacealmaua lor, a securiștilor. Pentru care ezitantul lliescu era considerat totuși prea radical. Danusia plângea la telefon. Îi auzeam pe copii: „How are you, grand-father!“ Mă emoționasem și eu, ascultându-i pe nepofii mei care, cu aproape douăzeci de ani in urma, când i-am cunoscut, nu intraseră încă la
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
unul din simbolurile revoluției. El își câștigase locul pe langă noii stăpâni ai României, apăsând pe trăgaci ori de câte ori viața acestora păruse a fi amenințată și își sporise faima prin uciderea cu sânge rece a zeci din cei pe care-i considerase suspecfi; printre ei, si mai mulfi ofi-teri ai armatei române care avuseseră neșansa de a-i fi ieșit în cale. Mic, sfrijit, degenerat, cu o figură chinuita și cu un rânjet care te îngheța, el era față văzută a puterii
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
schimbarea de decor este spectaculoasă, plăcută sau supărătoare, dar nu traumatizantă, nu creează doar prin ea însăși drame puternice. Așadar față de celelalte "sentimente ale exilului", Ionescu îl trăiește pe cel mai puțin grav. Mai mult, dacă în Franța copilul era considerat român ba chiar romanichel, așadar străin, acum nimeni nu-l socotește pe Ionescu francez, așadar străin. Pentru colegii de clasă, Eugen este românul cu aura de erou a celui care a trăit într-o lume mai strălucitoare, care a făcut
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
un cineast amenințat de uitare. Opera lui Polanski se poate împărți în funcție de trei repere fundamentale: „Cuțitul în apă”, briliantul lung-metraj de debut, „Chinatown” - capodopera de maturitate - și cîntecul de lebădă, „Pianistul”. „Dintre toate filmele mele pe acesta din urmă îl consider cel mai reușit. Privind în urmă la întreaga mea operă, am senzația că nu am făcut altceva decît să repet pentru acest film.” Cuvinte mari ale unui autor sub șocul succesului imens, de public și critică. Poate mult mai emoționant
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
revoluționarismul și niciodată reacționarismul, de a fi fost un adversar „încă mai fără milă” decît Eminescu al liberalismului (ca și cum „să-și vază de trebile ei, Europa” ar fi o idee liberală), ținuta predilectă fiind la amîndoi aripa rosettistă a partidului, considerată de critic „întrupare a curentului mai înaintat, mai democratic” și el dă ca exemplu disputa parlamentară pe tema revizuirii Constituției, din „anul de grație 1883”, cum îl numește Cațavencu, acela pentru care prototipul istoric ar fi chiar C.A. Rosetti
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
Sufixul -ie este un caz semnificativ: extrem de bine reprezentat în limba română, prin serii întregi de termeni - mulți din vocabularul de bază (domnie, prietenie, prostie, hoție etc.), -, cu mai multe valori (nume de acțiune, de însușire, colectiv etc.) - a fost considerat la un moment dat „viu, dar neproductiv”. Sufixul vechi, de origine latină, a fost întărit și prin împrumuturi din greacă, din limbile slave, ulterior din cele romanice moderne. S-a constatat că în româna veche sufixul era chiar mai bine
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
secrete - vrăjitorie, ghicitorie”, dnttm.ro.). Fiecare apariție are suficiente justificări funcționale: șomerie - care e cuprins în dicționarul academic (DLR) cu o atestare din Glosarul regional al lui Udrescu (din Muntenia), ca termen glumeț cu sensul „starea de șomer” - poate fi considerat un substitut al lui șomaj, dar nu este în nici un caz un cuvînt inutil. Termenul nou e purtător al unei diferențe semantice: contextul arată că șomeria nu este fenomenul social, ci perioada din viață petrecută cu o anume (lipsă de
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
și încolo de valurile mulțimii ce se rostogolesc peste mine - citez: ... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și fuyant, (lunecos), a fost considerată o pioneră (expresivitatea)... și, îmbrâncit cu putere de mulțime, târât o dată cu ea, ratai, scăpai restul ideii. Dar pot să jur că era ce spusei și eu adineauri... Sandro di Mariano Filipepi Botticelli este - mutatis mutandis - un artist italian care putea
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
tradițională și pe experiența limitată a coruperii sau a “împrietenirii” cu unii funcționari de la Bruxelles ori din alte capitale europene. Dincolo de mizeria morală a unora dintre ei (vezi cazul Matser), regulile și instituțiile funcționează în cele din urmă. Să te consideri cu sacii în căruță și, simultan, să te îneci la mal, e, în sine, o performanță. N-am, însă, nici o bucurie că suntem amenințați cu trântirea ușii în nas. Motivul e simplu: de suferit vom suferi tot noi, oamenii de
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
de literaturile străine, de ideile noi. „Totdeauna și în orice loc au adoptat israeliții unele șideiț de la alte popoare și le transmiteau din ale lor”. Marele învățat se folosește în demersul său de „sistemul comparativ”, aplicat la studiul limbii. Nu consideră „niciodată lucrurile într-o stare izolată”, ci explică un fapt cultural prin analogie cu un altul aflat la alt popor. A fost cu siguranță învățatul care a găsit cele mai multe corespondențe ale unor fapte de cultură românești cu altele din spații
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
Acest „erizipel” (preluat din sursele medicale) va face epoca În biografiile ulterioare ale poetului. 5. Oricum, nu se Împacă de loc „pietricica” medicilor cu această „cărămidă” a frizerului. Primul lucru pe care ești tentat să-l faci este să-l consideri pe acest Dumitru Cosmanescu un accident târziu: el ia cuvântul la aproape 40 de ani de la moartea lui Eminescu. Dar...ce interes ar fi avut să mintă? Amestecă el lucrurile În aceste amintiri târzii ? În ipoteza că-l luăm În
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
sa „Mihai Eminescu, Structura somato-psihica” (Ed. Eminescu, 1972), la finalul convocării surselor medicale privind boală și moartea lui Eminescu, și „accidentul” bibliografic Dumitru Cosmanescu, citând chiar un fragment din această relatare și comentând-o. Lăsăm textul să curgă :”... alte opinii, considerate de domeniul fanteziei, tot merită să rețină atenția. Este vorba de mărturia lui Dumitru Cosmanescu, frizerul poetului, care În Universul din 28 iunie 1926 a afirmat că „Eminescu a fost izbit În cap cu o cărămidă și că, peste o
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
metonimia, hiperbola, litota, antifraza) un embrion, o schiță de ficțiune și, viceversa, în ficțiune un mod lărgit al figurii. Ca practică de limbaj, metalepsa, acest adevărat scandal al trecerii dintr-un univers în altul, al amestecului de planuri, va fi considerată „succesiv și cumulativ” din punctul de vedere al studiului figurilor, al analizei povestirii și al teoriei ficțiunii. Așa cum observasem deja în ultimele volume de Figuri (IV și V), reprezentarea este considerată și ea în mod lărgit de către poeticianul-estetician, făcînd loc
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
univers în altul, al amestecului de planuri, va fi considerată „succesiv și cumulativ” din punctul de vedere al studiului figurilor, al analizei povestirii și al teoriei ficțiunii. Așa cum observasem deja în ultimele volume de Figuri (IV și V), reprezentarea este considerată și ea în mod lărgit de către poeticianul-estetician, făcînd loc, alături de reprezentarea literară celei cinematografice, dramatice, picturale, fotografice, de televiziune sau de alt fel. Dacă „metalepsa de autor” tradițională, dădea autorului o putere, asemănătoare cu cea a eroului, de a intra
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
reputat până mai zilele trecute ca un funcționar model, ca om de o probitate mai presus de orice bănuială, și care fuge din țară lăsând în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani”. Surprinzător, Anghelache îl apără cu vehemență, considerându-l „victimă a neglijenții altora” și argumentând că „omul nu se nenorocea” dacă, la o eventuală verificare efectuată în faza inițială, când un inspector „i-ar fi făcut casa” și „ar fi găsit lipsă mai nimic”, acesta l-ar fi
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Tomuș, Mihai Gafița, B. Elvin ori, mai recent, Ion Vartic, fiecare dintre ei plasându-se la distanțe mai mici sau mai mari de o explicație validă, acceptabilă și - lucrul cel mai important - conformă cu adevărul textului. Accentuez pe ultima condiție considerând-o nu numai necesară, ci și obligatorie, fiindcă, iertată fie-mi vorba cea proastă, am impresia că inextricabilul sinuciderii lui Anghelache i-a excitat în așa măsură pe cercetători încât, uneori, ei și-au cam pierdut uzul rațiunii literare și
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
în mînă, uniți prin creație. Să ne uităm o clipă peste umărul lor, să vedem ce scriu: poate că efectul va fi un exorcism pentru demonul cronologiei...”. Respingând polemic contextualizările istorice și trecătoarele politizări ale fenomenului literar, pe care le consideră derizorii și irelevante în abordarea “vieții paralele” a operelor cu adevărat valoroase, Ion Vartic rămîne același comparatist de excepție, adept fervent al eternului Canon estetic. Ion Vartic, Clanul Caragiale, Cluj-Napoca, Ed. Biblioteca Apostrof, 2002, 276 p.
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
Viorica Bucur Se consideră, îndeobște, că un festival valorează atat cât valorează filmele din programul lui. În acest sens, putem spune că “Solothurner Filmtage“ - zis și “Journées de Soleures” sau “Giornate di Soletta” (căci are loc în Elveția, țară cu patru limbi oficiale!) - s-
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
mai rău, se îndoiește de capacitatea sa de a mai putea iubi. Minunea se produce și exaltarea Ioanei are drept rezultat însănătoșirea inexplicabilă a bolnavului ce părea incurabil. Ioana e adulată, idolatrizată de disperații din cartierul turcesc, până la a fi considerată o aleasă, chiar o sfântă. În acest fel, devine din ce în ce mai puțin accesibilă pentru dezechilibratul ei fost iubit, pe care, după o a doua minune de vindecare, îl anunță că va renunța la toate preocupările lumești. Numai sacrificiul dragostei pentru Ștefan
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
Filip-Lucian Iorga Îmi place mai mult să scriu decât să vorbesc” Filip-Lucian Iorga: - Nu sunteți un obișnuit al ziarelor și televiziunilor. Vă displac interviurile ? Lucian Boia: - E adevărat că nu dau prea multe interviuri. Aceasta nu înseamnă că le-aș considera prea puțin importante. Sunt convins că au importanța lor și că o cultură fără o astfel de mișcare de idei nu ar mai fi cultură. Rezerva pe care o am față de astfel de apariții ține în principal de temperamentul meu
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
la revista “Viața studențească” și le-am dat ideea, fiindcă se apropia 24 ianuarie, să realizăm un montaj cu extrase din presa vremii, însăilate într-un comentariu al meu. După ce a apărut, a izbucnit scandalul. Am fost acuzat că îi consider pe moldoveni ca nefiind români; era vorba despre un articol apărut la București și care scria cu entuziasm despre Unire, folosind însă o exprimare de tipul: “moldovenii de la Iași și românii de aici”. La 1859 nu era o problemă ca
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
cu Norman Manea și Andrei Cornea în jurul noțiunii de rasism. Acuzat, împreună cu Gabriel Liiceanu că ar nutri sentimente antisemite, Nicolae Manolescu denunță un mod de judecată care presupune discriminarea pozitivă și confundă spiritul critic cu discriminarea rasială: „Nu poate fi considerat antisemit cineva care batjocorește ori omoară un evreu decît dacă o face pentru că e vorba de un evreu, de un ins care aparține acestei etnii. Rasistul este un criminal (uneori, doar potențial), dar nu toți criminalii sînt rasiști. Riscul amintit
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
face pentru că e vorba de un evreu, de un ins care aparține acestei etnii. Rasistul este un criminal (uneori, doar potențial), dar nu toți criminalii sînt rasiști. Riscul amintit mai sus constă într-o discriminare așa-zicînd pozitivă: aceea de a considera că anumite persoane se bucură de intangibilitate întrucît aparțin unei etnii, unei confesiuni, unei rase. Dl Manea ar trebui să știe că antisemit nu este acela care ar contesta, să zicem, valoarea literară a romanelor și eseurilor sale, ci acela
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]